Gabriela: ”-Cand ne culcam spunem si in italiana si in romana. -Ce simti cand te rogi? -Dumnezeu ne aude, ne vrea binele. Ii multumesc si ii spun sa fiu sanatoasa.”

Gabriela, sau Gabita, cum o dezmiarda mama, se roaga de cateva luni si in limba italiana pentru medicii de la Parma, drept multumire ca i-au readus copilaria. La aproximativ sase ani fetita a fost diagnosticata cu o infectie a cailor urinare si a rinichilor, de gradul doi, care in scurt timp a evoluat la gradul patru.

Svetlana BUGA, MAMA: ”Au spus ca este o maladie puternica, daca o sa umble cu bisturiul, poate sa nu se mai scoale de pe masa de operatii.”

Spitalele i-au devenit a doua casa, iar Gabriela era nevoita sa poarte scutece zi de zi. Odata cu plecarea in clasa intai, totul devenea un mai mare calvar.

”Foarte rau. Copiii ma injoseau si veneam acasa."

"La scoala elevii un pic o indepartau, ca purta scutece. Iarna copilul venea plans, iata copiii nu vor sa se joace cu mine. -Mie imi era ofensator.”

Mai toate jocurile aveau loc intre patru pereti, iar mama si poneiul roz erau cei mai buni parteneri pentru distractii. 

“Are si un nume? -Madalina. -De ce e preferatul tau? -Fiinda are ochi stralucitori. Prietenul meu cel mai fidel.”

”O mangaiam, hai sa ne jucam amandoua. Eu pe tine te inteleg si o sa ma joc. Citeam, povesteau.”

Svetlana nu a vrut sa accepte o asemenea soarta pentru copilul ei, asa ca a cautat solutii. Le-a gasit tocmai la Parma, prin intermediul Ludmilei Furtuna, o moldovenca care a lucrat ani buni in sistemul medical de acolo. Intervetia care costa peste sapte mii de euro a fost efectuata gratuit, iar cazarea si hrana - asigurata de comunitatea de moldoveni din regiune. 

Operatia a fost realizata cu succes, iar acum cateva zile cele doua au revenit acasa. Urmeaza o perioada grea in care fetita are nevoie de ingrijire permanenta, iar mama, singura care intretine familia, de resurse ca sa o creasca.

”-Aveti un ban in casa acum, in caz de ceva? -Nu am nimic. Noi nu avem bani practic deloc. Ma gandesc sa merg la munca, vine scoala.”

Svetlana a muncit pana acum la o patiserie unde lua lunar patru mii de lei. 2.000 se duc pe apartamentul pentru care il inchiriaza, 600 de lei pentru scutece, astfel ca ii raman putin peste o mie de lei ca sa traiasca.

”Uneori nu avem cartofi, paine in casa. -Daca va roaga sa-i cumparati ceva? -Eu ii spun, acum nu am bani, cand o sa am o sa-ti cumpar. Ea intelege, ca nu azi, poate maine.”

Cu parul in vant, fetita cu ochi albastri si cosita blonda isi leagana visele. Maturizata de incercarile vietii, tot ce-si doreste micuta este sanatate.

”Mi-am pus dorinta sa merg la scoala sanatoasa. Cred ca o sa invat multe lucruri noi, o sa fiu bine la scoala ca sa nu ma injoseasca copiii.”

Iar pe langa asta creioane cat mai colorate, ca sa-si deseneze familia: Gabita si mama.

”Ea ma ajuta si face multe lucruri impreuna. O iubesc foarte mult.”