Google+

A lucrat 13 ani in casa unor italieni. Barbatul de care are grija: ”Ele trec prin lucruri insuportabile” - FOTO

Adaptarea la regulile casei cu rigori şi multe apostrofări poate fi una dintre cauzele depresiei în cazul femeilor care îngrijesc bătrânii Italiei.

 

Sunt tocmite în general de copiii acestora, însă oamenii în vârstă refuză în primă fază să fie ajutaţi şi să tolereze un străin. Campania SINDROMUL ITALIA vă spune povestea unei românce care ajută un bărbat cu scleroză în placi, după ce a avut grijă şi de soţia acestuia, moartă între timp.

 

Plânge când povesteşte cum a aflat, târziu, că fiica ei îi îmbracă hainele lăsate acasă şi le strângea în braţe, ori de câte ori pleca de lângă ea. Adaptarea la regulile casei e un lucru deloc uşor în munca de badantă, mai ales în contextul în care unii dintre italieni sunt extrem de stricţi în privinţa tabieturilor.

 

Rareş Năstase: “Doamna Toboş? De la PROTV vă deranjăm!”


Violeta Toboş e tulceancă şi lucrează din 2005 în casa unor itaieni. Mai întâi a făcut curăţenie şi a îngrijit bătrâna din familie, iar după ce aceasta s-a stins, a rămas să aibă grijă şi de soţul ei. În apartamentul aflat la parterul unei clădiri din buricul Bolognei, femeia se simte astăzi ca la ea acasă. Dovadă stau pozele cu familia ei din România, expuse pe pereţi şi pe mobila din sufragerie.

 

Violeta: “Mama mea cu tatăl meu, tatăl meu a murit în 2000, fetiţa mea când avea 8 luni, fetiţa mea când avea 18 ani, eu eram deja plecată. La 21 şi căsătorită.” 
 

Rareş Năstase: “Deci acolo sunt pozele de la biserică? Fiica şi ginerele?” 
 

Violeta: “Când am botezat băieţelul, da.”

 

Însă până la poze cu toţi ai ei în casa italienilor a fost cale lungă.

Violeta: “La “badante” este un orario continuo, pentru că nu poţi sta chiar şi cu o persoană. Îl vezi, e pe picioare. Nu poţi să stai 24 din 24. Cu două ore libere nu ştiu când şi o jumătate de zi, nu ştiu când. E imposibil.” 
 

Rareş Năstase: “Aşa apare acest sindrom al badantei?” 
 

Violeta: “Aşa apare. Lipsa de comunicare, apoi stai cu gândul acasă, te gândeşti ce ai acasă, te gândeşti ce-i de făcut. Şi sunt un pic egoişti bătrânii lor. Îţi cer perfecţiune, dar nu ştiu nici ei ce este perfecţiune. Unii îţi găsesc din te miri ce, li se pare lor. ”

 

E şi diferenţa de vârstă, de culturi, de educaţie, şi toate pot însemna un calvar.

 

Violeta: “Vii, ai intrat în casă, ai intrat imediat…începe la ora 2, la 3 eşti în pâine. Nu cunoşti casă, limba, nu cunoşti persoana, se întâmplă ca bătrânul să doarmă ziua şi noptea să facă strada prin casă, e greu!”

 

Bătrânul are scleroză în placi, iar boala avansează. Recunoaşte că soţia sa defuncta nu i-a făcut zile uşoare româncei.

 

Bătrânul italian: “Din cât îmi dau seama, badantele care vin în Italia să aibă grijă de bătrâni, au nevoie de un loc de muncă, au bunăvoinţă, dar trec prin lucruri insuportabile.” 
 

Rareş Năstase: “Da?” 
 

Bătrânul italian: “Da, pentru că dacă găseşti un bătrân, eu sunt un caz special, în primul rând nu vor pe nimeni în casă pentru că e un străin, şi e diferit, şi apoi nu au o secundă de pauză pentru că le spune acest obiect îl pui aici, dar nu mai încolo, chiar aici. Cu soţia mea nu le-a fost uşor, pentru că era foarte tipicara. Dacă nu făceai cum trebuie, a doua zi nu mai veneai!”

 

Adaptarea la regulile casei se impunea în contextul în care Violeta era cu gândul la Tulcea, la fiica ei. Nu se poate obişnui nici astăzi cu anii pierduţi din copilăria fiicei ei, pe vremea când a lăsat-o în România, în grija tatălui. Sunt amintiri care o bântuie şi acum.

 

Violeta: ”Îmi lua hainele şi simţea parfumul! Aveam pardesiu, care a ţinut mai mult parfumul pe care îl foloseam şi zicea că îl lua şi îl mirosea, mă simte aproape. Nu era Facebook, ne auzeam doar la telefon. Nu mi-a lăsat niciodată să înţeleg că simte lipsa mea. Nu mai reuşeam să vorbim între noi, am venit cu un microbuz ..atunci, era un microbuz pe săptămână, tot drumul am plâns!”

 

Elena Popescu, medic psihiatru la Socola: “Mediu nou, trebuie să te acomodezi, nu mai spun că mâncarea e alta.”

Violeta: “Mai sunt şi persoane care spun că trebuie să mănânci ce mănânc eu. Au trecut ani până m-am acomodat cu pasta, pentru că era grea pentru mine. Mâncăm şi mergeam şi dădeam la baie totul afară. În casa asta se mânca pasta în fiecare zi la 12. Pentru că aşa erau obişnuiţi. ”

 

L-a adus pe bătrân la Tulcea să îi arate locurile natale, dar şi-a adus şi soţul la Bologna pentru a-i arăta cum trăieşte şi munceşte ea. Nu vrea să se considere badantă, prefera să spună că are grijă de casa unui om şi de el.

 

Bătrânul i-a permis să îi folosească maşina şi îşi poate vizita fiica. Vede partea pozitivă a vieţii, avantajele unei meserii care îi permite să pună aproape tot salariul deoparte. Din ce câştigă plăteşte lunar o femeie în România să aibă grijă de mama ei.

Violeta: “I-am trimis bani, am o fată, îmi plătesc fata care are grijă de ea, e o viaţă, e o lume stresată. Practic plecăm pe stradă şi nu ştim în care parte să ne ducem! Unde trebuie să ajungem sau ce trebuie să facem!”

Violeta: “Mă gândesc în fiecare zi, de ce nu pot să stau să am eu grijă de ea şi să stau aici să am grijă de altcineva! Dar când am plecat eu ea încă era bine şi niciodată nu te gândeşti că pleci pentru un timp anume. E foarte dureros, pentru că eu mi-am iubit foarte mult părinţii.”

 

Din banii adunaţi muncind în Italia au cumpărat  un apartament, la Tulcea, pentru fiica sa.

 

Violeta: “Ea (n.r. fiica) şi îmi pare rău să o zic, nu vrea să se întoarcă, ea nu vrea nici în vacanţe să se mai ducă acasă.” 
Rareş Năstase: “Dumneavoastră dacă nu aţi mai avea-o pe mama aţi mai reveni?” 
Violeta: “Sincer? Nu.”

Gabriela Bondoc, medic psihiatru: “Sunt nişte simptome, vorbim de o dificultate, când avem o traumă vorbim despre o tulburare de stres post traumatic. Şi orice lucru care îţi aduce aminte de trauma ta, îţi provoacă o aducere aminte ”

Violeta: “Dacă am avea toţi voinţa asta de a face ceva, şi mă refer la politicieni în primul rând. Eu mă întorc, eu am investit 60 şi de mii de euro în apartamentul ăsta, deci banii s-au dus în ţară, tu ce îmi oferi? Banii, noi care muncim unde îi trimite, în ţară? ”

 

Au plecat împovărate de nevoi, şi fără alternative. Neoficial, peste 500.000 de copii din România trăiesc sau au trăit experienţa copilăriei fără unul sau ambii părinţi, în ultimele două decenii. Prea puţini dintre ei ajung în final, să fie lângă mama.


Citeste mai multe despre: ,

stiri pe acelasi subiect:

vezi mai multe stiri din International
    Euro
    • Leu moldovenesc
      2.8 lei
    • Euro
      323 eur
    • Dolar S.U.A.
      323 usd
    • Leu romanesc
      323 ron
    • Rubla ruseasca
      4 rub
    • Hrivna ucraineana
      4 uah
    • Leva bulgara
      4 bgn