Google+

Colectiv, 3 ani. Cristian Matei, supravietuitor: Am fost o leguma umana. Cei care mi-au salvat viata sunt medicii din Israel

Este 30 octombrie si sunt din nou in spital, asa cum sunt de trei ani incoace. Nu ma plang. Se putea si mai rau. As fi putut fi in mormant.

 

În aceste zile, în România se vorbeşte din nou de Colectiv, după ce, timp de aproape un an de zile, viaţa a mers înainte cu proteste, justiţie, plăcuţe de înmatriculare anti PSD şi scandaluri despre Liviu Dragnea.


Starea bolnavă a sistemului de sănătate este din nou în centrul atenţiei, după ce un copil a murit într-un spital privat, iar o supravieţuitoare a tragediei din Colectiv a povestit pe Facebook experienţa de coşmar pe care trăit-o într-un spital din România, imediat după ce a suferit acele arsuri care au mutilat-o pe viaţă.


Nu avem secţii pentru mari arşi. Nu avem spitale. Nu avem aparatură şi echipamente moderne. Şi în general nu avem mai nimic, nici chiar medici, pentru că mulţi sunt acum în străinătate. Însă ce te faci când ajungi într-un spital din străinătate, unde secţiile de arşi arată ca o cameră de hotel dintr-un film S.F., dar te confrunţi cu ceva cu totul neaşteptat: factorul uman.

 

Am fost tratat şi vindecat într-un spital din Israel care nu duce lipsă de nimic din punct de vedere financiar. Paturile pentru marii arşi sunt dotate cu computere care ştiu când să încline automat poziţia pacientului, în funcţie de greutatea sa şi de datele medicale introduse, astfel încât rănitul să nu se trezească şi cu alte probleme, precum atrofierea musculară, din cauza incapacităţii de a se mişca. Da, am fost o legumă umană, iar aceste aparate - care ticăiau non-stop şi al căror sunet îl aud uneori şi acum, ca prin vis, m-au făcut să sufăr mai puţin decât cei care s-au chinuit în România.


Cei care mi-au salvat viaţa sunt medicii din Israel, nu aparatele, după ce am ajuns acolo în stare foarte gravă, cu 50 % şanse de supravieţuire şi 2 bacterii nosocomiale, care ucid în majoritatea cazurilor.


Căldura de iad şi ploaia de foc din clubul Colectiv mi-au ars mâinile, capul şi umerii, iar transplantul de piele la o mână, făcut într-un spital din Bucureşti, nu a reuşit. Se mai întâmplă. Factorul uman.


Am ajuns în spitalul Tel Hashomer din Tel Aviv - unul dintre cele mai mari şi mai complete centre medicale din Orientul Mijlociu. Se întinde pe o suprafaţă gigant de 61 de hectare, care arată ca un mic orăşel, unde se circulă cu maşina, iar aici sunt peste 120 de clinici şi departamente, fiecare cu specializarea sa. Spitalul are peste 1700 de paturi, peste 1400 de medici, 2600 de asistente şi încă 3300 de alţi angajaţi în domeniul medical.


Este pur şi simplu o demonstraţie de forţă medicală a statului israelian, care are parte în mod constant de conflicte armate cu palestinienii din Fâşia Gaza.


Medicii din acest spital mi-au refăcut transplantul de la mâna stângă şi mi-au înlocuit pielea de pe mâna dreaptă, cea mai arsă, deoarece cu ea am ţinut telefonul cu care am filmat clipele de groază din Colectiv. Şi, ca să fie siguri că cele două transplanturi vor avea succes, chirurgii israelieni mi-au pus capse de metal pe grefele de piele. Capse de metal aproape identice cu cele care se folosesc la hârtie, în formă de U, care au fost introduse în noua mea piele de pe mâini, pentru că asta era cea mai bună variantă, mi-au explicat ei, după ce i-am întrebat de ce nu au folosit, de exemplu, fire.


Iar într-o zi … a început tortura. Un asistent medical a venit cu un cleşte şi a început să scoată, una câte una, capsele metalice din mâinile mele. Ştii cum este să tragă cineva, ÎNCET, un fier de sub piele? Să simţi cum rănile provocate de arsuri - care nu se vindecaseră nici pe departe - sunt aproape să-ţi distrugă psihicul, deoarece nu mai poţi gândi clar din cauza durerii şi a fricii … de durere. Iar cele mai rele dureri au fost cele din zona degetelor, unde simţeam capsele ca şi cum ar fi fost pe creier - atât de ascuţit simţeam metalul în mine când îl răsucea cu cleştele.


Şi m-au chinuit aşa timp de câteva zile, până când cineva a decis să îmi facă anestezie generală şi să îmi scoată în somn toate acele capse nenorocite.


De ce nu au făcut asta de prima dată? Pentru că cineva, un om, nu a gândit. Înconjuraţi de zeci şi zeci de aparate super performante, oamenii au uitat la un moment dat să mai gândească.


În spitalele din Israel, toate procedurile sunt respectate cu sfinţenie, ca într-o ţară sfântă. Nimeni nu intră fără halat de unică folosinţă în camera unui mare ars, care mai are şi bacterii pe deasupra. Toate halatele şi bonetele de unică folosinţă se aruncă imediat la ieşirea din salon, unde există şi recipient cu dezinfectant, care, culmea, chiar este folosit de toată lumea.


Analizele de sânge s-au făcut constant, o dată pe săptămână, conform aceloraşi proceduri. Însă, în cazul meu a existat o situaţie puţin ieşită din comun. Medicii nu puteau să îmi găsescă venele!


Şi, din cauza asta, am trăit alte clipe înfiorătoare pe care nu o să le uit niciodată. Mă îngrozeam şi urlam pur şi simplu când medicul îmi băga acul în braţ, după care începea să îl răsucească, în căutarea acelei vene. Şi nu o găsea. Şi mai încerca o dată. După care schimba mâna. Şi răsucea şi acolo acul sub piele, de două ori, de trei ori, până când mâna se învineţea, iar sângele înroşea pielea şi nu mai putea să vadă unde să mai caute.

 

Au căutat venele, ca să ia probe de sânge, şi la picioare. M-au torturat şi m-au chinuit inclusiv în zona inghinală. La un moment dat, în salonul meu ajunseseră să se strângă 4 sau 5 medici, care se sfătuiau între ei, încercând să găsească o soluţie.


Cel mai rău a fost când doi dintre ei mi-au înfipt acele de seringă simultan în braţ şi în picior, şi au început să le rotească pe sub piele în acelaşi timp.


Disperaţi, medicii s-au gândit într-o zi să aducă un fel de ecograf, la fel ca acelea care se folosesc la femeile gravide, de exemplu, ca să găsească venele ascunse aşa cum sunt găsiţi copiii în burta mamei. Fără succes.


Cum se rezolva - uneori - această mare problemă, atât pentru mine, cât şi pentru acei medici? Simplu. În acel spital se aflau cel puţin două persoane care ŞTIAU şi puteau să găsească vena din prima încercare. Existau doi medici care, după ce îmi palpau braţul, găseau vena şi în mai puţin de 5 minute plecau din salonul meu - fără urlete de groază, fără tortură şi fără lacrimi. Din păcate pentru mine, ei lucrau la alte departamente şi nu erau disponibili oricând.


Din nou factorul uman. Din nou, omul făcea diferenţa în faţa aparatelor.


În România nu sunt spitale pentru arşi, nu sunt clinici suficiente pentru câţi bolnavi există şi nu sunt nici măcar paturi simple!


Sunt spitale în care bolnavii stau înghesuiţi în saloane, claie peste grămadă, pentru că nu sunt suficiente paturi.


Însă cel mai rău este că acest sistem bolnav nu are oameni care să vindece. Tot mai mulţi medici pleacă din România şi pe unii dintre ei i-am văzut inclusiv în acest mare spital din Israel, ocupând funcţii de conducere şi fiind respectaţi pentru profesionalismul lor. Statul român, format din politicieni cu condamnări penale sau doar simpli politicieni incompetenţi, care nu ştiu cu ce se mănâncă problemele din sănătate, continuă să îşi bată joc de aceşti oameni.


 

Înainte de a fi dată afară de la conducerea DNA, Laura Codruţa Kovesi a prezentat un studiu despre corupţia în sistemul de sănătate, iar concluzia este îngrozitoare: ”Infracţionalitatea se manifestă în majoritatea aspectelor structurale şi funcţionale ale sistemului de sănătate, cu implicaţii asupra calităţii actului medical oferit populaţiei”.


Mai ştie cineva ce s-a întâmplat cu dosarul Hexi Pharma? A auzit cineva că ar fi fost pedepsiţi cei vinovaţi pentru barocamera de milioane de euro nefuncţională de la Spitalul Floreasca? S-a făcut ceva concret pentru reducerea numărului foarte mare de infecţii dobândite în spitalele din România?

 

Factorul uman, din nou...


Au trecut 3 ani de la tragedia din Colectiv.


Sunt aceleaşi partide la putere. Avem cam aceleaşi cluburi şi clădiri, în continuare, fără autorizaţii de securitate la incendiu. Şi sunt aceleaşi spitale pline de corupţie şi de bacterii.


Totul este la fel ca înainte - doar că lipsesc .... 65 de tineri.” -


Cristian Matei, supravieţuitor al tragediei din clubul Colectiv, editor www.stirileprotv.ro!


Citeste mai multe despre: ,

stiri pe acelasi subiect:

vezi mai multe stiri din International
    Stirile Pro TV iti recomanda
    Euro
    • Leu moldovenesc
      2.8 lei
    • Euro
      323 eur
    • Dolar S.U.A.
      323 usd
    • Leu romanesc
      323 ron
    • Rubla ruseasca
      4 rub
    • Hrivna ucraineana
      4 uah
    • Leva bulgara
      4 bgn