Abuzul sexual este atat de obisnuit in Coreea de Nord incat "a ajuns sa fie acceptat ca parte a vietii de zi cu zi", relateaza Human Rights Watch (HRW) intr-un raport privind violenta sexuala.

Publicat:01.11.2018, 07:23

Oficiali nord-coreeni, printre care membri de partid de rang înalt, gardieni din închisori, politisti, procurori si soldati comit abuzuri sexuale “fiind putin preocupati de consecinte”, potrivit organizatiei care militeaza pentru apararea drepturilor omului, relateaza Agerpres, citând AFP.

Temându-se de razbunare sau dezonoarea sociala, femeile raporteaza rareori aceste abuzuri si autoritatile rareori investigheaza sau instrumenteaza astfel de cazuri, potrivit HRW, care sustine ca a intervievat 54 de nord-coreene care au fugit din tara din 2011 si opt fosti oficiali nord-coreeni, scrie stirileprotv.ro.

Majoritatea agresiunilor relatate HRW au avut loc când victimele erau în custodia autoritatilor sau când acestea se ocupau cu comertul în piete, fiind atacate de paznici si alti oficiali.

Femeile în custodie puteau face foarte putine pentru a evita abuzul sexual, întrucât orice plângere putea duce la noi pedepse, inclusiv batai si munca fortata, precizeaza HRW.

″În fiecare seara, femeile erau fortate sa plece cu un gardian si erau violate”, a declarat o victima de circa 30 de ani, care a fost închisa într-un centru de detentie frontalier.

″În fiecare seara, un gardian al închisorii deschidea celula. Stateam foarte linistita, ca si cum nu as fi observat nimic, speram ca nu voi fi eu cea care este obligata sa mearga cu el”, a adaugat ea.

Femeile care nu se aflau în custodie riscau sa-si puna în pericol venitul sau chiar pe ele însele, daca erau trimise în tabere de munca fortata.

O femeie de circa 40 de ani care vindea textile îsi aminteste ca a fost tratata ca o jucarie sexuala “la mila barbatilor”. “Când le venea lor, paznicii din piete sau politistii îmi cereau sa merg cu ei într-o camera goala, din exteriorul pietei, sau într-un alt loc ales de ei”, a povestit ea.

“Se întâmpla atât de des ca nimeni nu se gândeste ca e grav. Nici macar nu-si dau seama ca suferim. Dar suntem fiinte umane. Asa se face ca uneori plângem noaptea si nu stim de ce”, a mai relatat femeia.

HRW recunoaste ca cercetarea sa nu furnizeaza o mostra reprezentativa întrucât a fost limitata la intervievarea nord-coreencelor care au fugit din tara.

Aceasta precizeaza însa ca diversitatea celor care au trecut prin astfel de experiente si consistenta povestilor lor sugereaza ca “modelele violentei sexuale identificate în aceste cazuri sunt obisnuite în întreaga Coree de Nord”.