Bunica Sabinei Zagrenco, fetita decedata la 12 februarie 2019, la Spitalul din Rezina, din motive neelucidate inca:
Eu, Iulia Lis, vreau sa stie lumea intreaga ce se intampla in spitalele noastre, astazi, in veacul 21.
Februarie. Luna care are doar 28 de zile. O bucurie nemaipomenita, ca se termina mai repede si vine primavara pe care cu nerabdare o astepta Sabinuta.
1 februarie. Stia ca, dupa ore, vine tata sa o ia la Chisinau. Bucuroasa, a plecat, eu intreband-o: „Sabinel, ce sa faca buni fara tine?”, „Bunica, doua zile si revin”, a raspuns ea.
Duminica, 3 februarie. Sasa cu Sabinuta au revenit. Temele erau pregatite, ca geanta o luase cu ei. Seara am verificat agenda, am facut baita, cruciulita cu rugamintea sa-i pazeasca INGERASII DIN CER pe toti, si – la culcare.
Luni, 4 februarie. Am trezit-o, ca de obicei, la 7 si 15 minute. Ma straduiam sa fie pregatit totul din timp: hainutele, mancarea… Plecam la scoala. Mergeam tot timpul de manuta. Cand ajungeam la scoala, ne desparteam cu un pupic. Cand terminam munca, treceam si o luam acasa…
Bucuroase ne intorceam, ea intrebandu-ma: „Buni, cum a fost ziua?”. „Bine, Ingeras, dar tie?” Imi povestea totul. Acasa, mai aveam pe afara cate ceva de facut, iar ea mai sta la televizor. Deseori vorbea cu parintii, dupa care repeta temele.
5 si 6 februarie. Zile au trecut cu bucurie. Sambata urmatoare (16 februarie), trebuia sa plecam la Chisinau, la mama. Pe 6 februarie, seara, ne-am culcat fara vreun semn de boala.
Joi, 7 februarie. La ora 3:00, noaptea, am simtit ca e mai calduta ca de obicei. I-am verificat temperatura. Era 37,0. Nu i-am administrat pana dimineata nimic, iar la 7:20 temperatura era 38,1. I-am dat antipiretice, am mancat, am sunat-o pe mama Sabinei, am sunat la scoala si am spus ca nu venim, ca are febra. Profesoara a zis ca Sabina iesise afara lejer imbracata in urma cu cateva zile.
Sabinuta se simtea mai bine. Am intrebat: „Capuceanul te doare? Gatisorul?”, „Nu, bunica”. Am plecat la serviciu, i-am lasat termometrul si telefonul cu internet. Peste jumatate de ora a masurat temperatura. Era 36,8. Vorbea cu mama pe viber. Totul parea normal.
La amiaza, adormise. Temperatura era 39,1. M-am speriat, i-am sunat Angelei (mama Sabinei). A zis sa verificam gatisorul. Parca nu era rosu. A baut antipiretice, a mancat, s-a jucat, a scris. Seara, temperatura era 37,6. Noaptea nu a fost mai mare.
Vineri, 8 februarie.
Dimineata, temperatura era 37,3. A zis ca nu o supara nimic. Nu tusea. In drum spre lucru, am trecut pe la Clinica „Galaxia”, sa chem medicul acasa, sa o consulte. Mi-au zis ca ei la batrani mai mult se duc si ca ar fi bine s-o aduc eu. Am inscris-o pe sambata la pediatru, daca nu se va simti bine. Am trecut pe la farmacie, am luat pastile, sirop de tuse, unguente si am venit acasa. Sabinuta dormea, era cu vecina pe care o rugasem sa o verifice. I-am masurat febra. Era 38,4. I-am sunat Angelei, am chemat ambulanta. A venit intr-o ora. Sabinuta privea televizorul. Avea 38,4 si au decis sa-i puna o injectie si sa ne duca la „Galaxia”, la consultatie.
Cand a vazut injectia, Sabinuta a prins sa planga, rugand sa nu i-o puna. Jumatate de ora a plans si a strigat. De strigate, a inceput sa tuseasca ragusit. Locul unde i-au pus injectia s-a invinetit si a durut-o vreo doua zile, desi i-am facut plasa cu iod. Imi pare rau ca nu mi-am aparat copilul si nu am insistat pe proceduri mai putin dureroase.
Doamna doctor, auzind vocea ragusita, ne-a zis ca e faringita si ca ar fi bine sa ne interneze. Noi am rugat si ne-a dus la medicul de familie, care ne-a trimis la roentgen, dupa care ne-a scris tratament: un antibiotic puternic, cum ca e faringita din spusele doamnei de la salvare. Roentgenul, insa, arata bronsita acuta.
O parte de medicamente le-am luat de la Farmacia „Galaxiei”. Antibioticul l-am luat de la Farmacia Familiei. Am trecut pe la Basarabia Nord si am luat chifle, ca Sabinutei ii era foame. Am ajuns acasa, am mancat, i-am dat medicamentele. Febra nu a mai avut.
Sambata, 9 februarie. Dimineata, temperatura era 37,3 si nu s-a mai ridicat.
Duminica, 10 februarie. Ne-am trezit, am mancat, a primit medicamente, dupa care m-am dus la Rezina sa cumpar produse alimentare. Intr-o ora, eram acasa. Am iesit impreuna afara, la joaca. Am stat vreo ora, dupa care am intrat in casa si am incalzit zeama. Dupa zeama, a mancat rodie. Pe la 15.20 am rugat-o: „Sabinuta, hai sa ne odihnim putin”. Nu prea voia, dar a mers. A adormit repede. Pe la sase am trezit-o. „Sabinel, scoala bunica, avem lectii si baie de facut”. S-a intins si s-a sculat. A privit televizorul, am pregatit temele, am repetat poezia si am adunat gentuta de scoala. Seara a mancat branza Grauncior si o banana. Am pus piciorusele in apa calduta si i-am dat lapte cu cacao. I-am dat medicamentele si ne-am dus la baita. M-a rugat „Buni, adu-mi o papusica”, ca sa se joace in baie.
Am spalat parul, am iesit, am uscat parul si Sabi a zis: „Buni, mi-i astupata o narisoara”. I-am spalat nasucul, dupa care i-am picurat Galazolin de 0,05. Mai tarziu, nasucul iarasi se astupase. I l-am spalat cu solutie fiziologica si i-am picurat Galazolin. Ne-am culcat, a adormit bine. Am pus intr-o cana de 700 ml apa clocotita si am turnat 10 picaturi de ulei de eucalipt. Cana statea pe masa. Mai tarziu am infierbantat-o iarasi. Noaptea a dormit normal.
Luni, 11 februarie. Dimineata, la 7.15, i-am zis: „Sabinuta, scumpetea bunicii, scoala te rog”. Ea s-a trezit si a zis: „Buni, ma doare burtica”. M-am culcat langa ea si am prins sa-i fac masaj. A zis apoi ca o doare capul. Am masurat temperatura. Era 36,4. A mers la veceu apoi a inceput sa vomite. Am sunat-o pe Angela. Ne-am sfatuit sa-i dam carbune… Am intrat in internet si am citit despre antibiotic. Am aflat ca poate cauza stare de voma si dureri de burta. I-am dat 4 pastile de carbune. In scurt timp a vomitat din nou. Am sunat medicul de familie, i-am spus situatia. A zis ca trebuie sa o vada. Nu am riscat sa ma pornesc in acea stare cu dansa, la rutiera. Am sunat o vecina care are copil de vreo 4 anisori si am intrebat-o daca nu are Regidron. Ea mi-a spus ca sotul ei e la Rezina si poate sa-mi cumpere. La 9 si 45 de minute m-a sunat si am iesit sa iau Regidron-ul si Enterosgel-ul. Mi le luase de la Farmacia Familiei.
Cu apa fiarta, racorita, am amestecat si i-am dat Enterosgel, apoi putina apa. A vomitat. I-am mai dat apa. Parea ca starea de voma se oprise. Pe la 12.00, avea iarasi stare de voma. Am chemat Salvarea, care a ajuns in 10 minute. Medicii au masurat temperatura, au ascultat-o si ne-au spus sa mergem la spital, luand cu noi toate medicamentele administrate. Am rugat medicii de la salvare sa ne duca la „Galaxia”, ei au zis ca ne duc la spital. Cand am ajuns la spital, a inceput blestemul si osanda. Am culcat-o pe Sabi pe un scaun la internare, i-am pus scurta sub cap. A venit medicul pediatru, care a prins a ne tortura. I-am explicat ce ni s-a intamplat si m-a intrebat cine ne-a recomandat tratamentul. I-am spus ca medicul de la „Galaxia”. „De ce nu v-ati dus la „Galaxia”, da ati venit aici?”- ne-a reprosat. Cand i-am zis ca ne pregatisem geanta de scoala, ne-a zis: „Dar stiti ca, atunci cand primesti antibiotice, nu se poate sa mergeti la scoala?”
A masurat temperatura, a ascultat-o si ne-a transferat intr-un salon, la internare. Aveam un stergar de acasa, l-am asternut pe perna, ca mai statuse cineva. A baut apa si s-a culcat. La jumatate de ora, a venit sora medicala si ne-a chemat sa ia analiza de sange. Sabinelu a prins sa planga, iar sora medicala a strigat: „Of, sezi si tu, ca azi am o zi nebuna!“ A intepat-o cu un ac, fara manusi, dar sange nu a putut lua si s-a dus. Peste 5 minute, a venit sora medicala de la laborator si a luat analiza din degetel. Ne-au adus paharut pentru test de urina. Am incercat, dar nu am putut colecta decat foarte putina. Au zis ca nu-i suficienta. Am intrebat de infirmiera cand ne aduce Regidron. A zis ca in scurt timp. Au trecut minute lungi. Am intrebat din nou. „Amus, sa se raceasca apa!”
Sabinelu statea culcata si tot intreba: „Cand ne ducem acasa?” Ii spuneam ca mergem imediat ce facem analizele de urina. Am iesit in coridor, sa intreb ce fac ei cu noi. Tocmai trecea dna doctor pediatru. Mi-a spus ca au neaparat nevoie de analiza la urina, intrucat cea de sange e buna. M-a intrebat daca a mai vomitat. I-am zis ca nu.
Pe la 15:20, ne-au adus Regidron. Sabinelu a baut vreo doua gaturi, iar eu plangeam sa nu ma observe ea. A simtit ca plang si a zis: „Buni, nu plange, totul va fi bine!”