Noaptea trecuta a starnit amintiri dureroase pentru multi oameni. Printre cei care au trecut prin cosmarul deportarilor este si un fost profesor de chimie. Nicolae Soitu avea noua ani cand a fost trimis departe de satul sau, de rand cu sute de copii speriati.


Nicolae Soitu este fost profesor de geografie si are are 77 de ani. Inca se mai mira cum de a supravetuit acelor tragice momente prin care a trecut. In noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, soldati inarmati au dat buzna in casa familiei sale. El, insa, s-a ascuns intr-un lan de canepa de langa sat,  dar a doua zi a fost gasit. 

Nicolae SOITU: “O inceput sa se roage bunica, s-o pus in genunchi si spune cum sa se duca baietelul ista daca el ii numa in camesuica.“

 Ingrozit si insetat, s-a pomenit cu catusele pe maini si manat de soldati pana la gara unde a fost incarcat intr-un vagon, de rand cu multi alti copii speriati, mame indurerate si barbati tarati cu umilinta. 

Nicolae SOITU: “Vagoanenele celea ruginite, o temperatura insuportabila, trei zile am stat. Tati cate oleaca stateam acolo la fereastra ceea cu gratii si luam cate o gura de aer pentru ca era un miros insuportabil.” 

Tatal sau care nu era acasa in momentul in care ei au fost ridicati, le-a luat urma si i-a gasit peste cateva luni. 

Nicolae SOITU: “Dupa ce a trecut trenul asta de trei patru zile, trenul era dus si tata a hotarat sa vina din urma familiei, numai ca a platit biletul.” 

Pentru ca acolo nu avea acoperis deasupra capului, Nicolae a fost cel care a sapat de unul singur un bordei in pamant. Mama sa nu prea putea sa-l ajute, fiind cu fratele sau de doar o luna in brate. 

Nicolae SOITU: “Am trait un an de zile in bordeie ca in forma de beci acoperite cu pamant intelinit ca sa nu ptrunda apa, in mijloc o soba, alaturi un pat de scindura si in partea ceilalta inca un pat de scindura, la intrare era lopata, caldarea cu apa.” 

 Acolo a vazut multi copii imbolnavindu-se si stingandu-se, pe rand. Si fratele sau a suferit si a scapat ca printr-o minune. 

Nicolae SOITU: “Stateam pe rand cu mama si tata il pazeam ca daca scotea minutele isi lua obrajii cu totul.” 

A fost si el la un pas de moarte, cand a cazut in rau. 

Nicolae SOITU: “O femeia care a venit si ea sa ia apa a vazut acest lucru si i-a spus mamei ca iaca fiul tau s-a inecat. Da eu eram ascuns in niste urzici zi strigam maaama... ceva strasnic...“ 

 Abia peste sase ani, in 1955 au primit o scrisoare in care erau anuntati ca se pot intoarce acasa. Aici, si-au gasit casa transformata in club. 

Nicolae SOITU: “Mi-am cerut voie de la mama sa plec la club si ea ma intreaba da de la tata te-ai invoit? Si atunci nici nu am mai indraznit sa vorbesc cu tata aflind ca clubul este in casa noastra.”

 Nicolae Soitu impreuna cu familia s-a mutat in alta localitate si si-a luat viata de la zero. A facut pedagogie si a predat in mai multe scoli din sate. Asa a cunoscut-o pe sotia sa. 

Ana SOITU, SOTIA: “Pe mine m-a frapat faptul ca erau mai multe fete el insa m-a ales pe mine. Pe atunci canta la acordeon, iar la fete le plce muzica.”  

 Acum cei doi soti locuiesc la Bubuieci cu catelul lor si isi asteapta copiii si nepotii la cirese. In noaptea de cinci spre sase iulie a fost cel mai mare val de deportari din Basarabia. Potrivit datelor statistice, atunci peste 11 mii de familii au devenit victimele represiunilor staliniste.