Google+

Povestile romanilor din Marea Britanie, in cuvinte si lacrimi: “Ne urasc!” Si totusi: “Daca plecam, ce face Anglia fara noi?”

Romanii au devenit recent al doilea cel mai numeros grup de imigranti din Marea Britanie, depasindu-i pe irlandezi si indieni, dar care sunt si printre cei mai vulnerabili dupa Brexit, scrie cotidianul britanic The Guardian.

 

Mulţi dintre ei ocupă joburi vitale pentru bunul mers al societăţii engleze, cum ar fi lucrători în supermarketuri, îngrijitori în căminele de bătrâni sau lucrători în hoteluri, dar în ultima perioadă există teama că izolarea socială şi economică a lucrătorilor necalificaţi se va dovedi periculoasă pentru cei care vor alege să rămână în Marea Britanie după Brexit.

 

“Majoritatea cetăţenilor UE nu sunt bine informaţi despre Brexit şi despre condiţiile în care pot rămâne, iar românii nu fac excepţie. Bariera lingvistică, faptul că nu urmăresc mass-media, toate acestea îi fac vulnerabili”, spune Florina Tudose, româncă ce lucrează la Centrul de Resurse pentru Europa de Est şi care a ridicat de multe ori această problemă la Ministerul de Interne britanic.

 

“Din cercetările noastre de pe teren şi a comunităţii româneşti din Marea Britanie, am observat că mulţi români cred că, după Brexit, vor putea rămâne aici automat şi atât timp cât plătesc impozite şi respectă legea, totul este în regulă”, spune ea.

 

Jurnaliştii de la The Guardian au însoţit-o pe Tudose şi i-au întâlnit pe unii dintre românii care locuiesc în două zone din nordul Londrei şi a descoperit că aceste temeri se confirmă.

 

O femeie în vârstă de 40 de ani, care lucrează la o măcelărie românească, a explicat că nu prea îşi face griji în legătură cu Brexitul.

 

Am locuit în Italia timp de 17 ani, nu ştiam dacă eram legal sau ilegal, nimănui nu-i păsa, nu m-a oprit nimeni atunci, de ce ar fi diferit aici?”, spune ea.

 

Alţii cred, în mod eronat, că Ministrul de Interen ştie de ei şi, atât timp cât plătesc taxe, înregistrarea şi rămânerea în Marea Britanie după Brexit va fi automată.

 

Ne vor trimite scrisori”, spune o lucrătoare într-un magazin. “Nu sunt deloc îngrijorată de Brexit, de ce ar trebui să fiu? Sunt aici de nouă ani şi plătesc impozite şi asta contează”, spune ea, trădând o alarmantă lipsă de cunoştinţe despre planurile Internelor sau despre consecinţele neînregistrării, care ar putea include deportarea sau refuzul reintoarcerii în ţară după o vacanţă petrecută în România.

 

Din păcate, auzim asta foarte des. Cum vor ajunge autorităţile la aceşti oameni? De aceea suntem îngrijoraţi”, spune Tudose.

 

Românii intervievaţi de The Guardian au venit în Marea Britanie pentru o viaţă mai bună, nu pentru a trăi din ajutoare sociale. Câţiva părinţi spun poveşti cutremurătoare despre cum şi-au lăsat copiii în grija bunicilor, atât de disperaţi au fost pentru a asigura un trai mai bun familiilor lor.

 

Deşi dictatura lui Nicolae Ceauşescu s-a prăbuşit cu aproape 30 de ani în urmă şi România a înregistrat o creştere economică record de 7% anul trecut, comunismul a aruncat o umbră densă peste ţara, care rămâne a doua cea mai săracă naţiune din Europa.

 

Alţii se plâng de faptul că britancii ignoră România şi pe românii, insă unul dintre ei pune punctul pe i: “Dacă România este aşa de rea cum cred britanicii, atunci de ce prinţul Charles a cumpărat atâtea proprietăţi acolo?”

 

Dragoş

 

“Ce va face Anglia fără noi?”, se întreabă Dragoş, care lucrează într-un restaurant românesc din Dollis Hill, nordul Londrei, o zonă unde trăiesc foarte mulţi români.

 

A venit în Marea Britanie în 2016, când a fost ademenit din Germania de o companie din domeniul medical.

 

“Britanicii acoperă doar 10% din personal, dar nu sunt consideraţi de încredere. Îşi iau liber, mai ales după weekend, iar apoi românii vor fi chemaţi să le ţină locul. Jumătate dintre cei 35 de angajaţi ai companiei erau români şi doar trei sau patru erau din Marea Britanie”, spune Dragoş.

 

Nu este corect. Anul trecut, în noiembrie, decembrie, când a fost vreme rea, toţi au sunat să spună că nu pot ajunge. Erau doar două centimetri de zăpadă. A trebuit să-mi iau maşina şi să-i iau personal şi pe alţi români. Nu puteam să nu mergem la muncă. Aveam grijă de persoane în vârstă, unii au demenţă. În ţara mea suntem responsabili. Etica muncii şi simţul responsabilităţii sunt mai puternice decât aici.”

 

Întrebat ce cred britanicii despre români, Dragoş spune scurt: “Fiecare păstor are oaia neagră, la fel şi ţările”. El face referire la “infractorii” din comunitatea sa, despre care spune strică imaginea comunităţii de români.

 

Dragoş, ca şi mulţi alţii, se consideră un lucrător extrem de mobil, carelucrează în străinătate pentru a-şi hrăni familia de acasă, unde locuiesc soţia şi fiica sa de şapte ani. “Nu avem viitor în România din cauza corupţiei”, spune el.

 

În ultimii 20 de ani, Dragoş a trăit în Grecia, Cipru, Belgia, Olanda, Malta, Italia şi Germania. Vorbeşte cinci limbi străine şi crede că Marea Britanie ar fi ”în dificultate” dacă nu va mai primi imigranţi din UE.

 

Cine va ocupa toate aceste slujbe slab calificate? Dacă ne întoarcem acasă, cine va face aceste munci? Este un pic rasist, dar este decizia lor. Suntem aici să lucrăm, să plătim impozite, să plătim asigurări, să cumpărăm mâncare, să plătim taxele bancare...”

 

Hannah

 

Hannah, care nu a vrut să-şi dea numele real, este în Marea Britanie de doi ani şi vrea să se întoarcă acasă, deoarece are un singur prieten în Londra.

 

Ea este reprezentanta est-europenilor din Marea Britanie care fac cele mai de jos munci, şi anume aşază marfa pe rafturile magazinelor, curăţă camerele de hotel sau mătură străzile. A lucrat timp de 18 luni la Aldi în Swindon, într-un depozit frigorific.

 

A fost o slujbă groaznică. Munc era foarte grea, într-un depozit unde temperatura era între zero şi două grade. Lucram foarte mult în fiecare zi, ridicam zilnic 2.000 de de lapte, pizza, carne gătită, suc, iaurt. Aveam target să aranjez 300 de cutii, dacă nu îndeplineai ţinta te trimiteau acasă.”

 

Hannah spune că, în 18 luni cât a lucrat în depozit, nu a văzut decât un lucrător britanic. ”Şi ăsta a stat trei zile.” Îşi ura munca, mai ales că era singură, însă o făcea pentru bani. Câştiga 12 lire pe oră, iar într-o săptămână, putea face aproape 500 de lire sterline, mai mult decât salariul lunar din România.

 

Era un salariu bun, dar într-o zi m-am uitat la mine, la echipamentul de muncă şi m-am gândit: ’Sunt o femeie sănătoasă şi deşteaptă, nu-mi vine să cred că fac asta’”. S-a gândit apoi să se angajeze în curăţenie, dar câştiga foar 7 lire pe oră.

 

Roxana

 

Roxana, sau Roxy, după cum i se spune, are o diplomă de masterat în ingineria agricolă şi a venit prima dată în Marea Britanie pentru aventură. Lucrează la recoltat într-o fermă de fructe de pădure din Kent din 2010. Nu intenţiona să rămână, dar, ca mulţi cetăţeni europeni din Marea Britanie, s-a stabilit aici.

 

Câştigă bani buni în comparaţie cu cât ar fi putut âştiga acasă cu meseria pe care o are, dar nu este mulţumită de modul în care sunt trataţi românii în Marea Britanie şi nu este sigură că viitorul ei este aici.

 

Sunt fericită aici, dar nu-mi place când oamenii spun:” Sunteţi români, veniţi aici doar să ne luaţi locurile de muncă, sunteţi ţigani, vreţi ajutoare sociale. N-am luat nicio liră fără să lucrez pentru ea. Dacă ar veni la fermă un englez şi ar întreba de o slujbă, ar primi un loc de muncă cu braţe deschise, dar nu vine niciunul, dar ei spun că le furăm slujbele.”

 

A fost surprinsă de votul pentru Brexit? “Nu”, spune ea, “pentru că se putea citi pe feţele oamenilor. Ne urăsc. În supermarket vezi cum te privesc când te aud că vorbeşti limba română, aşa că e mai bine să taci. Ei nu ne plac.”

 

Roxy spune că la fermă nu i s-a întâmplat să fie discriminată şi englezii din fermă ″îi tratează pe toţi în mod egal”. Proprietarul fermei chiar şi-a exprimat frecvent temerile că, după Brexit, nu va mai putea recruta personal.

 

Britanicii spun că nu sunt rasişti, dar cred că suntem aici ca sclavi doar pentru că facem muncile pe care ei nu le fac şi ne tratează ca atare. Nu vorbesc despre mine sau despre cei de la fermă, ci de oameni în general.”

 

Roxy a sosit în Marea Britanie printr-o agenţie de recrutare de muncitori în agricultură, imediat după ce a terminat studiile. Dacă s-ar fi angajat în România, ar fi obţinut 300 de lire sterline pe lună. În Marea Britanie face aceşti bani într-o săptămână.

 

Ziua ei începe la ora 4, când se trezeşte, iar la 5.45 este deja la fermă, unde îşi conduce echipa în câmpul de zmeură. În mod normal, ziua se termină la ora 15.00, dar pentru că producţia este foarte mare, stă mult peste program. Când ajunge acasă la ora 18:00, mai are timp doar să “facăun duş, să gătească şi să mănânce şi apoi să se culce în jurul orei 20:30 până la 21:30”.

 

În ciuda acestor ore inumane, îşi apreciază viaţa în Marea Britanie: “Aş vrea să rămân aici, este deja casa noastră într-un fel, dar cu acest Brexit, nu suntem siguri că vrem să ne mai facem o viaţă aici. Am vrea să luăm un credit ipotecar, dar dacă la anul ne spun că nu mai putem rămâne aici? Nu mai avem nicio siguranţă.”

 

Cristina

 

Pentru Cristina, nu a a fot deloc uşor să părăsască România, dar avea nevoie de bani, aşa că şi-a lpsat fiica acasă şi a venit aici la muncă.

 

A fost foarte greu, nu cunoşteam pe nimeni aici şi nu ştiam mare lucru depsre Marea Britanie. Ştiam ceva despre Regină şi că este o ţară scumpă, dar mai şiam să că aici pot să câştig bani. Dar când am ajuns aici mi-am dat seama că nu este deloc uşor să economisesc”, spune Cristina.

 

Când este întrebată dacă strânge bani pentru fiica ei, Cristina începe să plângă: “Este foarte greu să fiu aici fără ea. Dar are nevoie de bani pentru şcoală. Este un subiect sensibil, este un sacrificiu enorm. De aceea sunt aici, să-I plătesc lecţii particulare, să înveţe limbi străine, să facă taekwondo. Dacă nu aş fi muncit aici, nua r fi avut acces la toate aceste lucruri.”

 

Viaţa încă este grea pentru Cristina, dar este mai bine ca acasă. Împarte o casă în Londra cu însă şase oameni, iar chiria costă 600 de lire pe lună. Socializează foarte puţin, pentru că lucrează de la 7 dimineaţa la 7 seara, saşe zile pe săptămână. “Este o perioadă din viaţa mea în care rtebuie sp fac sacrificii.”

 

Dacă s-ar muta înapoi în Bucureşti, nu ar putea economisi niciun ban. Ar trebui să plătească o chirie de 400 de lire pe lună şi nu ar câştiga suficient ăentru a-şi întreţine fiica şi tatăl de 72 de ani, care are o pensie de 200 de euro pe lună.

 

Se teme de Brexit? “Depinde dacă voi mai putea munci sau nu, dar nu mă tem foarte tare.”

 

După votul pentru Brexit, mulţi români s-au întors în România sau au plecat în alte ţări. Iar cei care voiau să emigreze la Londra au schimbat destinaţia. Cei care au ramas, însă, nu ştiu ce va urma după ce Marea Britanie va ieşi oficial din UE, dar n-ar renunţa la banii pe care îi câştigă aici ca să se întoarcă în ţara natală.

 

Sursa: Guardian


Citeste mai multe despre: ,

stiri pe acelasi subiect:

vezi mai multe stiri din Actualitate
    Stirile Pro TV iti recomanda
    Euro
    • Leu moldovenesc
      2.8 lei
    • Euro
      323 eur
    • Dolar S.U.A.
      323 usd
    • Leu romanesc
      323 ron
    • Rubla ruseasca
      4 rub
    • Hrivna ucraineana
      4 uah
    • Leva bulgara
      4 bgn