Sunt puternici pentru ca viata i-a impus sa fie asa si optimisti, poate, mai mult de nevoie. Copiii bolnavi de cancer isi infrunta boala agatandu-se de diferite lucruri care le-ar putea oferi sperante pentru o noua zi de viata. In una din sectiile Spitalului Oncologic am intalnit o adolescenta de 14 ani care, atunci cand scapa de perfuzii si chimioterapie, confectioneaza suvenire si felicitari. Ea le vinde pe internet, iar in felul acesta incearca sa faca bani pentru tratamentele costisitoare pe care le urmeaza.
Acestea sunt cateva dintre lucrarile Ingai, facute cu atata migala. Toate sunt viu colorate, pentru ca in fiecare lucrare traieste pofta ei de viata.
Inga: “Eu cand confectionez aceste lucruri uit de toate.”
Inga stie sa transforme cu dibacie o bucata de hartie intr-o floare sau un smoc de vata intr-un om de zapada.
Inga: "Florile sunt facute din hartie, tulpina din ghips..."
Dac-ar i-ar fi fost in puteri si-ar fi transformat si destinul – prea dur a fost cu ea. Acum trei ani boala i-a dat primele semne.
BUNICA: “O data si-a revenit, dar acum 7 luni s-a imbolnavit din nou si de atunci suntem in spital.”
Bunica nu-si poate stapani lacrimile, dar Inga a decis sa nu-si planga de mila. E hotarata sa-si ajute familia, care cheltuie sume enorme pentru tratament. De aceea, isi vinde lucrarile pe o pagina deschisa pe o retea de socializare. Pretul de start este de 50 de lei.
"Cea mai scumpa pe care am vandut-o a fost 100 de euro".
Pentru familia sa, orice martisor vandut de Inga e o contributie importanta.
BUNICA: “Eu ii spun: mai fa ceva sa vindem, draga bunicii, macar sa ma duc la piata sa cumpar o paine. E greu. Eu am o pensie de 800 de lei, iara mama lucreaza in Rusia si mai are alte doua fete.”
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: “Inga petrece ore intregi in aceasta sala, intre creioane, hartii colorate si flori. Se concentreaza atat de mult asupra fiecarei frunzulite pe care o are de facut incat uita de orice altceva pe lume. In felul acesta trece mai usor peste boala si peste dureri.”
In sectia de hematologie unde Inga petrece luni intregi, sunt internati circa 20 de copii, iar in total in acest moment la Spitalul Oncologic se trateaza peste 50 de minori. Toti sunt incurajati sa aiba ocupatii ca sa poata infrunta boala. Nicoleta, de exemplu, croseteaza.
Alexandra ZGHEREA, DIR. CENTRU EDUCATIONAL PT COPII BOLNAVI DE CANCER: “Avem educatori si profesori care ii invata, unii stiu diferite lucuri de acasa, iar noi le incurajam vocatiile.”
Tratamentele lor sunt epuizante, iar sedintele de chimioterapie - istovitoare. Una dintre primele si cele mai grave consecinte este faptul ca in primele doua saptamani le cade parul. Acesta este primul si cel mai puternic soc psihologic prin care trec. Tocmai de aceea un psiholog este prezent permenent in sectie.
Eugenia CRUPENENCOV, PSIHOLOG: “In prima etapa trec mai usor, in a doua etapa, dupa ce le cade parul apar alte probleme – la scoala nu mai pot comunica la fel cu colegii lor.”
Parintii sunt, probabil si mai demoralizati. De aceea psihologii lucreaza si cu ei, ca sa poata trece cu bine peste greutati si sa aiba puteri sa-si incurajeze si copiii.
Eugenia CRUPENENCOV, PSIHOLOG: “Daca copiii mai dorm, parintii sunt nevoiti sa supravegheze non-stop perfuziile, asa ca sunt epuizati psihologic. Facem grupuri cu ei si terapie de relaxare.”
In ziua in care am fost noi la spital, au venit si doi tineri voluntari ca sa le cante. Cativa micuti care s-au putut ridica din pat au venit sa-i asculte, unii purtand dupa ei stativele pentru perfuzii.
In total in Moldova sunt 75 de copii bolnavi de cancer. Pentru ei gesturile mici sunt bucurii mari si le aduc atata energie incat sa poata trai si spera inca o zi.