Intr-o canalizare murdara, incalzindu-se la tevile cu apa calda si in bezna, asa isi duc viata doi soti in prag de iarna. Crescuti la orfelinat si cu o viata din nenumarate incercari, acestia spun ca cel mai mult isi doresc un loc de munca. Ramasi fara documente insa, acest lucru este imposibil.

Publicat:22.11.2018, 16:54

De mai bine de o saptamana, de cand a venit frigul, zilele sotilor Tatiana si Roman incep intr-o gura de canalizare din capitala. Cand deschid ochii spun ca sunt multumiti pentru ca au un acoperis deasupra capului si le este cald.

”Avem plapume, am pus asternuturi. Le-am gasit la gunoi, lumea le pune jos sa le ia cineva.” 

Femeia si-a aranjat asa-zisa locuinta, cum a stiut mai bine. Daca pe trei metri patrati este dormitorul, pe ceilalti cativa e baia.

”Iata vasul, sapunul lichid. Apa o aducem de la izvor tocmai de pe Albisoara. O pune pe tevi la incalzit si ne spalam.” 

Cele cateva haine gasite la tomberon nu stau intr-un sifonier, ci aranjate in pungi, iar de  un un spatiu unde sa pregateasca mancarea nici vorba. Spune ca oriunde nu s-ar afla, ii place curatenia.

”E curat, gunoiul il strangem in pungi si il scoatem la tomberon. Nu lasam dupa noi murdarie. 02:35-”Cumparat de mancare sa mancat doar o data, sa nu se strice.” 

Caldura de la tevi e tot confortul pe care il au, de lumina sau alte conditii nici pomina. Au gasit un telefon mobil la tomberon asa ca merg in fiecare zi in parcul central pentru a-l incarca la prizele publice.

“Vin aici zilnic si il incarc, in parcul central. -Si asa pe frig cam cat va ia sa asteptati? -Trei ore. Stau pe scaun si astept.” 

Greutatile i-au lasat Tatianei urme pe chip, iar la cei 43 de ani au imbatranit-o prea devreme. Inainte de a ajunge in capitala, a locuit la Tiraspol. A muncit mai multi ani la Moscova unde a si suferit un grav accident.

”Eram ce schele inalte si am cazut jos si mi-am rupt ambele picioare. Iarna cand e frig tare ma dor picioarele si nu pot sa merg aproape de fel.” 

Mama sa a lasat-o la internat, iar bunica a fost cea care i-a purtat de grija. Pe patul de moarte aceasta a vrut sa-i lase casa, drept mostenire, insa mama spune ca mama sa a tras-o pe sfoara si Tatiana s-a ales cu nimic.

Din necaz in necaz, aceasta l-a intalnit pe Roman, crescut si el la o casa de copii. Au impreuna doi fii de 6 si 5 ani, care din motiv ca parintii lor nu au un loc de trai, stau la orfelinat. Acum mai bine de 10 ani le-au fost furate toate actele, iar de atunci cei doi nu se pot angaja in campul muncii si cer cu disperare ajutor.  

”Am fost la Nisporeni, la primarul satului si l-am rugat sa imi faca viza de resedinta si el nu a vrut, a spus ca fara mama nu are dreptul.”

”Am nevoie foarte mult de documente. Vreau foarte mult sa lucrez, m-am saturat de asa viata.”

Ca sa aiba pe masa o bucata de paine, femeia este nevoita sa cerseasca, iar sotul ei lucreaza hamal. 

”Ce va doriti cel mai tare acum? -In viata mea doresc cel mai tare buletinul si copiii, mai mult nimic nu vreau.”