Nu are maini, dar are curaj si ambitie, iar asta il ajuta sa treaca prin viata cu capul sus. Un tanar de 29 de ani din Rusestii Noi, care a fost schilodit inca in copilarie, ne da o lectie despre cum sa-ti invingi destinul. Mihai Codreanu a invatat sa-si foloseasca picioarele si barbia in loc de maini, asa ca repara electrocasnice, aprinde chibriturile, scrie cu pixul si lucreaza la calculator. Acum are sotie si trei copii, isi construieste o casa si face tot ce-i sta in puteri ca sa le ofere un trai decent.
Mihai are picioarele atat de indemanatice incat poate sa schimbe chiar si acele ceasorninului cu ajutorul lor.
Folosindu-si barbia, mananca.
Iar pixul il manuieste cu indemanare.
Nu ramane neinformat. Porneste calculatorul cu piciorul si apasa tastele cu barbia ca sa acceseze diferite site-uri.
Azi a reparat lacatul de la o usa.
Pana la varsta de noua ani, Mihai, nu si-a imaginat ca ar putea face toate aceste lucruri. Atunci a ramas fara maini dupa ce, in joaca, urcase pe un pilon de inalta tensiune.
A crezut un timp ca viata lui nu mai are sens. Dar si-a invins pesimismul si a inceput sa invete sa traiasca fara maini. La 16 ani a devenit campion la tenis in scoala speciala pe care o frecventa.
A fost prima lui mica victorie. Apoi a absolvit cu brio scoala. Iar mai tarziu si Colegiul Financiar bancar, obtinand diploma de contabil. Nu se poate angaja, insa, pentru ca se gandeste ca nimeni nu l-ar accepta. Sotia sa, Eugenia, il sustine cel mai mult. De 7 ani sunt impreuna.
Si au avut curajul sa aduca pe lume trei copii.
Ii iubeste ca pe ochii din cap si vrea sa le ofere un viitor normal. Pentru ei a ridicat o casa cu doua etaje la Rusesti. Si-a cumparat materiale din diferite donatii, iar proiectul l-a facut singur, desenandu-l minutios pe foaie.
La lucru au pus umarul fratii si prietenii care nu l-au lasat singur.
Sorina OBREJA, REPORTER PRO TV: „Ne-am convins ca Mihai Codreanu e un gospodar in toata legea. Prima dovada este casa pe care si-o construieste. Mai mult, uitati-va, curtea este curata, luna, iar gradina este si ea ingrijita si lucrata la timp.”
Mihai n-a avut niciodata n-a avut timp sa stea si sa-si planga soarta. Desi e clar ca acum greutatile il apasa. Constructia locuintei s-a oprit pentru ca banii din donatii s-au terminat, iar cu o mie de lei ajutorul social pe care-l primeste de doar doua luni, abia reuseste sa-si hraneasca familia. Oricum, n-are timp sa stea si sa-si planga soarta.
La proteze nici nu indrazneste sa viseze. O pereche de proteze bune costa zeci de mii de euro, iar Mihai traieste nu atat pentru el, cat pentru copiii sai. Vrea sa le asigure un trai normal si vrea ca ei sa nu afle niciodata despre durerea pe care el o tine ascunsa adanc in inima.
