Este mica, dar paseste apasat si cu incredere – e primul lucru pe care oricine il observa la Oxana. Ne-am intalnit cu ea la Scoala Internat pentru copii cu dizabilitati in care si-a trait toata copilaria. Fusese adusa aici cand inca nu stia ca are o problema de sanatate. 

Desi in familia sa toti sunt de statura obisnuita, Oxana nu s-a mai inaltat din cauza unor probleme ale sistemului osos. Si totusi, ea a decis sa creasca... altfel. 

Acum trei ani cand antrenorul ei a improvizat la internat o sala de sport...


Oxana a fost printre primii decisi sa faca sport. O ambitie atat de mare intr-un corp atat de mic i-a uimit pe toti. 

A crescut cu trei aparate si cativa pereti scorojiti. Asa a ajuns pe rand la competitiia din Polonia si Suedia. La Campionatul Mondial din 2015 din Catar a luat locul 9, la Grand Prix-ul din Dubai s-a clasat pe locul patru, la fel ca si la Campionatul European din aceasta vara din Italia unde a luptat printre seniori desi nu are inca varsta necesara. Astfel a reusit sa se califice la Jocurile Paralimpice de la Rio unde a luat locul 10 la impingerea ghiulelei. Nu e un loc excelent, dar simpla calificare la Rio este pentru orice sportiv o victorie.

La scoala internat ea este marea campiona – nimeni in istoria institutiei nu a atins asemenea performante. 

Profesorii o respecta pentru daruirea cu care le face pe toate. 

Iar pentru picii din camin este un exemplu. De la ea micutii invata ca dizabilitatea nu e o piedica si poate fi invinsa. 

Oxana tine la ei. Din primii bani pe care i-a obtinut la competitii le-a cumparat cadouri. 

Iar micutii le-au primit ca pe niste trofee.

Acum, desi de doi ani a absolvit scoala, Oxana continua sa vina aici sa se antreneze. Totusi,  sala urmeaza sa fie mutata in curand in blocul dormitoarelor unde cel putin e mai cald. Pentru ea conteaza mai putin conditiile - scopurile ei sunt inalte. 

Si e convinsa ca va reusi pentru ca adevarata inaltime a unui om e cea a vointei sale. Si ea este la inaltime.