Astăzi facem o escapadă în secolul 19! La mai puțin de 50 de kilometri de Chișinău descoperim perla arhitecturală a satului Ivancea, raionul Orhei. Conacul Familiei Balioz, care și-a păstrat moșia până în zilele noastre, surprinde cu atmosfera de epocă, stil arhitectural inedit, o grădină de vară cu havuzuri și turn de apă, dar și cu un copac secular, despre care se spune că poate îndeplini dorințe. Trecut prin două războaie mondiale, lăsat în paragină pentru 17 ani și redeschis abia anul trecut, conacul scrie istorie despre curajul de a fi etern.
Natalia GÎNGA, REPORTER PRO TV: „O poartă veche cu gard de piatră, ne întâmpină aici, la marginea satului Ivancea.Deschidem poarta cu un scârțâit prelung și pășim în curtea conacului. Bine ați venit aici, unde timpul parcă s-a oprit în loc, unde se aude liniștea și sunetul propriilor pași. Iar după aleea de castani, se deschide frumoasa priveliște a conacului familiei Balioz.”
Mihail POTORAC, MUZEOGRAF, CONACUL FAMILIEI BALIOZ: „Conacul Balioz este un element de arhitectură din a doua jumătate a secolului 19, construit de către un negustor de origine armeană, Carabet Balioz.”
Mai exact, Casa Moșierului, cum i se mai spune conacului, a fost construită între anii 1852-1873, în stil renascentist vest-european. Moșia cucerește prin fațada de un albastru ceresc, ferestre și uși mari, balustrade, dar și basorelieful boierului Balioz, care completează frizele din piatră. Iar la parter, găsim o expoziție, consacrată familiei moștenitoare și atmosferei din acea perioadă.
„Etajera, în stil modern, de la începutul sec 20. Bufetul, unul foarte frumos din Olanda sau, posibil Franța, din anii 60-80 ai sec 19, în stil eclectic.”
În panourile informative de pe pereți vedem proprietarii: fiica lui Balioz, Antonina și soțul Boris Bogdasarov, nepoata sa Ana. Cu aceste istorii despre boierii de la conac au crescut și locuitorii satului Ivancea.
Valentina VERBIȚCAIA, LOCUITOARE IVANCEA: „Istoria conacului o cunoșteam de mic copil, pentru că bunica și tatăl meu au lucrat la boier. Boierul nu era rău, se comporta frumos cu țăranii.”
Iar în aceste poze vechi e mătușa Maria, care a lucrat la conac pe când avea doar 18 ani.
Maria TCACIUC, LOCUITOARE IVANCEA: „Am fost mutați la conac. Iată, aici se vede și balustrada. Se povestea că totul era al boierului, pământurile de jur-împrejur.”
De atunci, multă vreme s-a scurs, dar povestea conacului Balioz rămâne vie și peste 150 de ani. Parcul său cu havuzuri, labirinturi și arbori rari, ne povestesc despre cum erau gazdele.
„Aici veneau oaspeții, se puneau mese în jurul havuzului.”
Iar lângă acest copac de kingo biloba, visurile deveneau realitate.
„Se zice că dacă-l îmbrățișezi și îți pui o dorință, neapărat se va împlini.”
Și așa, firul poveștii ne duce și la casa pentru oaspeți, turnul de apă, hambare, grajduri, dar și pivnița, adâncă de zeci de metri.
Trecut prin două războaie mondiale, abandonat și uitat decenii la rând, apoi restaurat și redeschis anul trecut, astăzi perla arhitecturală de la Ivancea trăiește din nou, prin turiștii săi.
Deși epoca lui demult e istorie, conacul familiei Balioz se încăpățânează să rămână viu, să ne spună povești despre boierii care au trăit la noi și să primească vizitatori, dornici de a se teleporta în timp.