La 1 decembrie 2019 se implinesc 101 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania. Ziua de 1 Decembrie este Ziua Nationala a Romaniei.
Unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania
Basarabia a fost prima provincie romaneasca care s-a unit cu Romania. In fata amenintarilor Rusiei si Ucrainei, Basarabia si-a proclamat independenta la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Tarii, care cuprindea reprezentanti ai tuturor nationalitatilor, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotararea Basarabiei de a se uni cu Romania.
La 15/28 noiembrie 1918, a avut loc al doilea mare moment din procesul de reintregire nationala a statului roman, cand Congresul General al Bucovinei, format din reprezentantii alesi ai romanilor si ai nationalitatilor din Bucovina, a hotarat, in unanimitate, ″unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare pana la Ceremus, Colacin si Nistru cu regatul Romaniei″, potrivit volumului ″Istoria Romaniei in date″ (Editura Enciclopedica, 2003).
Miscarea nationala din Transilvania
Miscarea nationala a romanilor din Transilvania s-a amplificat in toamna anului 1918, in conditiile infrangerii Puterilor Centrale si ale prabusirii Austro-Ungariei. Comitetul Executiv al Partidului National Roman, intrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, in unanimitate, o declaratie redactata de Vasile Goldis, privind hotararea natiunii romane din Transilvania de a se aseza ″printre natiunile libere″ (in baza dreptului national ca fiecare natiune sa dispuna liber de soarta sa), potrivit volumului mentionat anterior.
Se sublinia, astfel, necesitatea convocarii unei adunari nationale, care sa delege organele abilitate ″sa trateze si sa hotarasca in treburi care se refera la situatia politica a natiunii romane″. Totodata, se cerea ″afirmarea si valorificarea drepturilor ei, nestramutate si inalienabile, la deplina viata nationala″.
Documentul a fost citit de Alexandru Vaida-Voievod in Parlamentul de la Budapesta, in sedinta din 5/18 octombrie 1918. Declaratia de la Oradea, care afirma dreptul natiunii romane la autodeterminare, precum si ideea convocarii adunarii nationale a reprezentat un act cu o semnificatie istorica deosebita privind procesul de unificare nationala.
A urmat constituirea, ca organ de conducere al romanilor, a Consiliului National Roman Central la Budapesta (17/30 octombrie, cu sediul la Arad din 21 oct/3 nov.). Era format din sase reprezentanti ai Partidului National Roman (Vasile Goldis, Aurel Lazar, Teodor Mihali, Stefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod si Aurel Vlad) si sase social-democrati (Tiron Albani, Ioan Flueras, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu si Baziliu Surdu), noteaza sursa de mai sus.
La 18/31 octombrie, prin Proclamatia catre natiunea romana, se aducea la cunostinta opiniei publice constituirea Consiliului National Roman Central, ca unicul for de conducere al romanilor transilvaneni, precum si principiile sale de actiune.
La 5/18 noiembrie 1918, manifestul ″Catre popoarele lumii″, tiparit in romana, franceza si engleza, a fost lansat de Marele Sfat National din Transilvania. Manifestul dezvaluia opresiunea exercitata de clasa stapanitoare a poporului maghiar si refuzul guvernului de la Budapesta de a recunoaste poporului roman dreptul la autodeterminare si aducea la cunostinta opiniei publice internationale pozitia romanilor.
„Istoria ne cheama la fapte”
A urmat lansarea, la 7/20 noiembrie, a Manifestului privind convocarea Adunarii Nationale de la Alba Iulia, care incepea cu cuvintele ″Istoria ne cheama la fapte″: ″In numele dreptatii eterne si al principiului liberei dispozitiuni a natiunilor (...) natiunea romana din Ungaria si Transilvania are sa-si spuna cuvantul sau hotarator asupra sortii sale si acest cuvant va fi respectat de lumea intreaga″, potrivit lucrarii ″Istoria romanilor″ (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedica, 2003).
Consiliul National Roman Central s-a intrunit la 9/22 noiembrie 1918 si a adoptat o Nota Ultimativa care cerea guvernului maghiar ″puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de romani in Ardeal si Tara Ungureasca″. Raspunsul era asteptat pana la 12 noiembrie.
Tratativele intre delegatia Consiliul National Roman Central si cea a Consiliului National Maghiar au avut loc la Arad, intre 13 si 15 noiembrie. Partea maghiara a propus ca Transilvania sa ramana in continuare in cadrul Ungariei, sub forma unui guvernamant romanesc autonom, reprezentat in guvernul maghiar. Datorita acestei pozitii, tratativele au esuat, noteaza aceeasi lucrare.
In acest context, Consiliul National Roman Central, prin Vasile Goldis, a declarat ca ″natiunea romana pretinde cu tot dreptul deplina sa independenta de stat si nu admite ca acest drept sa fie intinat prin rezolvari provizorii″. Consiliul National Roman Central a stabilit legaturi cu forurile politice de la Iasi, unde se refugiase guvernul roman si familia regala, si a trecut la organizarea adunarii care sa confirme vointa de unire a romanilor din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures.
Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia
Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, convocata pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerata de contemporani decisiva pentru ″unitatea nationala a tuturor romanilor″.
Astfel, la data hotarata, se aflau in Sala Unirii (fost cazinou militar) din Alba Iulia, pe langa cei 1.228 de delegati (deputati) alesi in circumscriptiile electorale cat si ai tuturor institutiilor si organizatiilor politice, culturale, profesionale, de invatamant, religioase, militare, de femei, de sindicat s.a., si ″peste 100.000 de tarani, muncitori si oraseni veniti din toate partile unde se vorbea romaneste, de la Iza maramureseana pana la Dunarea banateana, din tara Barsei pana la Crisuri″ potrivit volumului ″Scurta istorie a romanilor″ (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).
Presedintele Consiliului National Roman Central, Stefan Cicio-Pop, a rostit cuvantul de deschidere, subliniind importanta istorica a momentului si misiunea adunarii.
Discursul lui Gasile Goldis
Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldis, in care a facut o retrospectiva istorica asupra trecutului neamului romanesc si a prezentat spre primire rezolutia redactata de Consiliul National Roman Central. A subliniat, intre altele, caracterul actului ce trebuia infaptuit: ’’Natiunile trebuiesc eliberate. Intre aceste natiuni se afla si natiunea romana din Banat si Transilvania. Dreptul natiunii romane de a fi eliberata il recunoaste lumea intreaga. Libertatea acestei natiuni inseamna unirea ei cu Tara Romaneasca. Bucatirea poporului romanesc n-a fost urmarea vreunei legi economice in care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotriva ... teritoriile locuite de romani au fost teritorii romanesti. Dupa drept si dreptate, romanii din Ungaria si Transilvania, impreuna cu toate teritoriile locuite de dansii, trebuiesc sa fie uniti cu regatul roman″.
Discursul lui Iuliu Maniu
In discursul sau, Iuliu Maniu a rugat Adunarea Nationala sa primeasca proiectul de rezolutie, ″pentru a intemeia pentru vecie Romania unita si mare si a instapani pentru totdeauna o adevarata democratie si deplina dreptate sociala″. In cuvantarea sa, episcopul Ioan I. Papp al Aradului a subliniat asemanarea acestei zile cu ziua de 15 mai 1848, iar intreaga adunare, sub influenta acestei amintiri, a intonat imnul national ″Desteapta-te romane!″.
Visul unei intregi natiuni: Romania Mare
In urma acestor cuvantari, Rezolutia de unire a fost adoptata in unanimitate. Totodata, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea a aprobat componenta Marelui Sfat National, organism cu caracter legislativ, format din reprezentanti ai diferitelor profesii si categorii sociale. Votata intr-o atmosfera de entuziasm, Rezolutia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se infaptuia visul de veacuri al poporului roman: Romania Mare.
Cei peste 100.000 de participanti la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia adunati pe Campul lui Horea au aprobat cu aclamatii entuziaste hotararea de unire neconditionata si pentru totdeauna a Transilvaniei cu Romania.
1 decembrie, Ziua Nationala
Primul 1 Decembrie ca Zi Nationala a Romaniei a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990. De atunci, in fiecare an, atat in Bucuresti cat si in majoritatea oraselor din intreaga tara au loc parade militare si sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar si alte manifestari.