Blondă, brunetă, roșcată sau șatenă — atrag priviri, nu pentru culoarea părului, ci pentru că au ales să conducă troleibuzele din Chișinău. Drumul lor nu a fost ușor. Pe lângă efortul zilnic, s-au confruntat cu discriminare din partea unor pasageri și cu priviri sceptice în trafic. Cu toate acestea, și-au urmat calea, mai ales pentru că iubesc ceea ce fac. Potrivit datelor oferite de Regia Transport Electric din capitală, doar 20% dintre șoferii de troleibuz sunt femei.
Vera Malai muncește șoferiță de troleibuz de 25 de ani. O parte din experiență a adunat-o la Regia Transport Electric, unde a și început acest parcurs profesional.
Vera MALAI, ȘOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Erau uniți, mai puține femei decât acum, poate de asta și eram puțin mai..., dar nu văd diferență acum. Eram unica femeie pe rută.”
Însă unicitatea venea la pachet cu discriminare, mai ales din partea pasagerilor.
Vera MALAI, ȘOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Călătorii nu prea luau în serios, se uitau, rădeau, mă tot întrebau ”O să vă descurcați?”. Sau mai erau replici ”Aha, lucrează, dacă nu a dus-o capul, face lucru bărbătesc, mai greu”. Unul mă jelea, altul da cum așa?!”
Sentimentul avea să continue și după ce a plecat peste hotare. Din cauza venitului mic, în 2001, Vera Malai a decis să plece la Moscova. Chiar dacă își vedea de treabă, era greu să nu simtă stigmatizarea, și nu doar pentru că era șoferiță, dar și moldoveancă.
Vera MALAI, SOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Că nu așa merge, că ăștia sunt persoane venite”, diferite momente. Acolo ne jigneau, înțelegeau că majoritatea erau străini și moscoviții aveau aere. Dar ne primeau la muncă pentru că aveau nevoie de brațe de muncă.”
În 2018 a revenit, însă domeniul de activitate nu l-a schimbat. S-a întors într-o Moldovă diferită, iar anii au făcut-o mai puternică și mândră de ceea ce face.
Vera MALAI, SOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Atunci eram timidă, retrasă, am devenit mai curajoasă, îndrăzneață, comunicabilă.”
Vera MALAI, ȘOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Acum traseul e mai aglomerat. La cursuri vin mai multe (femei). Lumea s-a civilizat. Merge în străinătate, mai vede alt comportament, atitudine, se mai schimbă.”
Iar povestea Olesei Popaz la Regia Transport Electric începea în 2009, când s-a angajat taxatoare. Următoarea etapă era funcția de șofer, a studiat, a făcut cursuri și în 2020 a reușit. A avut parte de admirație, dar și de replici care mai de care.
Olesea POPAZ, SOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Că nu o să-ți iasă, de ce pierzi vremea în zadar, că mai bine te-ai ocupa de altceva. Iar eu am zis că o sa pot. E anevoios drumul, desigur, dar oricum cred că indiferent de bărbat sau femeie, dacă ți-ai pus acel scop, mergi înainte.”
Zis și făcut, chiar dacă uneori se întâmplă situații mai puțin confortabile, povestește ea, dar pe care reușește să le depășească.
Olesea POPAZ, SOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Că am avut și așa întrebări, cum o mână de fată poate să conducă așa o mașină mare. Iar dacă a căzut o bară, gata nu poate să meargă, nu a învățat. Cineva zâmbește, cineva mai puțin. Deseori merg cupluri în mașini și îl ghiontește, ”Uite, uite, ai văzut?” Mai sunt persoane care vin și se uită tot drumul, asta distrage mult atenția.”
Indiferent de critici, priviri sau apropo-uri, Olesea înțelege că face un lucru mare, dar mai ales cu multă dedicație.
Olesea POPAZ, SOFERIȚĂ DE TROLEIBUZ: „Sunt apreciată și observ că pasagerii se simt în siguranță cu mine. Dacă eu pot să duc acasă sau la serviciu atâția oameni, deja e important. Fără noi șoferii nu știu ce ar fi!”
Potrivit responsabililor din cadrul Regiei Transport Electric, la Chișinău sunt 660 șoferi de troleibuz, dintre aceștia 105 sunt femei, iar 555 sunt bărbați.