34 de ani de la războiul de pe Nistru. Primarul capitalei, dar și alți funcționari publici au depus flori la Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt - VIDEO

Ion CEBAN, PRIMARUL CAPITALEI: „Cel mai important mesaj pe care îl putem avea pentru Republica Moldova, pentru copiii noștri, este că orice țară, orice societate are nevoie de pace, în primul rând. Noi astăzi aducem omagiu eroilor care au luptat pentru independența Republicii Moldova, ne închinăm în fața domniilor lor, dar și a apropiaților lor. Exprimăm recunoștință celor care sunt în viață și rudelor lor și, nu dă Doamne, nicăieri pe acest petic de pământ să se întâmple vreodată ca să mai avem vreun conflict armat.”

Primele tensiuni în stânga Nistrului apar în 1989, când limba română a fost recunoscută limbă de stat, lucru care a stârnit nemulțumiri în regiune.

În septembrie 1990, regiunea transnistreană și-a proclamat independența, iar puterea de la Chișinău nu mai putea controla regiunea.

Primele ciocniri dintre forțele moldovenști și cele separatiste au avut loc peste câteva luni de la autoproclamare. Gărzile republicane separatiste au atacat orașul Dubăsari. Atunci au murit primii polițiști.

Începutul anului 1992 găsește regiunea transnistreană în pregătiri de război. Pe 1 martie, câțiva cazaci din Dubăsari atacă un echipaj al poliției. Polițiștii răspund cu foc, iar în câteva ore cazacii înconjoară sediul poliției și cuceresc orașul Dubăsari.

În același timp, la New York se desfășoară ceremonia de primire a Republicii Moldova în Organizația Națiunilor Unite. Este începutul războiului. Era 2 martie 1992.

În stânga Nistrului a fost decretată mobilizare generală. Forțele paramilitare de acolo erau formate din soldați din garda republicană, voluntari și mercenari, cei mai mulți dintre ei – cazaci.

Forțele paramilitare din stânga Nistrului au fost susținute tehnic și logistic de armata a 14-a a Federației Ruse.

Ostilitățile au durat 4 luni, iar cele mai grele lupte s-au dat la Cocieri, Coșnița și Tighina.

Cei mai mulți dintre localnici, în mare parte femei, copii și bătrâni, au fost nevoiți să se refugieze pe malul drept al Nistrului.

Luptele finale s-au dat în orașul Tighina, unde au murit zeci de oameni.

Armata a 14-a, condusă de Alexandr Lebedi, a fost, de fapt, cea care a luptat cu Chișinăul în războiul din 1992. Războiul s-a încheiat pe 21 iulie 1992, când Mircea Snegur și Boris Elțin au semnat la Moscova acordul de încetare a focului, în prezența liderului separatiștilor de atunci, Igor Smirnov. Au trecut 33 de ani, dar Rusia nu și-a retras trupele militare staționate ilegal în stânga Nistrului. Și, chiar dacă liderii politici de la Chișinău s-au schimbat, nici până azi nu s-a găsit o soluție pentru rezolvarea diferendumului transnistrean. 

Sursa video: Facebook / Ion Ceban