A ajuns la orfelinat pe cand avea doar un an, fiind adoptata ulterior de o familie din Ungheni, iar acum, dupa 43 de ani, isi cauta familia biologica. Este povestea Larisei Iurii care incearca sa adune putinele piese de puzzle pe care le are despre viata sa de pana la adoptie ca sa-si gaseasca mama si fratii. In speranta ca poate cineva o va recunoaste, femeia cere ajutorul oamenilor, pentru a o putea cunoaste pe cea care i-a dat viata.
Larisa IURII, FEMEIE ADOPTATA: "M-am nascut in anul 1977 pe opt iunie in Chisinau. Am fost adoptata din Chisinau si am locuit in Ungheni, Republica Moldova."
Asa incepe povestea Larisei Iurii care este la moment stabilita in Germania. Asta este tot ce stie femeia despre viata ei dinainte de adoptie. In ce spital s-a nascut, la care orfelinat a ajuns si cum o cheama pe femeia care i-a dat viata, sunt doar cateva din misterele pe care aceasta incearca sa le desluseasca.
Larisa IURII, FEMEIE ADOPTATA: "Parintii nu au avut copii si s-au gandit sa ma adopte. Din spusele parintilor, ei cand m-au luat eu vorbeam doar limba rusa. Stiu ca ma chema Nina inainte, atat. Si asta am aflat in 2016 cand a trebuit sa imi schimb certificatul de nastere."
Larisa spune ca isi aminteste franturi din viata pe care a avut-o la orfelinatul in care a fost plasata.
Larisa IURII, FEMEIE ADOPTATA: "Cred ca aveam vreo doi ani jumatate, trei aproape. Eu asa, vag, imi aduc aminte ca erau niste paturi de fier si intre camere era geam de sticla."
Femeia spune ca parintii adoptivi au anuntat-o ca a fost infiata cand ea implinise 11 ani. Amintirile despre acea zi o emotioneaza si acum.
Larisa IURII, FEMEIE ADOPTATA: "Tata mi-a spus ca mai aveam frate si sora si erau mai mari decat mine si a vrut sa ne ia pe toti trei, dar nu ne-a dat. Cele mai mari emotii am avut cand aveam 11 ani si mi-au povestit ca am fost adoptata. Tata atunci mi-a spus ca "daca vrei, putem sa ne intoarcem inapoi si sa o cautam pe mama si fratii". Eu am zis ca inca sunt mica pentru frati, dar nu e mama cea care te face, ci cea care te creste. Si am plans toti trei impreuna."
Larisa povesteste ca parintii sai au fost iubitori si i-au oferit o copilarie fericita. Cat erau in viata, Larisa nu a incercat sa isi caute parintii biologici. Dupa ce in 2002 acestia au decedat la o distanta de doua saptamani, femeia spune ca se simte singura si ca ar vrea sa o cunoasca pe cea care i-a dat viata. Cautarile insa se opresc la arhiva din raionul Ungheni, unde femeia a crescut si a mers la scoala.
Am incercat sa aflam mai multe detalii despre adoptie la Agentia Nationala de asistenta Sociala din localitate, unde ni s-a spus ca toate informatiile despre adoptie pana in anul 2007 le detine Directia de Invatamant. Dupa cateva zile de cautari prin arhiva oraseneasca, tot ce au gasit responsabilii de la directie este ca mama Larisei a fost lipsita de drepturi in 1979, iar un an mai tarziu, pe 15 iulie, ea a fost infiata de familia Iurii. Alte detalii nu exista.
Iuliana MARANCIUC, REPORTER PRO TV: "42 de ani in urma, in una din casele de copii care au mai ramas functionale in capitala, Larisa a avut norocul sa-si intalneasca parintii adoptivi care i-au daruit toata dragostea de mama si tata."
Potrivit ultimelor informatii oferite de Asociatia Copil, Comunitate, Familie din Moldova, aproape o mie de copiii din orfelinatele din intreaga tara asteapta sa ajunga si ei intr-o buna zi sa aiba cui spune "mama".
