Un contract semnat cu Ministerul Culturii a fost folosit în repetate rânduri de către Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei de la Moscova, pentru a ține sub presiune cam o treime din preoții pe care îi are în subordine. Inclusiv a celor care de curând s-au decis totuși să părăsească Mitropolia Moldovei pentru Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei de la București, scriu jurnaliștii de la Rise.md. 

Documentul respectiv, originalul căruia deja a fost pierdut, prevede dreptul de gestiune a circa 650 de biserici cu statut de monument istoric și a fost precedat de o hotărâre de Guvern adoptată în pripă de guvernarea comuniștilor. Totul cu scopul de a fortifica influența Mitropoliei Moldovei, ca structură de cult centrală.

În paralel, contractul a dat naștere unui proces de judecată intentat de Mitropolia Basarabiei care durează de 15 ani. În tot acest timp, aproape 50 de judecători s-au expus pe marginea lui, iar dosarul a ajuns de cinci ori la Curtea Supremă de Justiție și de fiecare dată a fost trimis la rejudecare.

RISE Moldova publică în premieră contractul discordiei și arată cum autoritățile au pregătit terenul pentru semnarea lui.

EXODUL

În decembrie 2023, preotul Maxim Melinte din satul Ghidighici, municipiul Chișinău, anunță trecerea oficială la Mitropolia Basarabiei. „De acum încolo, suntem parte a familiei mari – Biserica Ortodoxă Română”, declară el de pe amvonul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din localitate.

Reacția Mitropoliei Moldovei, structură subordonată Patriarhiei de la Moscova și pe care tocmai o părăsise, nu se lasă așteptată. A doua zi, mitropolitul Vladimir emite un decret prin care preotul este „oprit de a oficia cele sfinte”, „având în vedere părăsirea samavolnică” și „nesupunerea față de autoritățile bisericești ierarhic-superioare”. Iar peste câteva luni, lucrurile se mută în sala de judecată, la care mitropolia apelează în încercarea de a prelua „dreptul de folosință asupra clădirii bisericii” din Ghidighici.

De la invazia rusă în Ucraina, preoți de la cel puțin 19 biserici au fost sancționați pentru „părăsirea samavolnică” a Mitropoliei Moldovei. Datele reies din decretele publicate pe site-ul instituției. În mare parte e vorba de preoți care au decis să treacă la Mitropolia Basarabiei. Motivul invocat mai în toate cazurile de cei plecați a fost, cel puțin declarativ, nedorința a fi afiliați Patriarhiei de la Moscova, structură care susține și chiar justifică războiul Kremlinului împotriva Ucrainei. Însă acesta nu este singurul lucru în comun pe care îl au majoritatea preoților care și-au anunțat plecarea din cadrul Mitropoliei Moldovei.

Cei mai mulți dintre ei, inclusiv preotul din Ghidighici, își desfășoară activitatea în cadrul unor biserici care au statut de monument istoric de importanță națională. Iar proprietarul acestor biserici este nimeni altul decât statul Republica Moldova. Doar că, în urma unui traseu predefinit, autoritățile i-au cedat Mitropoliei Moldovei dreptul de a le gestiona pe un termen nelimitat, ajutând-o, astfel, să devină cel mai numeros și, respectiv, influent cult religios.

MOȘTENIREA

Republica Moldova a ajuns proprietară de biserici și mănăstiri prin moștenire. Sechestrate încă în perioada sovietică și folosite cu diverse destinații, ulterior, sub paravanul protecției lor în calitate de monumente istorice, mai multe construcții religioase au devenit „patrimoniu inalienabil al întregului popor” și au trecut în proprietatea statului.

Deja după 1991, odată cu obținerea independenței, noul stat a preluat dreptul de proprietate, precum și obligația de a proteja sute de biserici, mănăstiri și schituri, ca elemente ale patrimoniului naţional incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, devenind, în principiu, unul dintre cei mai importanți jucători pe piața imobiliară a construcțiilor de cult.

Printre ele se numără Catedrala „Naşterea Domnului” din Chișinău, în care oficiază slujbe Vladimir, mitropolitul Moldovei, precum și Catedrala „Sf. Mucenic Teodor Tiron” și Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, dar și arhicunoscutele Mănăstiri Japca, Hîncu, Curchi, Căpriana sau Saharna.

Însă autoritățile au cedat Mitropoliei Moldovei dreptul de gestiune a sute de construcții religioase pe care le are în proprietate oarecum forțate de împrejurări. Mai exact, de frica Mitropoliei Basarabiei, subordonată Patriarhiei de la București, despre care a susținut ani la rândul că „nu reprezintă un cult în sensul legii, ci este un grup schismatic al Mitropoliei Moldovei” și că recunoaşterea ei va „duce automat la dispariţia Mitropoliei Moldovei”.

GENEZA

Lucrurile la Chișinău au început să se precipite în vara lui 2001, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pus pe rol cererea Mitropoliei Basarabiei împotriva Moldovei, ca urmare a refuzurilor repetate de a o înregistra. Pentru început, la 26 septembrie 2001, Guvernul Tarlev aprobă completarea unui articol din Statutul Mitropoliei Moldovei (completare pe care, ulterior, același Guvern Tarlev se va vedea nevoit să o anuleze). Astfel, Mitropoliei Moldovei i se mai atribuie (temporar) și calificativul de „succesoarea de drept […] a Mitropoliei Basarabiei”. 

Este vorba de o structură religioasă care a activat pe teritoriul Republicii Moldova în perioada României Mari, fiind subordonată Patriarhiei de la București.

CITEȘTE MAI DEPARTE PE RISE.MD