Cand nu mai poti, mai poti un pic. Asa se rezuma si povestea unui barbat, care a suferit un accident vascular si a ramas paralizat. Medicii i-au spus ca nu va supravietui nici jumatate de an. Speranta, dar si mestesugul indragit din copilarie, de a tese covoare, l-a salvat. 

Acum un an, Andrei nu stia daca va mai putea sa mearga prin gospodaria sa. Dupa ce a suferit un accident vascular, picioarele i-au ramas paralizate. 

Andrei GIRLEA: "Eram la spital, era fata cu mine. Mi-au spus ce sa mai inconjuram, el o sa moara peste jumatate de an. Fata mea a inceput a plange. Atunci o linisteam. Asta e viata ce sa facem."

Barbatul traieste singur in casa parinteasca din satul Vaprova, raionul Orhei, iar cand a ajuns la pat, de ajutor i-a fost un var. Toata viata a muncit mult, iar cel mai drag i-a fost tesutul. De la strabunici i-a ramas utilajul necesar, asa ca in fiecare zi, timp de un an, isi forta picioarele tesand, iar asta l-a ajutat sa treaca peste boala. 

Andrei GIRLEA: "Incetisor, incetisor, piciorul a inceput a lucra. Cand misti piciorul sangele circula si asta a ajutat. Am inceput a merge. Cu toata neputinta, ma durea. Numai eu stiu ce durere aveam."

Acum, cu greu, dar se misca. Locuinta ii este impanzita de covoare, dar si broderii. Barbatul nu le vinde, ci le pastreaza cu grija.

Andrei GIRLEA: "- Nu am vandut. Le-am dat oamenilor. La copii o sa le dau sa aiba ca amintire de la tata.

- Dar daca vor aparea cumparatori.

- O sa vand. Va ramane si ca o amintire pentru cumparator."

"Acestea tot sunt de mine facute, brodat. Cand eram tanar era la moda."

Are doi copii. Fiul ii este plecat in Cehia, iar fiica locuieste la Orhei. Le duce foarte mult dorul si are cateva poze prin casa.

Andrei GIRLEA: "Asta e poza baiatului plecat in Cehia. Andrian. Il astept mititelul tatei sa vine. Ma intreaba ce faci taticule. Ii spun ca muncesc. Ii duc dorul, eu i-am crescut si cu mancare si cu spalat."

Se bucura ca i-a fost oferita o a doua sansa la viata, asa ca acum pretuieste fiecare moment.

Andrei GIRLEA: "Mai fac si cate ceva prin gradina. Nu pot mult ca picioarele obosesc repede la mine. Eu ma starui asa, cat pot."