Sunt luminoși, prietenoși, muncitori și au învățat să se bucure de viață. Câțiva tineri diagnosticați cu sindromul Down au decis să locuiască împreună, s-au mutat la țară și țin gospodăria, muncind în fiecare zi. Munca și aerul curat le-au devenit cea mai bună terapie, iar tinerii vor să se împartă cu secretele lor din bucătărie, cum ar fi – rețeta de murături.

În satul Bușăuca, raionul Rezina, într-o casă de la marginea pădurii, locuiesc Petru, Victor și Daria – trei tineri cu sindromul Down.

„Bine ați venit la noi acasă.”

Petru și Victor sunt orfani, în timp ce Daria este în grija mamei sale, Aurica, care de curând are grijă de toți. Împreună țin gospodăria, muncesc, iar acum a venit timpul de făcut murături.

Petru CAISÎN, LOCUITOR BUȘĂUCA, REZINA: „Spălăm roșiile, pentru a le conserva."

Daria ANTONOVA, LOCUITOARE BUȘĂUCA, REZINA: „Astăzi vom pune roșii pe iarnă.”

Între timp au fost pregătite și ingredientele pentru roșiile murate, ca să fie cât mai aromate.

Petru CAISÎN, LOCUITOR BUȘĂUCA, REZINA: „Mărar, țelină, hrean, ardei iute, usturoi.”

Victor are 42 de ani. Este pasionat de gătit, la fel ca și prietenii săi.

Victor CIOCHINĂ, LOCUITOR BUȘĂUCA, REZINA: - Hrean. 

– Ce faci cu el? 

El va face moarea puțin iute.

„Aceasta e țelină, o pun în borcan ca să fie gustos.”

Adaug usturoiul. 

– De ce? 

– Ca să fie mai gustos.

După ce au fost umplute borcanele, Daria, Petru și Victor le duc în beci, unde se vede munca lor de-o vară.

Natalia GÎNGA, REPORTER PRO TV: „Și pentru că o zi de vară hrănește un an, beciul familiei a fost umplut cu de toate: compot, murături, magiun și alte conserve. Borcanele colorate vor prinde bine la iarnă, atunci când tinerii vor savura din munca lor.”

„Am făcut ghiveci, iar aici ghiveci cu vânătă.”

 „Iar aceasta este dulceață. Se face din vișine.”

„Am făcut păstăi, pe iarnă.”

La țară nu așteaptă nici celelalte treburi: de adus apă sau de hrănit păsările, pe care tinerii le cresc în curte, iar munca e cea mai bună terapie, susține mama Dariei.

„Avem pui, curcani, curci. Noi le hrănim și le dăm apă.”

Aurica ANTONOVA, MAMA DARIEI: „Copiii cu sindromul Down, după 20 de ani, dacă nu se ocupă nimeni cu ei, ei dau înapoi. De asta, la noi sunt integrați în lucru, iar faptul că sunt mai mulți, ei se învață unul de la altul, se ajută reciproc."

Deși în țara noastră nu există o statistică clară a numărului de persoane cu sindromul Down, datele arată că în fiecare an se nasc aproximativ 50 de copii cu această malformație genetică.