În fiecare an, în ultima duminică înainte de Paște, se sărbătoresc Floriile, eveniment ce comemorează intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Ramuri de salcie sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite și apoi sunt luate acasă, iar pe vremuri aveau loc diverse ritualuri, pentru a încerca influențarea viitorului.
Sărbătoarea de Florii este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin-ortodox, marcând intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim, cu o săptămână înainte de răstignire. Aceasta este prăznuită întotdeauna în duminica de dinaintea Paștelui și deschide Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, perioada de pregătire spirituală intensă pentru Înviere.
Potrivit relatărilor evanghelice, Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un asin, iar mulțimile L-au întâmpinat cu ramuri de măslin și strigând „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!”. Acest gest simboliza recunoașterea Sa ca Mesia și Împărat spiritual al poporului.
În acea vreme, era obiceiul ca un rege victorios să fie primit astfel în cetate, însă Iisus a ales un mod smerit de a intra, subliniind astfel natura Sa de Rege al păcii, nu al puterii lumești. Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Patimilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi, cei care urmau să se boteze mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Crezul. Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri
Tradiții și obiceiuri de Florii Duminica
Floriilor este și ziua în care în toate bisericile din țară încep să facă seara slujbe speciale numite denii. Aceste slujbe au rolul de a ne aminti tuturor momentele din viața Mântuitorului, de la intrarea în Ierusalim până la Învierea Sa.
Ce simbolizează ramura de salcie
Ramura de salcie sfinţită la biserică este un simbol al castităţii și renașterii anuale a vegetației. Cu crenguţe de finic, identificate de creştini cu cele de salcie, evreii l-au întâmpinat pe lisus la intrarea Sa triumfătoare în Ierusalim.
Ramurile înflorite de salcie sfinţite în Duminica Floriilor aveau diverse întrebuinţări: împodobeau icoanele, crucile, mormintele, troițele, ferestrele, uşile şi porţile caselor; asigurau protecție magică și alungau spiritele malefice; erau date vitelor pentru a fi mâncate ca să se înmulțească; sunt înfipte în pământul holdelor sau atârnate în pomii fructiferi și butucii de viță-de-vie pentru a le da rod bogat.
Unii credeau că ele previn durerile de şale în timpul secerișului, dacă femeile și bărbaţii se încing cu ele. Mai mult, se credea că opresc vijeliile şi ploile cu grindină pe timpul verii și că ajutau să se „prindă” vrăjile şi descântecele/
Ramurile de salcie se puneau la icoană și se foloseau în momente de cumpănă ale anului, cum ar fi boala, seceta sau grindina. Așadar, aceste ramuri sfințite erau folosite uneori la descântece, alteori erau pe post de „medicament” și pentru a feri de rele casa și animalele din gospodărie.
Superstiții de Florii
În popor se crede că vremea de Florii anticipează prognoza pentru Ziua de Paște. Interpretarea diferă, însă, de la o regiune la alta. În timp ce în unele zone se spune că așa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în ziua de Paşte, în altele este pe dos: Dacă de Florii este soare, atunci de Paște va ploua, iar dacă în Duminica Patimilor vremea este mohorâtă, atunci de Înviere va fi cald și însorit.