Intr-un sat din Drochia taria se pastreaza la adancime, dar nu in beciuri, ci... in pamant. Mai exact, borcanele de zeci de litri cu alcool sunt ingropate la rece, in gradinile oamenilor. Bautura este pastrata la rece si intuneric uneori mai bine de jumatate de secol pentru un gust bun si rafinat. Iar atunci cand oamenii au pofta dezgroapa bogatia si sarbatoresc cele mai importante evenimente din viata lor incepand cu nunti si pana la cumetrii.

“Fara acesta nu faci nimic, unde si te intorci trebuie de acesta.”

Suntem in satul Drochia din raionul ce poarta acelasi nume. La prima vedere localitatea pare a fi una obisnuita, nu si daca afli mai multe despre localnici si traditiile lor. Aici, gospodarii pastreaza taria dupa obiceiurile din stramosi - o ingroapa adanc in pamant pentru zeci de ani.

Iar ritualul e sfant. Borcanele cu palinca se ingroapa doar noaptea si participa doar cativa membri ai familiei. Vasul este invelit cu haine si sacose, iar apoi - acoperit cu pamant. Locul “comorii” nu se destainuie nimanui.

“Noaptea cand iesi afara si nici frunza nu fasie, nu bate fir de vant – momentul.”

Diana AMBROS, REPORTER PRO TV: “In gradina, intre acesti doi pomi si chiar sub picioarele mele a fost ingropat la mai mult de un metru adancime un borcan de 10 litri de tarie. Gospodarii casei spun ca dupa ce mai multi ani acesta s-a aflat sub pamant, a venit vremea sa il scoata.”

Toti care au participat la dezgropat borcanul, au si gustat din bautura.

Iulia OPREA, 80 DE ANI:“Nici nu eram eu pe lume de cand e obiceiul acesta lumea sa faca rachiu. Lumea se temea si facea pe ascuns. 

„- Erau si femei care ascundeau de barbati?
- Inca cate vrei.”

Taria se face din tot ce vrei, sfecla de zahar, struguri, caise, zmeura si multe alte fructe. Practic, fiecare om din sat are propria tehnologie de a produce bautura.

Iulia OPREA, 80 DE ANI: “Daca omul iubea sa cinsteasca, femeia ascundea, dar daca omul nu bea, nu-l ascundea. Eu in viata mea nu l-am ascuns de omul meu, dar ascundeam de ginere si fecior.”

Iar pentru a verifica daca alcoolul este tare...

“Hartia o inmuiam si dadeam foc sau pe deget, daca ardea pe deget era bun.

“Uitati-va acesta arde si stomacul.”

Lucia Musteata, la ai sai 81 de ani, isi aminteste si acum cand a ingropat in gradina 400 de litri de bautura inca in anii '80.

Lucia MUSTEATA, LOCUITOAREA SATULUI DROCHIA: “Am ingropat 40 de borcane de 10 litri. Cand baiatul a crescut mare am facut nunta, l-am petrecut la armata, apoi mort, praznice, casa la Drochia pentru fata, cumatrii. Si am ramas 6 borcane. Stau pana in ziua de azi ingropat.”

Doar ca pe locul unde au fost ingropate borcanele, acum cresc pomusoare. Dar femeia spune ca stie unde sunt, asa ca va dezgropa bautura cand copiii ei vor avea nevoie.

Lucia MUSTEATA, LOCUITOAREA SATULUI DROCHIA: “Unde sa tin, in pod la casa ma temeam sa pun ca de la soare se evaporeaza, in beci sa duc 40 de borcane, pai acolo tin muratura, cartofi. Da asa am facut canal.”

Si in gospodaria vecina, in gradina sunt ingropate borcane cu tarie. Gospodina casei povesteste ca recent, mai multi muncitori, veniti sa-i repare gardul, au facut sapaturi si au dat de...recompensa.

“Eu cand am ingropat am pus o bucata de material si am dat tarna si sa fost altul repezit era sa strice tot. Au scos un borcan, mai este una, au scos-o si pe aceea. Au dormit chiar in drum.”

Femeia povesteste ca pe timpuri oamenii ingropau rachiul in pamant pentru a-l ascunde de militieni, asa cum producerea tariei era interzisa. Timpurile s-au schimbat, dar obiceiul a ramas.

“Eu am rachiu ingropat de 70 de ani, 3 galon de 24 de litri cum era. L-am ingropat sa fie, ca in casa vine unul, vine altul si se duce, da acolo lasa-l sa stea.”

Oamenii spun ca scot comoara din pamant atunci cand au un eveniment important in viata, iar cu cat taria a stat mai multi ani la rece, cu atat e mai buna la gust.