Au ales să se convertească la islam, o libertate care a venit la pachet cu situații de discriminare. Vorbim despre câteva femei din comunitatea musulmană din Moldova, care au simțit diferențierea pe stradă din cauza vestimentației, dar și la muncă, unde hijabul devenea un impediment ca să se angajeze. Vedeți în continuare cum arată o duminică la moschee și ascultați câteva istorii de viață.

Era prima duminică după Ramadan, o zi mai specială la moscheea din Chișinău, unde s-au adunat femeile din comunitatea musulmană de la noi. S-au rugat.

Au vorbit despre cum au trăit acest post...

Iar fetițele și-au pictat mâinile cu henna.

„Se spune dacă henna devine mai roșie, va fi parte de mai multă bucurie.”

„Am ales un desen frumos, este ceva tradițional.”

La final, toate s-au adunat la un prânz cald și specific.

Iuliana ABDEL, MEMBRĂ A COMUNITĂȚII MUSULMANE DIN MOLDOVA: „O bucurie după o lună întreagă de post. Astăzi avem o tavă cu orez, arăbesc. Maqluba, e cu pui și legume.În restul duminicilor ne adunăm pentru lecții, pentru diferite teme islamice.”

Ne-am alăturat și noi la întregul tablou, pentru a cunoaște mai bine obiceiurile, dar mai ales cum e viața socială și profesională a femeilor din Moldova care se roagă lui Allah și respectă ce e scris în Coran. 

Ea e Mariana Cojocaru, de doi ani locuiește la Chișinău, alături de soțul ei palestinian. Au fost alungați de războiul din Fâșia Gaza, acolo unde și-au construit o viață timp de 24 de ani.

Mariana COJOCARU, MEMBRĂ A COMUNITĂȚII MUSULMANE DIN MOLDOVA: „Am avut o casă care a fost bombardată, munca mea a fost acolo și a soțului tot. El e medic stomatolog.”

A fost greu să o ia de la capăt, spune ea, mai ales că vestimentația și hijabul au atras priviri lungi și refuzuri amare în momentul în care și-a dorit să se angajeze în țara noastră.

Mariana COJOCARU, MEMBRĂ A COMUNITĂȚII MUSULMANE DIN MOLDOVA: „Privirile și gândurile le simți cumva. Dacă am fost discriminată, eu cred că da. Din cauză că atunci când m-am adresat la două locuri de muncă, mi s-a pus accent și am fost întrebată dacă voi lucra cu batic. Am zis că da. Iar ei că mă vor suna și oarecum am înțeles că ar fi o problemă.”

Câte persoane, atâtea istorii. În cazul Elenei, convertirea la islam acum cinci ani nu a fost datorită sau din cauza unei căsnicii, ci a unei femei care a inspirat-o.

Elena VREME, FRIZER: „Când am văzut-o, era atât de frumoasă, purta hijab și rochie. În Moldova nu vezi în fiecare zi astfel. Și am zis wow e ceva nou, trebuie să fac cunoștință cu ea.”

Elena spune că e suficient de încrezătoare pentru a fi deasupra ochilor curioși sau a unor replici, pe care le mai are uneori la muncă, ea fiind frizer.

Elena VREME, FRIZER: „Lucrând în domeniul frumuseții, multe doamne stau și spun că prima dată văd femei cu hijad și să lucreze. Femeile din comunitate trebuie încurajate, să li se ofere lucru, dar sunt femei care nu vor să muncească pentru că soții lor fac treabă bună.”

O experiență mai vastă despre cum e să fii musulman în Moldova are Olga Vârlan, iar asta pentru că a decis să se convertească la islam în anii '90.

Olga VÂRLAN, JURNALISTĂ: „Pot să afirm că mentalitatea s-a schimbat la 180 de grade în comparație cu ce era acum 20 de ani. Pe atunci toată lumea se uita lung, se întorceau, mă întrebau. Acum lumea se uită, dar se poate și apropia să-mi spună wow ce broboadă frumoasă aveți. Cred că ar fi mult mai greu să trec prin aceeași experiență, priviri sau că s-ar îndepărta cineva.”

Olga a urmat facultatea de farmacologie și are studii în jurnalism, iar astăzi lucrează la un portal.

Olga VÂRLAN, JURNALISTĂ: „Lucrez jurnalist la anticorupție.md. Centrul de investigații jurnalistice.
- Nu am avut o experiență vastă în procesul de căutare a lucrului, a fost destul de ușor. Eu niciodată nu pun unele situații pe seama religiei sau că port hijab.”

Olga GOLOGAN, MEMBRĂ A COMUNITĂȚII MUSULMANE DIN MOLDOVA: „Noi ne acoperim pentru că e o regulă pe care o respectăm nu de dragul lumii, a soțului, ci a lui Dumnezeu.
Asta este libertatea mea, eu mă îmbrac așa cum vreau eu, e tot un fel de paradox.”