O bunică din raionul Taraclia se bucură de familia sa mare și numeroasă, pe care a reușit să o țină aproape. La ai săi 82 de ani, Melania Dornea are 16 nepoți și 39 de strănepoți. Spune că le ține minte numele tuturor, își iubește fiecare nepot, iar copiii o răsplătesc cu grija și dragostea lor. Duminicile, în vacanță sau de sărbători, curtea casei sale se umple de bucurie, iar mătușa Melania abia de se mai vede printre oamenii dragi.
În vacanța de toamnă, toate drumurile duc la bunica sau, de ce nu,...la străbunica.
Natalia GÎNGA, REPORTER PRO TV: „Curtea casei mătușii Melania s-a umplut de o bucurie. O buna parte din familia sa numeroasa, adică peste 60 de copii, nepoți și strănepoți au venit sa o viziteze. I-am găsit la masa, uniți și depănând amintiri.”
Melania DORNEA, LOCUITOARE A SATULUI BALABANU, TARACLIA: „Am o bucurie mare, că s-au adunat toți aici, la mine. Îi iubesc pe toți și sunt foarte fericită.”
Melania Dornea din satul Balabanu, raionul Taraclia, are 82 de ani. Spune că trăiește cea mai frumoasă perioadă din viața sa, atunci când își poate număra bobocii – cei 16 nepoți și 39 de strănepoți.
Melania DORNEA, LOCUITOARE A SATULUI BALABANU, TARACLIA: „39 de strănepoți și al 40-lea e pe drum. Mulțumesc lui Dumnezeu, să fie toți sănătoși și frumoși. Pentru mine sunt toți totuna.”
Mătușa Melania spune că le ține minte numele tuturor, iar de curând, familia numeroasă s-a mărit.
„E cea mai mică strănepoată și are două luni.- Cum o cheamă? – Uliana.”
Iar copii, mici și mai mari, o răsplătesc cu dragostea și căldura lor.
Artiom, STRĂNEPOT: „Când vin la bunica, în primul rând o îmbrățișez.”
Milana, STRĂNEPOATĂ: „Am o mare bucurie că am o străbunică.”
Olga, STRĂNEPOATĂ: „Ea ne iubește, ne alintă, ne cuprinde atunci când venim.”
Dumitru, STRĂNEPOT: „De mici suntem învățați să fim împreună, să fim uniți, să ne stimăm unul pe altul.”
Eugenia ANGHEL, NEPOATĂ: „Eu sunt nepoată. Ne-am învățat și copiii că cei mai mari trebuie stimați, că trebuie de venit la bunica, de sărbători, duminica.”
În gospodăria mătușii Melania, fiecare mână e de mare ajutor: de adus lemne, de dat mâncare la gâște, la găini sau la porcul pe nume Joric – mereu e mult de lucru.
„Joric! Iată, el adoarme când îl mângâi.”
„Eu le dau mâncare, le dau apă, iar ele mănâncă.”
„Iar acestea sunt gâștile lui bunica. Noi venim și le dăm apă și mâncare.”
„O ajutăm și în casă și pe afară, aducem lemne.”
Altfel spus, mătușa Melania niciodată nu rămâne singură. Aproape toată familia sa numeroasă locuiește în sat, cei 4 copii îi sunt mereu alături.
Alexei DORIAN, FIUL: „Eu sunt fiul, Alexei Dorian, iar aceasta este mama.
– Aveți emoții?
– Da...”
Maria MANDRESCU, FIICA: „Mama este mamă pentru fiecare dintre noi. A trăit o viață foarte grea, iar prin munca ei ne-a unit și așa și am rămas.”
Iar secretul unei familii unite și fericite este ...reunirea la masa din curtea casei, spune mătușa Melania, cu sarmale ca la Taraclia, vin roșu, ca la sud, și un cuvânt cald.
„Toți copiii mei, nepoții, strănepoții să fie sănătoși. La mulți ani!”
