„Liderul pe care Putin nu a reușit să-l frângă”. Articolul revistei The Telegraph despre Maia Sandu pe care a desemnat-o „Omul Anului”

Liderul pe care Putin n-a reușit să-l frângă:

„Femeia care urcă treptele aeronavei are o siluetă subțire. O gardă de onoare, strălucitoare în uniformă militară completă, salută elegant, dar ea pare abia să observe.

Covorul roșu sugerează o figură statură; ținuta ei casual sugerează contrariul. Purtând o geacă albă cu glugă peste pantaloni și cizme negre, are un rucsac atârnat pe un umăr. Singura concesie adusă formalității este geanta de purtat costum pe care o ține strâns în mâna stângă.

Pare obosită și epuizată de griji – deloc surprinzător, având în vedere că se află la jumătatea unui turneu european dificil în trei națiuni și se apropie de sfârșitul unui an în care Rusia a hărțuit-o la fel de neobosit pe cât a intimidat mica sa țară”.

Alți lideri s-ar putea retrage în intimitatea unui avion guvernamental. Însă Maia Sandu zboară în avion comercial, lăsând Atena într-un loc la clasa economică pe KLM.

Nu este vorba de performanță. De fapt, clasa economică la KLM reprezintă un fel de îmbunătățire. Cel mai des, ea poate fi găsită stând la coadă pentru un zbor Ryanair sau agățându-se de curelele unui autobuz de transfer de la aeroport care descarcă pasageri la Wizz Air, compania aeriană low-cost maghiară. Pare sincer surprinsă că acest lucru atrage comentarii.

„Sunt liderul unei țări mici”, declară ea pentru The Telegraph în biblioteca palatului prezidențial din Chișinău. „Facem tot posibilul să încercăm să îmbunătățim eficiența cheltuielilor publice și să cheltuim cât mai puțin posibil. Așa se întâmplă lucrurile. Este normal.”

Nu e chiar așa. Chiar și liderii care odinioară își făceau un obicei din a se amesteca cu masele tind în cele din urmă să abandoneze acest obicei din motive de securitate. Dar în cei cinci ani de când Sandu este în funcție, se pare că ideea nu i-a trecut niciodată prin minte.

Această modestie nevinovată explică într-o oarecare măsură cum a reușit să păstreze încrederea publicului de-a lungul anilor de greutăți, multe dintre acestea nefiind cauzate de Republica Moldova. De asemenea, ajută la explicarea modului în care a obținut, probabil, cea mai importantă victorie electorală a Europei din 2025 - și i-a provocat lui Vladimir Putin cel mai mare eșec al anului. Moscova a făcut tot ce a putut pentru a o contracara, lansând ceea ce diplomații occidentali experimentați descriu ca fiind cel mai susținut și evident atac asupra unui proces democratic la care au fost martori vreodată.

Kremlinul a folosit toate pârghiile disponibile pentru a o discredita în fața electoratului social conservator din Moldova. Biserica Ortodoxă a fost presată să intre în serviciu, seminând suspiciunea că, fiind o femeie singură care trăiește singură, trebuie să fie lesbiană. O ficțiune mai elaborată susținea că era atât de devotată „devianței sexuale” europene încât încercase să se insemineze cu spermă cumpărată de la Elton John pentru a da naștere unui copil gay.

Moldova poate părea o țară mică și îndepărtată despre care știm puține lucruri. Putin nu vede lucrurile așa. Pentru el, fosta republică sovietică nu este doar o parte a lumii vorbitoare de limbă rusă pe care dorește să o domine, ci o piesă de șah geopolitică crucială. Învecinată cu România la vest și Ucraina la est, o Moldovă flexibilă ar deschide o nouă axă de presiune asupra Kievului și ar testa un flanc vulnerabil al NATO.

Totuși, în 2025, Sandu – aproape de una singură și cu siguranță împotriva așteptărilor – a înfruntat această amenințare și a oferit Europei un rar moment de încurajare într-un an altfel sumbru. Din acest motiv, ea este ultima intrare în seria Telegraph World Leaders 2025.

De trei ori în ultimele 14 luni, Kremlinul a complotat să o zădărnicească pe Maia Sandu la urne. De fiecare dată, ea a câștigat, asigurându-și realegerea pentru un al doilea și ultim mandat prezidențial, câștigând un referendum restrâns care a susținut dorința Republicii Moldova de aderare la UE și apoi, în septembrie, ajutându-și partidul să se mențină la majoritatea parlamentară.

Dacă ar fi avut eșecuri în alegerile din acest an, rolul ei ar fi fost redus la o lipsă simbolică de sens, un guvern pro-rus ostil care ar fi deposedat-o de o putere semnificativă și ar fi amenințând viitorul democratic al Moldovei. Consecințele pentru Ucraina ar fi fost grave, izolând-o și mai mult printre fostele state sovietice. Serviciile de informații occidentale sugerează că Kremlinul spera că un guvern prietenos la Chișinău îi va permite să desfășoare 10.000 de soldați pentru a consolida garnizoana rusă din Transnistria separatistă, o regiune susținută de Moscova care s-a desprins de Moldova și are o frontieră lungă cu Ucraina. O astfel de mișcare ar fi pus în pericol Odesa, cel mai mare port și linie de salvare maritimă a Ucrainei.

„Dacă reprezentanții Rusiei ar fi câștigat, ar fi însemnat că Rusia ar fi condus țara”, spune Sandu. Însă campania de subversiune rusească, insistă ea, nu a avut ca scop doar abaterea Moldovei de pe calea sa pro-europeană sau chiar deschiderea unei uși din spate către Ucraina. Scopul final al lui Putin, crede ea, a fost să transforme Moldova într-un laborator de război hibrid, repetând tactici care ar fi apoi utilizate pentru a interveni și manipula alegerile în întreaga Europă, de la Ungaria la Marea Britanie.

„Moldova este una dintre puținele țări care a experimentat întreaga gamă de metode de atac hibrid ale Rusiei”, spune ea. „Dar ținta nu este Moldova. Moldova este doar terenul de testare. Ținta este Europa, iar Europa ar trebui să învețe de la noi, de la țările care se află în prima linie a luptei pentru democrație. Democrația de pe continent este în pericol.”

Este un avertisment dur, transmis într-un moment cu atât mai urgent cu cât Putin este recompensat cu un acord de pace care riscă să-i facă jocul. Atentă să nu critice eforturile lui Donald Trump de a pune capăt conflictului, ea avertizează totuși că eșecul de a impune o presiune serioasă asupra Kremlinului riscă să producă nu pace, ci o pauză – o oportunitate pentru Rusia de a se regrupa și de a ataca din nou, poate în câteva luni.

„Vrem o pace dreaptă și vrem o pace care să fie durabilă”, spune ea. „Nu vrem o pace care să încurajeze Rusia să se întoarcă în șase luni. Nu cred că Putin este interesat de un acord de pace și nu cred că îl va accepta.” Având în vedere ascensiunea Rusiei, ea susține că este cu atât mai important ca statele europene să învețe de la Moldova cum să-și protejeze procesele electorale împotriva interferențelor susținute de Kremlin.

Așteptați-vă la orice, sfătuiește ea: dezinformare și manipulare a inteligenței artificiale, atacuri cibernetice, încercări de a provoca violență, proteste organizate – toate finanțate cu bani întunecați greu de urmărit, canalizați prin portofele de criptomonede.

Mai presus de toate, spune ea, este vital să expunem ceea ce face Rusia pe măsură ce se întâmplă, apelând la mass-media independentă pentru a demonta propaganda. În Moldova, oamenii se așteptau ca Rusia să se amestece. În Marea Britanie și în mare parte a Europei, societățile sunt mai puțin vaccinate împotriva acestui pericol. „În cazul dumneavoastră și în cazul țărilor UE, cred că este o adevărată provocare să aducem acest lucru la cunoștința oamenilor, pentru ca aceștia să vadă riscurile la adresa democrației lor”, spune ea.

Europenii care au studiat campania de interferență a Rusiei în recentele alegeri din Moldova au fost uimiți de amploarea și execuția acesteia. Unele conspirații aveau ambiții înalte. Un complot descoperit de serviciile secrete ucrainene în 2023 a dezvăluit planuri de a antrena sabotori pentru a lua cu asalt clădiri guvernamentale, a ocupa aeroportul și a răsturna administrația.

Mai des, complotul a luat forma uzurii electorale, mai degrabă decât a spectacolului. Pe măsură ce alegerile se apropiau, un flux constant de știri false și teorii ale conspirației s-a transformat într-un val. Cele mai sinistre au vizat-o pe dna Sandu însăși. Hackerii au clonat site-ul web al ediției americane a revistei OK! și au publicat un articol fabricat - completat cu semnătura unui reporter real - susținând că aceasta cheltuise 300.000 de lire sterline pe „spermă obținută ilegal” de la celebrități gay precum Elton John și Ricky Martin. Circulat prin rețele coordonate de pe rețelele de socializare, proveniența străină aparentă a articolului i-a conferit credibilitate. Dna Sandu încearcă să ia astfel de lucruri cu calm. „Nu pot spune că m-am obișnuit”, a spus ea. „Dar nu mă surprinde.”

Dezinformarea, însă, a fost doar o parte a unui efort mai amplu. Au existat fonduri ilicite canalizate către partide susținute de Rusia, amenințări false cu bombă îndreptate către secții de votare din străinătate pentru a perturba votul diasporei, în general pro-occidentale, și încercări îndrăznețe de a cumpăra voturi. O mare parte a campaniei ar fi fost orchestrată de Ilan Shor, un oligarh fugar care trăiește sub protecția Moscovei, conform evaluărilor serviciilor de informații occidentale. Autoritățile spun că 130.000 de moldoveni se aflau pe statul de plată al Rusiei, în timp ce anchetatorii au interceptat o debara de criptomonede în valoare de 80 de milioane de lire sterline, despre care se presupune că ar fi fost destinată finanțării protestelor, mitei și activității politice sub acoperire.

Având în vedere circumstanțele, Moscova ar fi putut presupune că victoria era inevitabilă. Invazia Ucrainei a aruncat Moldova în criză. Comerțul cu Rusia s-a prăbușit peste noapte. Inflația a crescut vertiginos, salariile au scăzut, iar energia a trebuit raționalizată după ce Moscova a tăiat aprovizionarea cu gaze. O țară cu doar 2,4 milioane de locuitori a absorbit mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor decât oricare alta din Europa. În 2022, economia s-a contractat cu aproape 6%, mai mult decât s-a contractat cea a Marii Britanii după criza financiară din 2008. Moldovenii ar fi trebuit să fie o pradă ușoară. Dar teama de subjugare s-a dovedit a fi mai puternică decât greutățile.

În noaptea alegerilor a avut loc un ultim pariu disperat. Într-o cameră de control întunecată, Mihai Lupașcu și echipa sa de la agenția de securitate cibernetică din Republica Moldova își priveau ecranele în timp ce suspecții de actori ruși lansau încercări repetate de a sparge sistemele comisiei electorale. La fel ca în Marea Britanie, moldovenii votează folosind buletine de vot pe hârtie. Domnul Lupașcu știa că voturile nu puteau fi modificate. Dar numărătoarea putea fi discreditată. Rezultatele din zonele slab populate, vorbitoare de limbă rusă, ar apărea primele, oferind partidelor pro-Moscova un avans timpuriu. Dacă site-ul web cu rezultate s-ar bloca apoi, doar pentru a reveni mai târziu, pe măsură ce voturile urbane ar influența rezultatul, s-ar putea pune la îndoială întregul proces.

„Au încercat din răsputeri să-l înlăture”, spune el. „Știau că, dacă ar putea interveni în sistem, ar putea crea o neîncredere masivă.” Atacul a fost feroce. Timp de 12 ore în ziua alegerilor, aproape un miliard de solicitări rău intenționate au fost direcționate către site-ul electoral, atingând punctul culminant chiar când se închideau secțiile de votare. Dar sistemul a rezistat. Atacul a eșuat. Dna Sandu a supraviețuit. Dar avertismentul domnului Lupascu este direct: „Credem că noile tactici și tehnici folosite aici vor fi exportate în țări mai mari atunci când își vor organiza alegerile.”

Dejucat de ambițiile sale de a răsturna președintele sau partidul acesteia, Putin a recurs de atunci la amenințări abia voalate, declarând jurnaliștilor indieni luna aceasta că intenționează să „elibereze” nu doar Donbasul ucrainean, ci și Novorossia – o fâșie de teritoriu din sudul Ucrainei și Moldova controlată cândva de imperiul rus – „prin mijloace militare sau de altă natură”. O creștere a incursiunilor cu drone asupra teritoriului moldovenesc a zdruncinat și mai mult nervii. Pentru moldoveni, teama că Putin nu urmărește doar controlul Transnistriei – ai cărei lideri au cerut periodic anexarea – ci dominația întregii țări a crescut de ani de zile, atingând punctul culminant odată cu lansarea invaziei la scară largă a Ucrainei în 2022.

„În 2022 a existat o panică masivă”, își amintește Dinu Plingau, un deputat afiliat PAS-ului doamnei Sandu. „Mulți dintre oamenii noștri au plecat în străinătate. Marile companii și-au închis afacerile.” Cu o armată de doar 6.500 de oameni și o forță aeriană lipsită de avioane de vânătoare moderne, Moldova este extrem de vulnerabilă. Puțini de aici cred că țara ar putea opune o rezistență semnificativă unui atac rusesc, în ciuda investițiilor în apărarea aeriană. „Dacă ar lua Odesa, în câteva ore ar fi la Chișinău”, spune Irina Tabaranu, o jurnalistă din Republica Moldova. „Nu s-ar opri până nu ar ajunge la râul Prut, la granița cu România.”

Negându-i victoria pe câmpul de luptă din Ucraina, Putin a folosit în schimb toate instrumentele din arsenalul de război politic al Kremlinului într-un efort de a răsturna cursul pro-occidental al Moldovei și de a-i detrona președintele. Doamna, însă, nu era pentru răsturnare. Poate că unul dintre motivele pentru care doamna Sandu, în vârstă de 53 de ani, s-a dovedit a fi un lider eficient este acela că nu a vrut niciodată să fie unul. Cu siguranță nu și-a planificat o carieră în politică, optând în schimb să studieze managementul la Academia de Studii Economice din Moldova în timpul sumbrului început al anilor 1990. Uniunea Sovietică se prăbușea. Moscova încuraja deja mișcările separatiste din regiunile vorbitoare de limbă rusă Transnistria și Găgăuzia să ia armele împotriva statului aflat la început de drum. Sălile de curs erau goale și neîncălzite.

Ala Cotelnic, una dintre profesoarele ei, își amintește cum dna Sandu tremura de frig în timp ce lucra. Dna Cotelnic a predat generațiilor întregi de studenți timp de trei decenii, dar viitoarea președintă a Moldovei s-a remarcat chiar înainte de a deveni faimoasă. Printre bătăușii, lăudăroșii și blagerii care treceau prin sălile ei de clasă, președinta Moldovei era opusul: modestă și de statură mică - doar 1,62 m - o femeie care nu căuta atenție, dar o impunea totuși. „Era foarte calculată și atentă în felul în care gândea”, își amintește dna Cotelnic. „Nu căuta niciodată atenție, dar dacă o întrebai ceva, știa întotdeauna răspunsul. Spre deosebire de alții, ea știa cu adevărat despre ce vorbește pentru că muncea din greu. Era această femeie mică, cu o înțelegere uriașă a tuturor lucrurilor.”

Spectacolul rămâne o experiență străină pentru dna Sandu. Se îmbracă sumar și serios – fără bijuterii, purtând un costum practic cu pantaloni la două rânduri pentru interviul nostru – și, după cum recunoaște ea însăși, nu este deosebit de carismatică. Nu-i place să țină discursuri și să dea interviuri. „Nu-mi place să fiu în fața camerelor de filmat”, spune ea. „Mi-a fost foarte greu să trec prin asta.” Când a mers la Harvard în 2008 pentru a studia un master în politici publice, a renunțat la modulul de vorbit în public, considerând că nu va avea niciodată nevoie de el. Și-a dat seama de greșeală patru ani mai târziu, când, în timp ce lucra la Banca Mondială din Washington, i s-a oferit pe neașteptate postul de ministru al educației în cabinetul moldovean.

„Când am acceptat slujba, habar n-aveam că nu era vorba doar de a scrie strategii, legi sau de a face analize despre cum să îmbunătățesc lucrurile, ci că comunicarea cu publicul era o parte importantă a slujbei”, spune ea.

Mandatul ei a fost memorabil. În decurs de un an, proporția elevilor de liceu din Republica Moldova care promovau examenele publice s-a prăbușit de la 95% la 59% – nu din cauza unui fiasco politic, ci pentru că ea a reprimat frauda endemică.

Devenise un „sport național”, se plângea ea, profesorii, părinții, elevii și funcționarii ministeriali conspirând la fraudă. Așa că i-a concediat pe administratori corupți, a instalat camere de filmat în sălile de examen și a înăsprit supravegherea notelor. Universitățile au aplaudat; părinții erau furioși. Ea a continuat indiferent de situație. Fraudarea la examene era doar un simptom al unei boli mai profunde. Până când dna Sandu a intrat la guvernare, Moldova era atât de putredă încât oferea Moscovei o pârghie de influență deja existentă.

Între 2010 și 2014, cel puțin 16 miliarde de lire sterline au trecut prin sistemul bancar al Republicii Moldova ca parte a „Spălătoriei Rusești”, una dintre cele mai mari scheme de spălare de bani descoperite vreodată. O parte din acestea au ajuns în proprietăți britanice. Politicieni, judecători și bancheri moldoveni de rang înalt au fost implicați. Până în 2015, când dna Sandu era în opoziție, oligarhii au preluat efectiv controlul asupra statului. Cel mai important dintre aceștia era cel mai bogat om din Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc, acuzat că a beneficiat de dispariția misterioasă a 820 de milioane de lire sterline din trei bănci moldovenești. Dna Sandu a fost îngrozită. „Nu le poți spune copiilor să nu trișeze în timp ce văd ce fac unii dintre liderii țării”, a spus ea.

Determinată să spargă sistemul, ea și aliații ei au fondat Partidul Acțiunii și Solidarității (PAS). Când a câștigat președinția în 2020, învingând un candidat susținut de Kremlin, a făcut-o fiind tot ceea ce predecesorii ei bețivi și machiști nu erau: studioși, sobri și evident neinteresați de bogăție. În mod inevitabil, chiar și pentru cei mai hotărâți lideri, ambițiile opoziției se prăbușesc în fața realităților funcției. Criticii spun că reforma a fost fragmentară și lentă. „Nu vor fi niciodată capabili să reformeze Moldova la standardul de care avem nevoie pentru a deveni o țară normală”, spune Stefan Gligor, un fost aliat devenit rival. Eșecul de a combate corupția într-un mod suficient de decisiv riscă „îmbogățirea rușilor în timp ce rușii ucid oameni în Ucraina”, susține el.

Dna Sandu recunoaște amploarea sarcinii, dar insistă că progresul este real. Clasamentul Republicii Moldova în indicele de percepție a corupției realizat de Transparency International a crescut de la locul 123 în 2019 la locul 76 anul trecut, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată.

Cel mai important, probitatea ei rămâne intactă. Site-urile web ale Kremlinului o acuză periodic că jefuiește vistieria statului pentru a-și finanța un stil de viață luxos. Astfel de afirmații se prăbușesc chiar și la o analiză superficială. Locuiește într-un apartament modest cu două camere într-o suburbie banală a Chișinăului. Salariul ei prezidențial este a cincisprezecea parte din ceea ce câștiga la Banca Mondială. Acum doi ani, și-a vândut Toyota veche pentru a se descurca. Hainele ei sunt fabricate în Republica Moldova; mesele îi sunt gătite de mama ei. Își plimbă câinii prin pădure pentru a se relaxa.

Nu este o viață plină de farmec – și acesta este, pentru susținătorii ei, scopul. Pentru mulți moldoveni, rezistența față de Rusia a devenit o sursă de mândrie tăcută. „Am făcut tot posibilul, în ciuda tuturor banilor cheltuiți în acest proces”, spune Gheorghe Ghirjev, un antreprenor din domeniul tehnologiei. „Ne-am hotărât propria cale, nu i-am lăsat pe ei să decidă pentru noi – și ne-am dovedit demni să facem parte din Uniunea Europeană.”

Pentru dna Sandu, apartenența la UE nu este doar o prioritate strategică; este întrebarea în jurul căreia se va învârti viitorul Moldovei. Dar știe că timpul este scurt. Alegerile vor avea loc din nou în 2028, inaugurând o eră post-Sandu. Dacă aderarea la UE nu avansează decisiv, dezamăgirea ar putea totuși să-i împingă pe alegători spre Moscova. „Procesul de aderare la UE este de fapt o strategie de supraviețuire”, spune ea. „Este vorba despre supraviețuirea Moldovei ca democrație.” Dintre toți candidații la UE, Moldova a făcut cele mai multe progrese anul trecut, spun diplomații. Dar persistă îndoieli, nu în ultimul rând cu privire la faptul dacă Chișinăul are un plan credibil de reintegrare a Transnistriei. Un stat membru al UE cu o dispută teritorială nerezolvată, exploatată în mod deschis de Rusia, este greu de convins în anumite părți ale blocului comunitar.

Alții se tem de un rezultat de tip Cal Troian: ce se întâmplă dacă Moldova se alătură, doar pentru ca partidele susținute de Moscova să câștige alegerile viitoare și să încerce să țină uniunea sub control? Oficialii de la Chișinău replică faptul că ancorarea Moldovei în Europa este cea mai sigură apărare împotriva influenței rusești. Doamna Sandu știe că propriul ei rol se apropie de sfârșit. Are trei ani critici în față, dar promisiunea eliberării de poverile statului o atrage tentant - un moment în care nu va mai fi supusă unor interviuri pentru ziarele britanice, când își va putea plimba câinii, va petrece timp cu mama și sora ei și poate va accepta un loc de muncă plătit puțin mai bine decât cele 938 de lire sterline pe lună pe care le câștigă în prezent, mai puțin de jumătate din salariul minim din Marea Britanie. Ar putea fi cel mai sărac șef de stat din lume. Dar într-un an în care decența a fost testată neobosit, Maia Sandu s-a dovedit a fi cea mai eficientă apărătoare a acesteia.

Autor The Telegraph: Adrian Blomfield, Senior Foreign Correspondent, in Chisinau