În Republica Moldova, peste 121 de mii de femei își cresc singure copiii, de peste șapte ori mai multe decât numărul taților aflați în aceeași situație. Dincolo de statistici, mamele și tații singuri se confruntă cu provocări diferite, de la presiunea financiară și educațională, până la dificultățile emoționale. Cele mai multe familii monoparentale sunt înregistrate în municipiul Chișinău.
De trei ani, Liviu Tverdostup își crește de unul singur cele două fetițe, după ce mama lor și-a pierdut viața în urma unui accident rutier.
Liviu TVERDOSTUP, TATĂ: „Despărțirea s-a produs doar fizic, noi o ținem minte. E o trăire pe care eu încă învăț. Crescând singură fetițele, am o mare înțelegere, într-o familie clasică tipică, cât de multe sarcini sunt pe umerii femeii. Nu știu cum le duc de una singură, când bărbatul nu e implicat.”
Mira are cinci ani și merge la grădiniță...
„Să mă joc, pictăm.”
Iar Teia are opt ani și este deja la școală.
„Sunt în clasa a doua și la fel, îmi place să pictez. Merg la gimnastică, la școală și cam atât.”
Liviu povestește că printre cele mai mari provocări cu care se confruntă este starea emoțională și psihologică a fetelor sale.
Liviu TVERDOSTUP, TATĂ: „E mereu tentantă, apar tot felul de situații, conflicte cu alți copii sau prietenii noi. Capacitatea de a produce răspunsuri pentru sute de întrebări care vin zilnic este ceva la care mă descopăr singur.
Eu pot să le ofer, dar vreau să fie calitative, așa încât ele să aibă pe ce se ancora, baza când va trebui să gândească cum să acționeze.”
Fiind tată de fete, stiuațiile complicate continuă și în alte aspecte ale vieții, pe care încearcă să le jongleze cum știe mai bine, apelând la ajutorul mamei soacre, dar și a cadrului social pe care îl înconjoară.
Liviu TVERDOSTUP, TATĂ: „O altă întrebare, hainele, aspectul vizual, cosmetica, vârsta, chestii la care eu sunt varză. Cum să știu care e cea mai bună decizie, pentru că la vârstă fragedă se construiesc piloni care vor reflecta în termen lung personalitatea. Cum fac rost de aceste răspunsuri,e un joc în care descopăr și aplic.”
Liviu lucrează într-o companie de dispecerat și spune că, din punct de vedere financiar, reușește să se descurce. În primii ani după decesul soției, fiicele au primit o indemnizație de puțin peste 4.000 de lei pe lună, bani care, spune el, au fost bineveniți. Acum, însă, știe că se poate baza în primul rând pe propriile forțe.
Liviu TVERDOSTUP, TATĂ: „Mai am o filosifie, eu nu caut niciodată ajutor, dacă am nevoie, mintea mea va genera soluțiile. Ce vine din exterior e ca un bonus.”
Acum, bărbatul spune că tot ce își dorește e să impună reguli clare, restricții sănătoase, simțul responsabilității și al independenței fetelor lui, pentru ca atunci când el nu este în preajmă fizic, acestea să facă alegeri corecte pentru binele și siguranța lor.
Liviu TVERDOSTUP, TATĂ: „Să-și poată purta grijă de unul singur, chiar dacă e în monitoringul meu. Eu mereu așa le zic dimineață, ”Another day în paradise”, cu diferite situații, e cel mai frumos ce putem avea. Ce a fost și ce va fi e a doua întrebare.”
Elena Ozun este mama unui băiețel de 8 ani, care locuiește cu ea după despărțirea de tatăl copilului. Responsabilitățile părintești sunt împărțite conform unui program stabilit prin instanță, care însă nu mai corespunde situației actuale.
Elena OZUN, PROFESOARĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII: „Am înțeles că trebuie să facem și noi schimbări în funcție de nevoile lui noi. Are prieteni, activități, necesitatea să stea singur în cameră, să se joace. Nu mai putem împărți la egal, nu mai e un bebeluș. Întotdeauna părintele la care este custodia are mai multe responsabilități autormat, nu mă refer la lucrurile pe care le are de făcut, dar încărcătura mentală, să țină minte tot ce e de făcut, să aibă inițiativă. De exmeplu i-a apărut o carie, are nevoie de activitate fizică, de o haină nouă, s-au rupt papucii. Iată partea de încărcătură mentală e cea mai complicată, nu neapărat ce trebuie să faci ca și acțiuni.”
Pe aspectul financiar, Elena muncește și are o pensie alimentară din partea tatălui copilului. Crede în capacitatea unei femei de a se descurca din acest punct de vedere.
Elena OZUN, PROFESOARĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII: „Acum mai mult pe zona fizică, mă interesează ca copilul să aibă spațiul pentru propria dezvoltare fără ca să existe împărțirea dintre mama și tata. Când îl tragem fiecare către sine el are de suferit.
Nu mă aștept ca lucrurile să fie ideale, ci doar să am mai multă predictibilitate, să mă ajute să susțin acea încărcătură mentală pe care o am, fiind copilul la mine mai des.”
Elena OZUN, PROFESOARĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII: „În orice situație oricare ar fi ea, părintele care stă cu copilul are nevoie de spațiu personal și să nu uite că trebuie să-și trăiască propria viață, e un lucru la care greu se ajunge.”
Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: „Potrivit Biroului Național de Statistică, în Republica Moldova sunt înregistrate 682 de mii de familii. Cele mai multe sunt cupluri căsătorite cu copii, iar peste 223 de mii sunt cupluri fără copii. Totodată, peste 121 de mii de familii sunt formate din mame singure cu copii, adică aproximativ 17% din total. În cazul taților singuri cu copii, numărul este de aproximativ 20 de mii."
Datele BNS
Familii înregistrate – 682 de mii
Cupluri căsătorite care au copii – 318 mii
Cupluri căsătorite fără copii - 223 mii
Mame care cresc singure copiii - 121 mii
Tați care cresc singuri copiii - 20 mii
Potrivit psihologilor, părinții singuri se confruntă cu provocări diferite: bărbații – mai ales pe plan emoțional și afectiv, iar femeile – în educație, disciplină și aspecte financiare.
Aurelia COJOCARU, PSIHOLOG: „Tații se tem cel mai mult că nu oferă suficientă dragoste, implicare, că transferă emoțiile negative asupra copiilor. Mamele se tem că nu vor putea să-i crească disciplinați sau nu vor face față cheltuielilor. De obicei bărbații au un alt soi de siguranță economică, ei știu, eu voi munci și voi oferi copiilor ceea de ce au nevoie. Mai mult, în Republica Moldova este și mai ușor gradul de angajabilitate a bărbaților în câmpul muncii, e mai ridicat decât al femeilor. Chiar pe aceeași funcție, un bărbat câștiga în plus față de o femeie.
În cazul femeilor, provocarea economică e să le ofere totul copiilor, astfel încât să nu simtă că nu au tată, ori în concepția noastră tatăl e cel care aduce acasă, iar ea ca mamă a rămas fără cel care aduce, caută să preia și acest rol.”
Specialistul a subliniat că atât femeile, cât și bărbații au toate instrumentele necesare pentru a crește armonios și sănătos un copil, au drepturi egale și împart egal rolul de părinte.
Aurelia COJOCARU, PSIHOLOC: „Ca transmisie generațională la noi e încă percepția că mama, femeia e cea care se ocupă de educația și buna creștere a copiilor, chiar și cazurile judiciare se încheie de cele mai multe ori cu stabilirea domiciliului copiilor la mama.”
Potrivit Ministerului Muncii și Protecției Sociale, atunci când veniturile părinților sunt insuficiente sau lipsesc, statul oferă următoarele forme de sprijin.
Vasile CUȘCA, SECRETAR DE STAT, MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE: „Până la doi ani avem alocația universală de 1000 de lei, care se acordă tuturor copiilor. Dacă are dizabilitate iar sunt niște plăți, dacă nu o are, după doi ani poate aplica la ajutor social, se achită minimul lunar garantat. Este sprijinul familial, de două ori pe ani poate primi o sumă de 4000 de lei. În caz de divorț e pensia de întreținere, sau pensia de urmaș, dacă cineva a decedat, pe lângă cele menționate mai sus.”
Datele BNS arată că în Republica Moldova sunt peste un milion de gospodării, iar aproximativ 65% dintre ele includ cel puțin o familie. În aproape 29 de mii de gospodării locuiesc câte două familii, iar în aproximativ o mie – trei sau mai multe.
Căsătoria este mai frecventă la sate, unde ponderea persoanelor căsătorite este cu 2,6 puncte procentuale mai mare decât în mediul urban.