Poate vedea doar 10 la sută, dar mereu a simțit sută la sută care este direcția lui prin viață. Povestea lui Artiom Kenibasov, moldoveanul care a studiat programare la București, iar acum este șef de echipă la o companie din Olanda - VIDEO

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Testul meu de vedere e ceva sub 10 la sută. E foarte greu să spunem exact, că e șapte sau trei, pentru că sunt numere mici”

Iar prezentul său în lumea tehnologiei arată cam așa...

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „La început, acum 15 ani, monitoarele erau mici, acum sunt mari. Pot să măresc tot ce îmi trebuie și tehnologia asistivă a evoluat destul de mult. Calculatorul îmi vorbește când am un email de citit sau document, eu îl ascult”.

Facem un restart, dăm timpul înapoi și îl cunoaștem pe Artiom mai îndeaproape. S-a născut cu deficiențe de vedere, iar ca să reușească în viață știa că trebuie să muncească, însă pentru asta trebuia să învețe. Nu erau multe variante în anii 80 la Chișinău, decât școala pentru copiii cu deficiențe de vedere, care însă nu avea și liceu. Așa că a mers la unul destinat pentru toți, pe acea vreme, însă nu a putut ține pasul.      

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Țin minte și acum, profesoara de matematică într-o mână avea creta și scria, cu alta ștergea cu buretele, practic mergea cu ambele mâini pe tablă, chiar dacă eram în prima bancă, nu, degeaba, nu reușeam”.

Însă, norocul s-a lipit de el în momentul în care, cu ajutorul Asociației Nevăzătorilor din Moldova, a mers să facă liceul în România, el și alți patru copii, la fel, cu deficiențe de vedere.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Eu am ajuns în Buzău, practic în al doilea an de liceu. De asta zic la toată lumea, glumind, mi-a plăcut școala, de asta am făcut de trei ori clasa a 10-a.”

 A fost o lecție de viață, cumva am văzut ce se întâmplă în afara bulei de nevăzători, în afara comunității. 07.53- Iar a treia oară e și mai interesant, limba mea nativă e rusă, iar când am ajuns în România nu știam nimic, decât pâine și apă. 

Practic acel an l-am petrecut învățând româna.

Urma o altă etapă importantă din viață, anii de universitate. A ales facultatea de informatică și matematică și a mers la București. Și-a găsit de lucru ca să se poată întreține și s-a integrat în comunitatea de studenți...

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Am înțeles că trebuie să mă apropii de colegi, să-i ajut cu ce pot. Faptul că aveam experiență destulă cu IT, eu îi ajutam pe partea de IT în schimb ei mă ajutau pe partea socială, să-mi citească cursurile, să învățăm împreună, să-mi arate ceva, să mă ducă undeva.”

Anii de facultate au trecut, în paralel cu primele lui job-uri, care nu au fost puține...

A încercat și să deschidă o firmă de outsourcing, pe care nu a putut să o țină prea mult pe picioare. Însă odată ce și-a întemeiat o familie, deciziile au fost luate dictate de bunăstarea copilului, care avea nevoie de o dietă specială, așa că a decis să emigreze în Olanda, povestește Artiom.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Stând în România prin 2016-2017, am realizat că produsele fără gluten nu pot fi găsite, nu existau nici restaurante.”M-am gândit că ar putea să fie marginalizat, nu am vrut, așa că am zis să migrez în vest, unde șansele de marginalizare să fie mai mici. Să pot să-i ofer o viață și o dietă mai bună. -de scos

Dar nu au plecat cu mâna goală, ci cu o ofertă de job.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „A fost o întâmplare, eram la serviciu și am văzut o postare pe Facebook, am găsit o reclamă, Vrei să mergi la Amsterdam, dacă da vino la noi la interviu. Am completat un formular și așa am ajuns la Booking în Amsterdam.”

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „E diferit aici. În comparație cu România lumea este mai relaxată, însă ține ceva mai multă distanță interpersonală. Nu pot spune că de opt ani am prieteni foarte buni aici, cum aveam în România sau Moldova”.

De opt ani muncește acolo, a fost programator, iar în prezent este șef de echipă, ajută și ghidează 14 oameni.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Traduc cererile venite din business în termeni tehnici, fac evaluări de performanță, mă asigur ca oamenii mei să crească în cazul în care cineva nu performează bine, practic tot ce înseamnă șef de echipă într-o firmă”

Iar un alt atu pe care îl simte în Olanda sunt condițiile adaptabile persoanelor nevăzătoare, dar și strategia sistemului medical sau a ajutorului oferit, așa încât orice om să fie egal cu ceilalți.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „În România sau Moldova, poate s-a mai schimbat ceva dar nu cred, e așa îți dăm o pensie, îți dăm niște bani atât. Te mai și educăm, dar după aia ești pe picioarele tale, aici e diferit. Nu există pensii, doar dacă într-adevăr nu îți poți găsi serviciu. 
Însă în loc să-mi dea bani, guvernul sau angajatorul încearcă să-mi adapteze locul de muncă astfel încât eu să fiu cât se poate de aproape de cineva fără dizabilități.”

Spune că nu regretă nicio alegere pe care a făcut-o până acum și crede ferm că oamenii trebuie să meargă înainte orice ar fi.

Artiom KENIBASOV, PROGRAMATOR: „Orice am făcut în viață sau am reușit a fost de nevoie, niciodată nu am zis vai săracul de mine. Am încercat să împing lucrurile până la limită, cred că oamenii ar trebui să încerce. Ori dacă ai face, ori dacă nu, oricum vei regreta, dar e mai bine să regreți că ai făcut-o. Eu sunt fericit unde sunt.”