Romanii au devenit recent al doilea cel mai numeros grup de imigranti din Marea Britanie, depasindu-i pe irlandezi si indieni, dar care sunt si printre cei mai vulnerabili dupa Brexit, scrie cotidianul britanic The Guardian.

Mulţi dintre ei ocupa joburi vitale pentru bunul mers al societaţii engleze, cum ar fi lucratori în supermarketuri, îngrijitori în caminele de batrâni sau lucratori în hoteluri, dar în ultima perioada exista teama ca izolarea sociala şi economica a lucratorilor necalificaţi se va dovedi periculoasa pentru cei care vor alege sa ramâna în Marea Britanie dupa Brexit.

“Majoritatea cetaţenilor UE nu sunt bine informaţi despre Brexit şi despre condiţiile în care pot ramâne, iar românii nu fac excepţie. Bariera lingvistica, faptul ca nu urmaresc mass-media, toate acestea îi fac vulnerabili”, spune Florina Tudose, românca ce lucreaza la Centrul de Resurse pentru Europa de Est şi care a ridicat de multe ori aceasta problema la Ministerul de Interne britanic.

“Din cercetarile noastre de pe teren şi a comunitaţii româneşti din Marea Britanie, am observat ca mulţi români cred ca, dupa Brexit, vor putea ramâne aici automat şi atât timp cât platesc impozite şi respecta legea, totul este în regula”, spune ea.

Jurnaliştii de la The Guardian au însoţit-o pe Tudose şi i-au întâlnit pe unii dintre românii care locuiesc în doua zone din nordul Londrei şi a descoperit ca aceste temeri se confirma.

O femeie în vârsta de 40 de ani, care lucreaza la o macelarie româneasca, a explicat ca nu prea îşi face griji în legatura cu Brexitul.

“Am locuit în Italia timp de 17 ani, nu ştiam daca eram legal sau ilegal, nimanui nu-i pasa, nu m-a oprit nimeni atunci, de ce ar fi diferit aici?”, spune ea.

Alţii cred, în mod eronat, ca Ministrul de Interen ştie de ei şi, atât timp cât platesc taxe, înregistrarea şi ramânerea în Marea Britanie dupa Brexit va fi automata.

“Ne vor trimite scrisori”, spune o lucratoare într-un magazin. “Nu sunt deloc îngrijorata de Brexit, de ce ar trebui sa fiu? Sunt aici de noua ani şi platesc impozite şi asta conteaza”, spune ea, tradând o alarmanta lipsa de cunoştinţe despre planurile Internelor sau despre consecinţele neînregistrarii, care ar putea include deportarea sau refuzul reintoarcerii în ţara dupa o vacanţa petrecuta în România.

“Din pacate, auzim asta foarte des. Cum vor ajunge autoritaţile la aceşti oameni? De aceea suntem îngrijoraţi”, spune Tudose.

Românii intervievaţi de The Guardian au venit în Marea Britanie pentru o viaţa mai buna, nu pentru a trai din ajutoare sociale. Câţiva parinţi spun poveşti cutremuratoare despre cum şi-au lasat copiii în grija bunicilor, atât de disperaţi au fost pentru a asigura un trai mai bun familiilor lor.

Deşi dictatura lui Nicolae Ceauşescu s-a prabuşit cu aproape 30 de ani în urma şi România a înregistrat o creştere economica record de 7% anul trecut, comunismul a aruncat o umbra densa peste ţara, care ramâne a doua cea mai saraca naţiune din Europa.

Alţii se plâng de faptul ca britancii ignora România şi pe românii, insa unul dintre ei pune punctul pe i: “Daca România este aşa de rea cum cred britanicii, atunci de ce prinţul Charles a cumparat atâtea proprietaţi acolo?”

Dragoş

“Ce va face Anglia fara noi?”, se întreaba Dragoş, care lucreaza într-un restaurant românesc din Dollis Hill, nordul Londrei, o zona unde traiesc foarte mulţi români.

A venit în Marea Britanie în 2016, când a fost ademenit din Germania de o companie din domeniul medical.

“Britanicii acopera doar 10% din personal, dar nu sunt consideraţi de încredere. Îşi iau liber, mai ales dupa weekend, iar apoi românii vor fi chemaţi sa le ţina locul. Jumatate dintre cei 35 de angajaţi ai companiei erau români şi doar trei sau patru erau din Marea Britanie”, spune Dragoş.

“Nu este corect. Anul trecut, în noiembrie, decembrie, când a fost vreme rea, toţi au sunat sa spuna ca nu pot ajunge. Erau doar doua centimetri de zapada. A trebuit sa-mi iau maşina şi sa-i iau personal şi pe alţi români. Nu puteam sa nu mergem la munca. Aveam grija de persoane în vârsta, unii au demenţa. În ţara mea suntem responsabili. Etica muncii şi simţul responsabilitaţii sunt mai puternice decât aici.”

Întrebat ce cred britanicii despre români, Dragoş spune scurt: “Fiecare pastor are oaia neagra, la fel şi ţarile”. El face referire la “infractorii” din comunitatea sa, despre care spune strica imaginea comunitaţii de români.

Dragoş, ca şi mulţi alţii, se considera un lucrator extrem de mobil, carelucreaza în strainatate pentru a-şi hrani familia de acasa, unde locuiesc soţia şi fiica sa de şapte ani. “Nu avem viitor în România din cauza corupţiei”, spune el.

În ultimii 20 de ani, Dragoş a trait în Grecia, Cipru, Belgia, Olanda, Malta, Italia şi Germania. Vorbeşte cinci limbi straine şi crede ca Marea Britanie ar fi ”în dificultate” daca nu va mai primi imigranţi din UE.

“Cine va ocupa toate aceste slujbe slab calificate? Daca ne întoarcem acasa, cine va face aceste munci? Este un pic rasist, dar este decizia lor. Suntem aici sa lucram, sa platim impozite, sa platim asigurari, sa cumparam mâncare, sa platim taxele bancare...”

Hannah

Hannah, care nu a vrut sa-şi dea numele real, este în Marea Britanie de doi ani şi vrea sa se întoarca acasa, deoarece are un singur prieten în Londra.

Ea este reprezentanta est-europenilor din Marea Britanie care fac cele mai de jos munci, şi anume aşaza marfa pe rafturile magazinelor, curaţa camerele de hotel sau matura strazile. A lucrat timp de 18 luni la Aldi în Swindon, într-un depozit frigorific.

“A fost o slujba groaznica. Munc era foarte grea, într-un depozit unde temperatura era între zero şi doua grade. Lucram foarte mult în fiecare zi, ridicam zilnic 2.000 de de lapte, pizza, carne gatita, suc, iaurt. Aveam target sa aranjez 300 de cutii, daca nu îndeplineai ţinta te trimiteau acasa.”

Hannah spune ca, în 18 luni cât a lucrat în depozit, nu a vazut decât un lucrator britanic. ”Şi asta a stat trei zile.” Îşi ura munca, mai ales ca era singura, însa o facea pentru bani. Câştiga 12 lire pe ora, iar într-o saptamâna, putea face aproape 500 de lire sterline, mai mult decât salariul lunar din România.

“Era un salariu bun, dar într-o zi m-am uitat la mine, la echipamentul de munca şi m-am gândit: ’Sunt o femeie sanatoasa şi deşteapta, nu-mi vine sa cred ca fac asta’”. S-a gândit apoi sa se angajeze în curaţenie, dar câştiga foar 7 lire pe ora.

Roxana

Roxana, sau Roxy, dupa cum i se spune, are o diploma de masterat în ingineria agricola şi a venit prima data în Marea Britanie pentru aventura. Lucreaza la recoltat într-o ferma de fructe de padure din Kent din 2010. Nu intenţiona sa ramâna, dar, ca mulţi cetaţeni europeni din Marea Britanie, s-a stabilit aici.

Câştiga bani buni în comparaţie cu cât ar fi putut âştiga acasa cu meseria pe care o are, dar nu este mulţumita de modul în care sunt trataţi românii în Marea Britanie şi nu este sigura ca viitorul ei este aici.

“Sunt fericita aici, dar nu-mi place când oamenii spun:” Sunteţi români, veniţi aici doar sa ne luaţi locurile de munca, sunteţi ţigani, vreţi ajutoare sociale. N-am luat nicio lira fara sa lucrez pentru ea. Daca ar veni la ferma un englez şi ar întreba de o slujba, ar primi un loc de munca cu braţe deschise, dar nu vine niciunul, dar ei spun ca le furam slujbele.”

A fost surprinsa de votul pentru Brexit? “Nu”, spune ea, “pentru ca se putea citi pe feţele oamenilor. Ne urasc. În supermarket vezi cum te privesc când te aud ca vorbeşti limba româna, aşa ca e mai bine sa taci. Ei nu ne plac.”

Roxy spune ca la ferma nu i s-a întâmplat sa fie discriminata şi englezii din ferma ″îi trateaza pe toţi în mod egal”. Proprietarul fermei chiar şi-a exprimat frecvent temerile ca, dupa Brexit, nu va mai putea recruta personal.

“Britanicii spun ca nu sunt rasişti, dar cred ca suntem aici ca sclavi doar pentru ca facem muncile pe care ei nu le fac şi ne trateaza ca atare. Nu vorbesc despre mine sau despre cei de la ferma, ci de oameni în general.”

Roxy a sosit în Marea Britanie printr-o agenţie de recrutare de muncitori în agricultura, imediat dupa ce a terminat studiile. Daca s-ar fi angajat în România, ar fi obţinut 300 de lire sterline pe luna. În Marea Britanie face aceşti bani într-o saptamâna.

Ziua ei începe la ora 4, când se trezeşte, iar la 5.45 este deja la ferma, unde îşi conduce echipa în câmpul de zmeura. În mod normal, ziua se termina la ora 15.00, dar pentru ca producţia este foarte mare, sta mult peste program. Când ajunge acasa la ora 18:00, mai are timp doar sa “facaun duş, sa gateasca şi sa manânce şi apoi sa se culce în jurul orei 20:30 pâna la 21:30”.

În ciuda acestor ore inumane, îşi apreciaza viaţa în Marea Britanie: “Aş vrea sa ramân aici, este deja casa noastra într-un fel, dar cu acest Brexit, nu suntem siguri ca vrem sa ne mai facem o viaţa aici. Am vrea sa luam un credit ipotecar, dar daca la anul ne spun ca nu mai putem ramâne aici? Nu mai avem nicio siguranţa.”

Cristina

Pentru Cristina, nu a a fot deloc uşor sa parasasca România, dar avea nevoie de bani, aşa ca şi-a lpsat fiica acasa şi a venit aici la munca.

“A fost foarte greu, nu cunoşteam pe nimeni aici şi nu ştiam mare lucru depsre Marea Britanie. Ştiam ceva despre Regina şi ca este o ţara scumpa, dar mai şiam sa ca aici pot sa câştig bani. Dar când am ajuns aici mi-am dat seama ca nu este deloc uşor sa economisesc”, spune Cristina.

Când este întrebata daca strânge bani pentru fiica ei, Cristina începe sa plânga: “Este foarte greu sa fiu aici fara ea. Dar are nevoie de bani pentru şcoala. Este un subiect sensibil, este un sacrificiu enorm. De aceea sunt aici, sa-I platesc lecţii particulare, sa înveţe limbi straine, sa faca taekwondo. Daca nu aş fi muncit aici, nua r fi avut acces la toate aceste lucruri.”

Viaţa înca este grea pentru Cristina, dar este mai bine ca acasa. Împarte o casa în Londra cu însa şase oameni, iar chiria costa 600 de lire pe luna. Socializeaza foarte puţin, pentru ca lucreaza de la 7 dimineaţa la 7 seara, saşe zile pe saptamâna. “Este o perioada din viaţa mea în care rtebuie sp fac sacrificii.”

Daca s-ar muta înapoi în Bucureşti, nu ar putea economisi niciun ban. Ar trebui sa plateasca o chirie de 400 de lire pe luna şi nu ar câştiga suficient aentru a-şi întreţine fiica şi tatal de 72 de ani, care are o pensie de 200 de euro pe luna.

Se teme de Brexit? “Depinde daca voi mai putea munci sau nu, dar nu ma tem foarte tare.”

Dupa votul pentru Brexit, mulţi români s-au întors în România sau au plecat în alte ţari. Iar cei care voiau sa emigreze la Londra au schimbat destinaţia. Cei care au ramas, însa, nu ştiu ce va urma dupa ce Marea Britanie va ieşi oficial din UE, dar n-ar renunţa la banii pe care îi câştiga aici ca sa se întoarca în ţara natala.

Sursa: Guardian