Razboiul i-a silit sa fuga din tara lor, sa-si lase casele de izbeliste si munca pe care au facut-o de-o viata. Totul, pentru a supravietui. Vorbim despre angajatii medicali din Ucraina, nevoiti sa ia viata de la capat printre straini. Cei mai devotati profesiei si-au gasit deja un loc de munca in Moldova, fiind primiti cu bratele deschise de noii colegi.

Ana este o asistenta medicala din Ucraina care de mai bine de o luna lucreaza la Centrul National de Transfuzie a Sangelui. Femeia povesteste ca ducea o viata linistita la Odesa, pe malul Marii Negre pana la declansarea razboiului.

Ana BABENCO, ASISTENT MEDICAL: “In Odesa lucram intr-o clinica privata in sectia chirugie. Cand am venit aici, cautam de lucru, era foarte problematic. Cand am renuntat, mi s-a sugerat ca biroul de angajari ma va ajuta sa imi gasesc un loc de munca.”

Ana ne-a marturisit ca a trecut pentru prima data hotarele tarii sale atunci cand s-a refugiat la Chisinau. Recunoaste ca la inceput i-a fost greu, dar s-a adaptat rapid la noul loc de munca datorita oamenilor de aici.

Ana BABENCO, ASISTENT MEDICAL: ”Eu am ramas aici pentru ca toti au inceput sa ma ajute, cineva cu bani, dar cel mai important, cu o vorba buna. Am ramas aici pentru ca, cel putin, nu ma simt singura.”

Femeia a plecat din orasul natal la inceputul lunii martie, iar amintirea acelei zile ii formeaza un urias nod in gat. Traieste cu speranta ca in cel mai scurt timp razboiul se va incheia si va putea merge acasa, la cei dragi.

Ana BABENCO, ASISTENT MEDICAL: “Neaparat o sa ma intorc, acolo au ramas parintii, sora, nepotul, sotul, care lupta acum. Am casa, am unde sa ma intorc.”

Intr-o alta sala de recoltare a sangelui am intalnit inca o asistenta medicala ucraineana, refugiata de la Cernauti. Cristina are 20 de ani si a venit singura la Chisinau chiar in primele zile de razboi. Nu a stat sa-si planga de mila si s-a angajat in scurt timp la centrul de transfuzie a sangelui.

Cristina ZMOSU, ASISTENT MEDICAL: “Activez aici deja a treia saptamana, clar ca am avut stres, pentru ca mi-am schimbat activitatea, dar m-am adaptat foarte repede.”

Tanara inca nu poate vorbi despre durerea pe care o poarta in suflet pentru tara sa.

Cristina ZMOSU, ASISTENT MEDICAL: "Ce ati lasat in urma, ce se intampla cand ati plecat din Cernauti?
- Asta eu nu vreau sa discut.”

Dar si ea, la fel ca si colega sa Ana, spera sa se reuneasca cat mai curand cu parintii si rudele ramase acasa.

Medicii din Ucraina si-au gasit refugiu nu doar in capitala. Chirurgul Nicolai Racovcen s-a nascut in Moldova, dar a trait toata viata la Kiev. Din cauza razboiului a revenit la a doua sa casa, spune barbatul.

Nicolai RACOVCEN, MEDIC CHIRURG: “M-am intors la patria istorica, de unde sunt eu originar, satul Chirsova. Aici am aflat ca pot sa ma angajez la un loc de munca si s-a dovedit ca functia de chirurg era vacanta, doar ca la policlinica.”

Barbatul, care este si proprietarul unei clinici medicale private din Kiev, spune ca a fost nevoit sa renunte la tot ce a agonisit o viata, pentru a se salva impreuna cu familia.

Nicolai RACOVCEN, MEDIC CHIRURG: “Nu vreau sa imi fac planuri, pentru ca este razboi. De asta, sa fac prognoze daca ma voi intoarce sau nu, cand ma voi intoarce, nu mai vreau sa spun.”

Pana acum, Ministerul Sanatatii a eliberat 26 de avize de permisiune pentru angajarea in institutiile spitalicesti din tara noastra a lucratorilor medicali refugiati. Acestia vor putea activa si dupa perioada starii de urgenta, dupa ce vor fi echivalate actele de studii.