Cu un „la revedere” rostit cu noduri in gat si un claxon, dupa care nu sunt siguri ce-i asteapta, locuitorii din Corjeuti urca in autocar. Visul corjeutean ia drumul spre Paris. De fapt, l-a luat inca acum 20 de ani, cand prin '99, portile Europei parca s-au spart pentru moldoveni care tot tanjeau, inca de la independenta, la o tara cum doar afara o puteau gasi.

Corjeutenii isi faceau valizele unul dupa altul si plecau. Gasea loc caldut fratele, isi aducea si sora, tatal, vecinul, pana mai tot satul s-a mutat in Franta. 

“Mergem la Paris, la copii. In vizita.”

“Nepotii au iesit in vacanta si nu au cu cine sta, ma duc sa stau cu ei.”

Si pentru ca pasageri sunt, in scurt timp dupa ce a inceput valul de migratie, s-a si lansat ruta Corjeuti-Paris. 

Oleg NICULICA, PROPRIETAR FIRMA DE TRANSPORT: “Nordul merge la Paris. E concurenta, transport mult acum.”

Dupa ce au spus “la revedere”, corjeutenii s-au ambitionat sa sparga mitul moldoveanului care pleaca definitiv, asa ca au revenit, spunand “bonjour”! 

Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: “Acum douazeci de ani, aici era pasuni cat vezi cu ochii. Casele au inceput insa sa apara ca ciupercile dupa ploaie asa ca acum, putem spune ca avem un cartier rezidential din inima Parisului. Iar ca totul ca fie ca la carte, curand va fi turnat si asfaltul.”

Slefuiti de greul de a fi strain printre straini, au furat meserie de la altii, au invatat din experienta celor mai buni si au revenit sa cladeasca Corjeutiul asa cum doar imaginatia lor o poate face. 

“Am doi fii si ambii au plecat. -Ati ramas stapana pe avere? -Da.”

“Vin o data pe an acasa. -Si in casa cine traieste? -Nimeni acum. Si-au cumparat acolo casa. -E mai frumoasa decat asta? -Nu e mai frumoasa, dar e mai scumpa.”

Scump pentru fii sotilor Teverenco este si aerul de acasa. Asa ca manati de nostalgie, ca multi altii, si-au promis ca se vor intoarce candva.

Altii deja au revenit, iar cand au facut-o, au luat cu ei si o miniatura a turnului Eiffel. Au pus-o langa o cladire, construita tot cu rafinament parizian. Au inaugurat-o si i-au spus: restauratul “La Paris”.

Gheorghe ANDRONIC, MANAGER: “Au activat peste hotare si ce au agonisit au strans si s-au gandit sa investeasca aici. Am muncit mult pana acum, din primul an. Planuim sa adaugam scaune, sa largim zona pentru copiii.”

La Corjeuti il gasim pe cel mai mare producator de cartofi din tara si tot aici e singura fabrica de conserve din Briceni, cladita tot cu euro adusi de peste hotare.

Valeria CUJUC, RESPONSABILA FABRICA: “La inceput faceam productie doar pentru Moldova, acum si exportam in Romania, Germania, Lituania.”

Peste o suta de oameni din localitate si-au gasit aici un loc de munca. 

“Este mai aproape de casa. Nu cum acum este moda de a pleca peste hotare. Facem bani acasa, in Moldova.”

Proprietarul e mai mereu dus pe campuri ca sa-si inspecteze terenurile cu legume, asa ca nu l-am gasit la fabrica. Ne-a intampinat insa mirosul de castraveti proaspeti si marar, din borcanele care la toamna vor lua calea exportului. Localitatea pare ca fierbe mai tot timpul, motiv pentru care autoritatile s-au apucat sa construiasca primul sens giratoriu.

PRIMAR: “Avem foarte mult transport. Avem inregistrate 600 tractoare, 500 camioane, 400 microbuze, peste patru mii automobile. Am fost de multe ori la Paris si m-am inspirat, satucuri mici cu sens giratoriu.”

Drumurile, daca e sa le comparam cu cele din restul tarii, sunt ca pe Champs-Elysees, asfalt curat si lumina noaptea. Asa ca, loc e nu doar pentru masini de ultima generatie, dar si pentru noile tehnologii.

“Te apleci si merge inainte. Ne ducem la magazin cu ea.”

Si daca in 20 de ani Corjeutiul se schimba vazand cu ochii, de peste un deceniu primarul a ramas acelasi. Se mandreste ca in micul Paris mai totul e “fabrique en France”.

PRIMAR: ”Avem marcaj il facem noi, cu ajutorul unor consateni ne trimit din Franta vopsea calitativa. Anul trecut am securizat toate intersectiile, monitorizam 24/24. Au fost depistate furturi cu ajutorul lor.”

“In locurile periculoase au fost instalate oglinzi, produse in Italia.”

La Corjeuti, satul parca desprins din Europa si “plantat” in Moldova ca o lectie la capitolul “se poate”, gasim benzinarii moderne, service-uri auto, spalatorii, un mini spital si chiar o statie de pompieri.

Vasile STANCA, POMPIER de 6 ani: “Am venit la schim si o masina care lucra la drumuri in sat, s-a aprins. Am scos repede si am stins. S-au bucurat ca am stins repede.”

Pentru ca cei plecati si-au lasat acasa batranii, le-au construit o casa in care sa beneficieze de toate serviciile.

Petru ANTOCI, DIACONUL BISERICII BAPTISTE DIN CORJEUTI: ”Am venit in sat si am spus ca vrem sa facem un azil. Din Franta ne-au dat ajutor, noi cu munca.”

Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: “Peretii au fost practic tencuiti de la zero, iar usile si geamurile schimbate. Francezii au avut insa o singura solicitare, sa pastreze ceva din izul sovietic, aceasta pictura care reprezinta o zona a satului.”

In curand aici isi vor gasi linistea 24 de batrani, iar daca francezii vor continua suportul financiar, numarul beneficiarilor se va tripla. 

Petru ANTOCI, DIACONUL BISERICII BAPTISTE DIN CORJEUTI: “Sunt oameni batrani care au nevoie, copiii sunt peste hotare."

Si daca unele sate din Moldova se sting ca lumanarea, Corjeutiul se poate lauda ca infloreste vazand cu ochii.

PRIMARUL LOCALITATII CORJEUTI: ”Avem familii care au 12-16 copii. Daca anul trecut au murit 90 s-au nascut 125. La noi sunt in jur de 50 de casatorii pe an.”

Intr-o tara aflata parca la periferie de civilizatie, cu sate pustii, in care saracia pare inradacinata, iar oameni asteapta mila lui Dumnezeu sau mana autoritatilor, corjeutenii au refuzat a fie prizonierii sistemului si-au construit lumea lor cu propriile puteri si au facut din Corjeuti o mica Europa.