Moartea lui Ilie Ilașcu redeschide un capitol dureros și esențial al istoriei recente dintre Nistru și Prut. Erou național de care poporul român „nu a mai avut un al doilea în ultimele decenii”, după cum spune istoricul Ion Varta, Ilașcu a devenit simbolul rezistenței în regiunea transnistreană, într-o perioadă în care orice gest de curaj putea costa viața. Lider al mișcării de emancipare națională la Tiraspol — întemnițat, torturat, și, totuși neînfrânt — parcursul său rămâne unul dintre cele mai impresionante destine politice și umane din spațiul românesc.

Ion VARTA, ISTORIC: „Un al doilea Ilie Ilașcu nu îl are poporul român și nici nu l-a avut în ultimele decenii. Este un erou național, un erou al neamului românesc care a plătit tribut greu.”

Ilie Ilașcu nu s-a lăsat înfrânt și nici redus la tăcere. Eliberarea sa, în 2001, a adus cu sine un mesaj clar – unul despre curaj, principii și nevoia de a rezolva un conflict ignorat.

„Chiar dacă ideologiile noastre diferă, dar dumneavostră nu ați fost niciodată dușman, suntem doar oponenți politici. 
- Nu va reuși nimic Moldova dacă regiunea transnistreană nu va aparține Moldovei pe deplin. Cu autonomie, vedeți mai bine, bineînțeles cu cât mai puține cedări. Până acum s-au făcut atâtea cedări, numai dintr-o parte. Altă parte nu a cedat nimic.”

Aceste declarații au fost făcute imediat după eliberarea sa, în dialogul cu președintele de atunci, Vladimir Voronin. Atunci, Ilașcu a formulat două cereri ferme: eliberarea camarazilor săi și soluționarea conflictului transnistrean.

„Cum vi s-a părut drumul de la Tiraspol până la Chișinău?
- Un drum foarte interesant.
- Opt ani de zile ați mers?
- Nouă..."

Ion VARTA, ISTORIC: „Ilașcu a fost și va rămâne un martir, un adevărat erou pentru că a avut acel curaj neasimuit pe care l-a propulsat în fața mulțimilor, dincolo de Nistru, acolo unde nu era atât de simplu să te manifești de o asemenea manieră.
- Luptau acolo la Tiraspol pentru limba română, pentru alfabetul latin, pentru reîntregirea RM cu România.”

Deși reîntregirea nu s-a produs, Ilașcu a continuat să militeze pentru aceleași valori, dar deja de la București, unde avea să fie onorat și ales în funcții publice.

Ion VARTA, ISTORIC: „La 10 mai 2001 președintele de atunci al României, Ion Iliescu, i-a acordat cea mai importantă distincție a statului român, steaua României în grad de comandor.”

Ilie Ilașcu a fost ales senator în Parlamentul României în două mandate consecutive, 2000–2004 și 2004–2008.

„Doresc să mulțumesc tuturor celor care au activat pentru eliberarea mea. Din păcate, mi-au rămas trei colegi de luptă în detenție și vă v-aș ruga să îi scoatem din inchisorile tiraspolene.”

Istoricul Ion Varta subliniază că Ilașcu a fost de două ori deputat întemnițat al Parlamentului Republicii Moldova, ales în 1994 și în 1998, în timp ce se afla în detenție la Tiraspol.

Ion VARTA, ISTORIC: „Ilie Ilașcu, dar și ceilalți au avut o implicare plenară în implicarea Frontului Popular din Moldova, el a devenit de fapt unul din liderii acestei mișcări de emancipare națională la Tiraspol și a fost ales președintele filialei de la Tiraspol.
- Ilie Ilașcu, și camarazii săi, s-au adeverit a fi oameni deosebiți, nu oricine ar fi putut rezista în fața acestor maltratări, torturi, s-au adeverit a fi adevărați eroi. Ilie Ilașcu a fost un adevărat exemplu demn de urma.”

Ani mai târziu, în cadrul emisiunii În Profunzime, Ilașcu a făcut dezvăluiri despre contextul eliberării sale.

„A fost o înțelegere între România și Federația Rusă, dar după ce s-a înțeles Putin cu conducerea Consiliului Europei. Ce a insistat atunci, mai mult ca atât, Rusia avea atunci o imaginea foarte proastă cu războiul din Cecenia.”

El avertiza încă de atunci că Federația Rusă va încerca să-și mențină influența asupra Republicii Moldova.

„Rusia a hotărât să nu se desprindă, să păstreze influență în această zonă, și să-și păstreze armata, ceea ce face.”

Ilie Ilașcu s-a născut pe 30 iulie 1952 la Taxobeni, Fălești. A fost una dintre cele mai puternice figuri ale rezistenței românești din regiunea transnistreană. Economist de profesie, Ilașcu a devenit, la sfârșitul anilor ’80, una dintre vocile importante ale Frontului Popular al Moldovei, mișcare politică ce milita pentru afirmarea identității românești și desprinderea de influența sovietică. În contextul escaladării conflictului de pe Nistru, Ilașcu devine țintă directă pentru administrația separatistă sprijinită de Rusia. 

Moartea sa readuce în atenția publică una dintre cele mai dramatice și simbolice povești ale luptei pentru identitate și independență din istoria recentă a Republicii Moldova.