In ciuda tuturor incercarilor cu care s-a confruntat, nu incetat niciodata sa lupte pentru visul sau - cel de a duce o viata normala si de a avea o familie cu care sa-si imparta dragostea. Vorbim despre Mihai Grecu, un barbat cu un singur picior, care in ciuda refuzurilor dureroase pe care le-a primit de la mai multi angajatori a reusit sa se angajeze la o brutarie din Lapusna unde nu este discriminat si se simte util. Si-a adaptat stilul de viata conform posibilitatilor sale fizice si conduce un ATV, iar acasa il asteapta in fiecare zi cea mai mare comoara a sa – familia.  

„Am pus paine aici frumos si merg sa o impachetez.”

Un munte de vointa si perseverenta, decis sa lupte pentru o viata normala – cam asa este descris Mihai de colegii de munca.

Mihai GRECU, LOCUITOR AL SATULUI LAPUSNA:  „Ma simt si eu om in rand cu toata lumea. Indiferent ca eu sunt in asa situatie, fara un picior, si am posbilitatea sa lucrez.”

Mihai lucreaza la o brutarie din localitatea Lapusna, feliaza paine. Spune ca ii place sa plamadeasca aluatul inca de cand era mic.

Si paine, si placinte, diferite prajituri.

La munca, Mihai se dedica la maxim si este unul dintre cei mai rapizi angajati.

„In ladita trebuie sa punem cate 21 de paini.
 Ladita o punem aici si o alta persoana o duce la depozit.”

Mihai GRECU, LOCUITOR AL SATULUI LAPUSNA:  „Nu as zice ca e greu lucru, daca omul vrea.”

Viorica CRISTEA, ADMINISTRATORUL BRUTARIEI:  „Energia lui, atat de repede lucreaza. Chiar si zambetul lui te molipseste de energie.”

Pana a-si gasi acest post de munca, barbatul s-a confrutat cu mai multe refuzuri amare si cu situatii in care s-a simtit discriminat, insa nu a renuntat.

Mihai GRECU, LOCUITOR AL SATULUI LAPUSNA:  „Unii administratori, proprietari, daca te vede fara un picior, gata omul asta nu poate.”

Punem tot frumos la loc si sa vina cei din alta tura.
Gata si ziua de azi.

A plecat grabit de la munca si cu gandul la fiul sau Cristian, pe care trebuia sa-l ia de la gradinita. Cei doi au o frumoasa relatie de prietenie.  

- Salata da!
Ceai?
– Da!
– V-ati jucat?
– Da.

Familia Grecu locuieste intr-o casa donata. Au reparat acoperisul, au imbunatatit conditiile de trai... si au grija de o intreaga gospodarie – cu gradina si animale. Pasari, iepuri si porci.

Iar ca sa se deplaseze prin sat mai usor, barbatul a invatat sa conduca un ATV.

Toata forta si pofta lui de viata ascunde o poveste dramatica. Originar dintr-o localitate din Cantemir, Mihai a copilarit la Hancesti, departe de parinti – care nu si-au batut niciodata capul de soarta lui. Barbatul spune ca nu s-a nascut cu aceasta dizabilitate, insa nici nu ne-a putut povesti ce anume i s-a intamlat – pentru ca nu stie. O buna parte din adolescenta a trait-o in centre de plasament. Iar unica fericire de care a avut parte acolo este Maria, care intre timp i-a devenit sotie.  

- Cu ce va pot fi de folos, sa va dau draperia?
– Da!
- Ei, mama ei de vulpe!

Maria GRECU, SOTIA LUI MIHAI:  „Mihai lucra la depozit, iar eu la croitorie. El mai venea pe la noi si ii coseam si lui hainele, lui ii placea si mi-a zis hai sa ne cunoastem.”

Voiau sa intemeieze o familie, sa aiba o viata normala, asa ca au decis sa plece de la centru.

Maria GRECU, SOTIA LUI MIHAI: „Indiferent de ce circumstante sunt, pot si eu sa fac ceva. Cat de greu imi va fi, chiar daca voi fi nevoit sa mananc paine cu ceapa nu ma intorc. Acolo nu e de mine.” 

„De atunci au reusit sa construiasca un camin, se bucura de copilul lor, iar tot ce isi doresc este sanatate si...

 Sa mai avem un copil, Cristian sa aiba cu cine merge la scoala, sa-l vad fericit.”