Cu ochii mai luminoși, gândul curat și speranță către un viitor bun și frumos pentru ea și familia ei. O revedem astăzi pe Maria Vioară, cea pe care am cunoscut-o în anul 2009. În urma unui accident rutier, Maria nu putea merge, iar ca să se poată așeza era vitală o intervenție medicală la coloana vertebrală. A reușit să o facă datorită generozității oamenilor și să prindă și mai mult curaj pentru a lupta pentru viața ei, a fetiței sale și a mezinului din familie.
Maria VIOARĂ, MAMA: „Eu găsesc fericire în ceea ce eu sunt, în ceea ce eu am, dețin, cunoștințele, personalitatea lăuntrică.”
Plină de viață, curajoasă și cu grijă pentru copiii ei - Liviu care e deja în clasa întâi...
Și Maricica, care studiază în anul patru la colegiu.
Maria VIOARĂ, MAMA: „Când eram copilă visul meu era să mă căsătoresc și să am măcar zece copii. Mulțumesc că am doi, chiar nu este ușor.
Ca să iasă ceva bun trebuie să investești, timp, răbdare și asta merită. Vrem să ne vedem copiii fericiți.”
Pe Maria am cunoscut-o în urmă cu 16 ani, în campania Dăruiești și Câștigi. În urma unui accident rutier a rămas țintuită la pat, iar Maricica fără tatăl său, care a decedat în acea noapte.
Maria VIOARĂ, MAMA: „Eu nu trebuia să fiu în acea mașină. Și acum țin minte cum mașina se rostogolește și eu îmi dau seama că e accident. Iar apoi m-am trezit la Spitalul de Urgență. În această viață multe poți întoarce, chiar dacă ai pierdut multe poți recupera, viața însă nu. După ce mi-am revenit de la accident, când am revenit din reanimare, au fost clipe în care nu am plâns absolut. În 18 ani și jumătate. M-am oprit și m-am întrebat ce o să fac acum. Trebuie să fiu puternică, mai ales că era Maricica.”
În fața urma o luptă grea, pentru viață, dar și să-și accepte condiția și noua realitate. Lipsuri multe, sărăcie mare, dar speranță suficientă. Datorită bunătății și generozității tale, Maria Vioară a adunat suficiente resurse pentru a fi operată la coloana vertebrală peste hotare.
Maria VIOARĂ, MAMA: „În primul rând am rămas uimită de suma de bani care s-a colectat, pentru noi a fost o sumă colosală. Am fost și sunt recunoscătoare pentru vecinii mei care foarte mult m-au ajutat. Și oameni din întreaga țară, uneori mă duceam în oraș sau la spital și veneau tineri mulți, mă cuprindeau, îmi ziceau că s-au rugat pentru mine. Dar și acasă au venit mulți.”
Iar din acel moment, viața ei a fost într-un continuu proces de transformare.
La fel și condiția fizică și de sănătate, mai ales că acum doi ani Maria a mai avut o intervenție medicală, finalizată cu succes.
Maria VIOARĂ, MAMA: „Operații s-au mai adăugat, de toate am deja 13, așa că, dar important că sunt cu rezultate. La ultima operație, a 13-a, chiar a fost o situație dificilă. Credeam că nu scap cu viață. Dar am ajuns acasă și ca de obicei, pozitivă, hrană fizică și cât mai naturală.”
Iar acasă, în satul Sipoteni, viața e una liniștită, însă fiecare membru al familiei își cunoaște responsabilitățile.
Ana CIUNTU, BUNICA: „Noi ne împărțim, Maria e la bucătărie, eu curățenie în casă, am grijă să calc hainele lui Liviu, lecțiile pe acasă deja Maria.”
Maria VIOARĂ, MAMA: „O ajuți pe bunica să aducă lemne, pe mama să frământe, să taie cartofi.
- Eu o ajut pe mama.”
Cert e că în capul mesei și al casei lor stă dragostea, respectul și susținerea reciprocă, indiferent de ce aduce fiecare zi.
Ana CIUNTU, BUNICA: „Să fiu puternică, să merg înainte, să nu-mi pierd curajul, așa cum zice Maria.”
Maria VIOARĂ, MAMA: „Ne transformăm atunci când trecem prin greutăți, cu părere de rău, dar face parte din viața. Fie apar din cauza deciziilor noastre greșite, fie apar din experiența vieții în afara deciziilor noastre.”
Maria VIOARĂ, MAMA: „E minunat că nu trăim cu ziua de ieri, ci doar învățăm, asta ne face să creștem. Pentru mine ziua de ieri este o carte închisă și mergem înainte. Lupt pentru ceea ce este astăzi și cum vreau să-mi văd copiii în viitor.”
Maria VIOARĂ, MAMA: „Eu pe lângă ei și familia mea toată.”