Pe timp de pandemie, o familie din satul Pirjolteni, Calarasi a inceput sa adune obiecte traditionale de pe la rude si localnici. In cateva luni toate au fost frumos aranjate in propria lor casa din centrul localitatii, veche de peste o suta de ani. Prin casa de alta se vrea promovarea traditiilor si a obiceiurilor stramosesti.
Intr-o casa veche de peste 100 de ani din centrul satului Pirjolteni, Calarasi a fost amenajat un muzeu. Chiar din prima, privirea fuge spre gardul din nuiele, pe care sunt intinse doua covoare traditionale.
Diana AMBROS, REPORTER PRO TV:“Acest covor a fost tesut cu 83 de ani in urma. Lungimea lui este de circa 4 metri. Iar in trecut lucrarea manuala era pusa pe peretii din casele oamenilor.”
Si curtea casei muzeu este amenajata in stilul vremurilor de odinioara: masa si scaune din tulpina de copac, prosoape, ulcioare, tuica si ladite. Muzeul propriu-zis este dedicat traditiilor, obiceiurilor, oamenilor si modului de viata dus de stramosii nostri. Cea mai mare bogatie de aici se pastraza in “casa mare”.
Tatiana BALAN, MAMA:“Aici se afla zestrea cu care se marita o fata. Zestrea se punea pe sunduc. Zestrea contine straistele, acesta este tol care se punea pe pat, tesut de mine.”
In casa mare sunt si haine populare, prosoape, batiste, obiecte de tesut si cusut. Aurelia Coada si mama sa, Tatiana Balan spun ca au inceput sa adune obiectele vechi de la sateni in perioada pandemiei. Unele aveau nevoie de a fi reparate sau spalate.
Aurelia COADA, PROPRIETARA MUZEU:“Acesta ete un pat de 90 de ani, de la strabunica noastra unde se tinea zestrea in casa cea mare.
- Se dormea pe el?
- Nu, in el se tinea zestrea si lucrurile de pret.”
Vesela din lemn si lut isi are si ea locul binemeritat in muzeu, intr-o bucatarie amenajata in stilul de candva.
“Aceasta este covata pentru placinte, ulcica pentru lapte, melesteul pentru mamaliga si aici sunt ulcele si oale din lut.”
De asemenea, aici este o camera cu unelte de lucru. Iar intr-o alta incapere sunt pastrate icoane, ceasuri, aparate muzicale vechi si o masina de scris.
Tatiana BALAN, PROPRIETARA MUZEU:“Nu va imaginati cata bucurie am eu, cate bucurie am eu ca am ajuns la visul pe care l-am dorit. Demult am visat si inca mai avem de lucru.”
Pe unele obiecte pastrate aici sunt marcate numele si prenumele persoanelor care le-au donat. Intrarea in muzeu este gratis, iar satenii cred ca in timp, locul va deveni o atractie turistica.