Alarmă în industria zahărului: Dacă Guvernul cedează presiunilor comercianților importatori, Moldova rămâne fără ultimele 2 fabrici de zahăr și fără zahăr propriu

„Comercianții-importatori își apără marjele de profit și propriul câștig pe termen scurt, dar ei nu plătesc prețul real al distrugerii industriei naționale. Acest preț ar urma să fie achitat de mii de angajați rămași fără locuri de muncă, de fermierii rămași fără piață de desfacere și, în final, de fiecare consumator care se va trezi dependent de un zahăr străin, adus la prețuri dictate de importatori”, a declarat Inga Pascal, Director Executiv al UPZM.

Moldova are zahăr suficient. Importurile sunt artificiale și nocive

Datele oficiale arată clar că Republica Moldova își poate asigura integral consumul intern de 65.000 – 70.000 tone pe an. Producția și stocurile existente pentru 2025 – 2026 ating deja 78.000 tone, ceea ce confirmă lipsa unei nevoi reale de importuri suplimentare.

„Industria zahărului nu este doar o ramură economică, ci un sector strategic, rezultat al unor investiții de peste 130 milioane EUR din partea celor mai mari producători de zahăr din Europa (Germania și Polonia), și al unei contribuții constante de sute de milioane de lei la bugetul de stat. Cele două fabrici active susțin peste 3000 de locuri de muncă. Orice destabilizare a pieței riscă să ducă la închiderea ultimelor 2 fabrici de zahăr, pierderea unor investiții istorice și colapsul unei ramuri esențiale pentru securitatea alimentară a Moldovei”, a mai adăugat dna Pascal.

Concurența inechitabilă din partea Serbiei 

Un alt pericol major este caracterul inechitabil al importurilor din Serbia. Producătorii sârbi beneficiază de subvenții directe de 300 EUR/ha, de cel mai mic preț la gaz din Europa – obținut prin acorduri preferențiale cu Federația Rusă – și, în consecință, de costuri reduse pentru fertilizanți și energie. Aceste avantaje permit Serbiei să producă zahăr la prețuri artificial scăzute, care nu reflectă condițiile reale de piață.

„Nu este o competiție corectă. Noi investim capital european, plătim taxe, contribuții și salarii aici, în Moldova, iar fermierii noștri respectă aceleași reguli ca în Uniunea Europeană. În schimb, Serbia vine cu zahăr subvenționat și ieftinit prin resurse energetice preferențiale din Federația Rusă. Aceasta nu este piață liberă, ci distorsionare economică ce amenință să distrugă industria noastră”, subliniază conducerea UPZM.

Importurile necontrolate – un pericol direct pentru Moldova

UPZM avertizează că, dacă producătorii locali nu vor fi protejați, Republica Moldova riscă:

- Închiderea ultimelor două fabrici de zahăr, ceea ce ar însemna colapsul unui sector industrial strategic; 

- Pierderea definitivă a capacității naționale de producție și a independenței în aprovizionarea cu zahăr;

- Dependență totală de importuri, cu un risc major ca, în lipsa concurenței interne, zahărul să devină mai scump pentru consumatori; 

- Pierderea a peste 3.000 de locuri de muncă directe și indirecte; 

- Lovituri devastatoare asupra fermierilor, care nu vor mai avea cui livra sfecla de zahăr; 

- Irosirea unor investiții de peste 130 milioane EUR realizate de-a lungul anilor în modernizarea fabricilor și a procesului de producție; 

- Reducerea veniturilor la bugetul de stat cu sute de milioane de lei, afectând întreaga economie națională.

Protejarea pieței interne – o necesitate pentru Moldova

Industria zahărului nu este doar o afacere, ci o ramură strategică. Protejarea pieței interne este singura cale prin care Moldova își poate menține securitatea alimentară, locurile de muncă și dezvoltarea mediului rural. Proiectul Guvernului de a aplica, pentru 200 de zile, o taxă de 75% pentru importurile de zahăr din Serbia care depășesc 1000 de tone este o măsură temporară, justificată și absolut necesară pentru a restabili concurența corectă. 

UPZM sprijină ferm această decizie și solicită opiniei publice, fermierilor, sindicatelor și autorităților să înțeleagă gravitatea situației: fără protecția industriei interne, Moldova riscă să rămână fără zahăr propriu și fără o ramură strategică pentru economia sa. 

„Dacă astăzi nu protejăm ceea ce am construit, mâine nu vom mai avea nimic de protejat. Moldova nu-și poate permite să-și distrugă propria industrie pentru câștigul rapid al unor comercianți-importatori”, a concluzionat conducerea UPZM. 

*Acest articol este un produs comercial