Fundația unui gard preia momentul din acțiunea vântului, împiedică înclinarea stâlpilor și transmite eforturile către teren. Pentru pereți, parapete și împrejmuiri independente, acțiunile vântului sunt tratate separat în Eurocode 1.
Pentru garduri moderne se aleg frecvent tronsoane înalte și umpleri mai „închise” (panouri, lamele, tablă profilată), ceea ce crește parusitatea și cerințele față de fundație. De aceea, la proiectarea gardurilor moderne este mai corect să porniți de la datele de bază: tipul de sol, umiditatea zonei, panta terenului, existența porților/portițelor și schema de calcul la vânt, iar abia apoi să selectați aspectul panoului.
Adâncimea de fundare: ce contează în mod real
Adâncimea nu poate fi stabilită printr-o singură valoare „valabilă pentru orice”. Primul factor este înghețul sezonier și ridicarea prin îngheț: dacă zona de fixare a stâlpului intră în stratul activ al ciclurilor freeze–thaw, crește riscul de împingere în sus și de înclinare. Pentru Republica Moldova, adâncimea de îngheț observată în anumite perioade poate fi în jur de 25–55 cm, dar indicatorul variază în funcție de zonă, tipul solului și iarna concretă, de aceea este folosit ca reper inginerec, nu ca „regulă universală”. În proiectele de garduri moderne, acest lucru se vede rapid: o mică abatere a unui stâlp „strică” imediat geometria tronsonului și jocurile din noduri.
Al doilea factor este momentul din vânt. Cu cât împrejmuirea este mai înaltă și umplerea este mai puțin „transparentă”, cu atât cresc eforturile în stâlp și la baza lui. Eurocode 1 oferă metodologia de determinare a presiunii vântului și a coeficienților pentru astfel de elemente, inclusiv pentru garduri și pereți independenți.
Solul și stabilitatea fundației
Al treilea factor este geotehnica: se verifică capacitatea portantă, alunecarea, răsturnarea și deformațiile fundației în logica Eurocode 7 (EN 1997-1). Pe soluri slabe sau suprasaturate, pentru garduri moderne este adesea necesar nu „să mai adânciți cu 10 cm”, ci să schimbați schema: să măriți talpa, să executați fundații monolite cu secțiune/diametru mai mare, să prevedeați un grinzi de fundare (rostverk) sau să înlocuiți solul în zona fundației cu compactare strat cu strat.
Separat se ia în calcul apa din jurul stâlpului: un „pahar” de beton aflat permanent în umiditate accelerează degradarea stratului superior de beton și coroziunea metalului în zona de la suprafață. În caietul de sarcini merită fixate pantele de scurgere de la stâlp, densitatea umplerii la refacerea săpăturii și, dacă este necesar, un strat drenant.
Scheme constructive pentru stâlpi
Pentru garduri moderne se folosesc trei scheme de bază:
- betonarea stâlpului în sol cu un bloc monolit și controlul verticalității;
- stâlp pe flanșă/placă înglobată, ancorat în centură sau soclu (comod pentru înlocuire, dar sensibil la calitatea betonului și a ancorării);
- fundații separate, ranforsate pentru porți și portițe + fundații mai ușoare pentru tronsoane (numai după verificarea la vânt).
Materiale și durabilitatea nodurilor
Durabilitatea pentru garduri moderne ține de beton (compactare, acoperire de protecție, îngrijire în primele zile) și de protecția anticorozivă a metalului, mai ales în zona inferioară. ISO 1461 acoperă zincarea la cald pe produse finite din oțel, EN 10346 – tabla/benzile zincate continuu (Z, ZA, AZ etc.), iar ISO 12944 leagă corect vopsirea de mediul de exploatare.
În realitatea, cedează detaliile: capete după tăiere, suduri, contact metal–beton, puncte de prindere – iar RoofArt le integrează într-o soluție constructivă unitară pentru garduri.
*Acest articol este un produs comercial