Sunt statistici triste despre faptul ca mai mult de 50% dintre femeile in varsta sufera de diferite forme de sindrom al incontinentei urinare si al prolapsului (caderea) organelor pelvine.

Caderea peretilor organelor pelvine la femei, poate fi observata chiar si dupa nasterea normala, ceea ce se intampla din cauza intinderii muschilor sau deteriorarii tesuturilor perineului. In acelasi timp, doar 29% dintre femeile cu aceste probleme solicita asistenta medicala, iar in Moldova situatia este si grava. Oamenii adesea nu cunosc existenta unor tratamente minim invazive moderne.

De ce apare incontinenta urinara?

Din cauza caracteristicilor anatomice, femeile se confrunta cu sindromul incontinentei urinare de 2 ori mai des decat barbatii. Premisele aparitiei acestei patologii pot fi sarcina si nasterea, interventiile chirurgicale pe organele pelvine, prolapsul (caderea) organelor pelvine. 

Cresterea riscului de urinare involuntara pot fi bolile endocrine (inclusiv diabetul zaharat), bolile neurologice (accidentul vascular cerebral, boala Parkinson etc), tulburari ale tractului gastro-intestinal (constipatie frecventa).

De asemenea, dezvoltarea incontinentei este adesea o predispozitie genetica, dar si stilul de viata modern: hipodinamia, malnutritia, promovarea obezitatii.

Odata cu varsta, sindromul incepe sa se manifeste in timpul menopauzei. Schimbarile hormonale, scaderea productiei de estrogen duce la o incalcare a tonusului muscular al organelor pelvine, care afecteaza negativ starea sistemului urinar.

Factorii de risc ai aparitiei incontinetei urinare

Majoritatea absoluta a specialistilor in materie au ajuns la concluzia ca la aparitia si dezvoltarea I.U. sunt implicati mai multi factori de risc, fiecare dintre ei pot fi socotiti ca factori care pot favoriza sau determina aparitia I.U. Acesti factori pot fi impartiti in cateva grupe:

1. Factorii favorizanti: Printre acesti factori putem numi: sarcina, nasterea, histerectomia, operatiile vaginale si pelviene, radioterapia pelviana si traumatismele locale. Unii autori numesc acesti factori ca factorii obstetrico-ginecologici.

2. Factori predispozanti: Din aceasta grupa de factori fac parte: sexul, rasa, factorii neurologici, musculari si familiali, defectele constitutionale ale tesutului conjunctiv.

3. Factori determinanti sunt: obezitatea, bolile pulmonare, fumatul, menopauza, constipatia, infectiile locale, tratamentele medicamentoase.

4. Factori care duc la decompensarea I.U. sunt: varsta, bolile psihice, imobilitatea.

5. Factorii sociali tin de modul de viata, munca, locul de trai (oras, sat).

Factorii descrisi fiecare aparte si toti impreuna pot contribui la aparitia si mentinerea I.U. Acesti factori au la baza lor actiunea asupra mai multor componente, elemente anatomo-functionale si sociale. Cel mai principal element este alterarea tesutului conjunctiv din zonele respective, ceea ce duce la formarea unor leziuni ale ligamentului pubo-uretral, ale fasciei urogenitale si ale diafragmei urogenitale si a celei pelviene. 

Tipurile incontinetei urinare:

1. Incontineta temporara, de exemplu in timpul sarcinii. 

2. Incontinenta funtionala, in care pacientul din diferite motive, inclusiv boli mintale sau fizice, nu se poate urina normal chiar daca sistemul urinar este intact.

3. Incontinenta imperioasa (de urgenta) e cauzata, de obicei, de hiperactivitatea muschilor vezicii urinare si poate rezulta din stres emotional sau mintal, semnale nervoase tranmise incorect, deseori din cauza unor afectiuni ale nervilor, infectii, tumori, calculi. 

4. Incontinenta de efort, care presupune eliminarea involuntara de urina la efort fizic precum: stranutatul, rasul, tusea sau in timpul sportului. Practic doar femeile sufera de acest timp de incontinenta urinara.

5. Incontinenta prin prea plin – este un tip de incontineta care afecteaza practic doar barbatii si apare din cauza maririi prostatei, dupa varsta de 50 ani. 

6. Incontineta mixta este definita ca o combinatie de 2 sau mai multe din tipuri de incontinenta mentionate mai din cele de mai sus.  

Cum se trateaza incontinenta urinara?

Metoda de tratament recomandata va depinde in mare masura de cauzele aparitiei si dezvoltarii incontinentei urinare si poate include:

-tratament medicamentos;

-antrenarea muschilor pelvieni prin metode clasice (exercitii Kegels s.a., independent sau instructat de specialist);

-stimulare si antrenare muschilor pelvieni cu aparate (terapia TENS (electrostimulare) sau stimulare magnetica trans-pelviana, de exemplu cu aparatul PELVICENTER);

-interventii chirurgicale pentru introducerea sistemelor de suport al vezicii urinare, uterului etc. 

Incontinenta urinara poate fi temporara, dar totusi este cu mult mai probabil ca problema, netratata, se va agrava cu timpul. Din aceasta cauza, este foarte important ca pacientul sa se adreseze la timp la medic pentru un diagnostic si un tratament corect!

Autor. Dr. Med. Marcel Balagura, medic urolog-androlog, clinica Adler Medical

*Acest articol este un produs comercial