Dle Dan Lozovan, tehnologiile se dezvolta intr-un ritm ametitor si ceea ce era valabil in secolul XX, in parte, se transforma in atavism astazi. Totusi, radioul supravietuieste si ma intreb ce inseamna, de fapt, astazi, in secolul XXI, acest tip de media?
Radioul in secolul 21 este o media electronica foarte solicitata si cu o ampla arie de acoperire. In ciuda dezvoltarii si a proliferarii platformelor on-line audio mobile, radioul continua sa ofere ascultatorilor o varietate mare de divertisment de calitate si informatii relevante de actualitate (important - gratuit!), fiind extrem de accesibil. De-a lungul existentei sale, radioul a supravietuit multor „explozii” ale tehnologiilor audio de divertisment care s-au bucurat de creare inovationala de senzatie, ascensiune fulminanta, dar au sfarsit prin iesire la fel de rapida din uz. Amintesc doar de, sa zicem, casetele compacte si CD playere. Aceasta „supravietuire” a radioului se datoreaza, probabil, faptului ca acesta continua sa evolueze incet, dar sigur: de la gama de unde mijlocii la gama FM, iar acum la gamele si platformele digitale.
Odata cu evolutia radioului evolueaza si auditoriul sau? De fapt, cum ati caracteriza audienta radiofonica astazi?
Probabil, veti fi surprinsa sa aflati ca radioul se bucura de cea mai mare audienta dintre toate resursele audio: aceasta este o veste buna atat pentru ascultatori, cat si pentru agentii de publicitate. In ciuda concurentei tot mai mari, radioul (in toate expresiile sale: analogic, digital, online) ramane a fi cea mai populara platforma audio. In cele mai mari orase ale Europei, acoperirea radio este de circa 77% din populatia totala per saptamana. Streaming-ul ocupa locul al doilea, cu o acoperire de 71%. Podcasturile (mediile digitale conversationale formate din serii episodice transmise online) sunt pe locul trei, cu 29 la suta, deci, cu o marja de detasare mare deocamdata.
Bine, dar, banuiesc ca, cel putin, amploarea pe care o ia streamingului de muzica afecteaza consumul de radio!
Ei, uite ca o sa va dezamagesc si aici: desi serviciul streamingului de muzica online, personalizabil, a facut progrese semnificative in intreaga lume, radioul ramane incredibil de rezistent. Se pare ca ambele platforme se completeaza reciproc. Streamingul in Europa este o platforma dominanta in randul publicului foarte tanar, in timp ce radioul domina in randul persoanelor cu varsta cuprinsa intre 24-54 de ani. Exista si o juxtapunere curioasa intre barbati si femei. Femeile sunt mai predispuse sa aleaga streamingul de muzica: 50% fata de cele 43% care prefera radioul. In acelasi timp, barbatii prefera ceva mai mult sa asculte radio.
Daca tot vorbim de serviciile streaming, as vrea sa aflu parerea dvs despre prezenta in aceste medii a interpretilor autohtoni. Exista cantareti de-ai nostri care sa fie vizibili in acest sens?
Din pacate, deocamdata sunt prea putini. Dar gasesti mai multi interpreti care s-au nascut in Moldova, care provin de la noi, dar creaza in afara. De exemplu, dintre cei mai apreciati sunt Irina Rimes, Carla’s Dreams, Dan Balan… Sunt artisti care au la activ piese de top, hituri cunoscute departe peste hotarele tarii noastre.
Ok, sa revenim la radio, febletea dvs. Explicati-mi, te rog, care este motivul acestei durabilitati aproape fenomenale a radioului?
Unul dintre principalele motive pentru care majoritatea audientei continua sa se orienteze spre radio este diversitatea fenomenala a mixului de muzica oferit de liderii emisiei FM. Si chiar daca streaming-ul ofera selectii din produse similare ca gen (e adevarat, destinate cu grija utilizatorilor individuali), acest artificiu nu a reusit sa diminueze interesul publicului mare pentru muzica difuzata in emisie radiofonica. Sa nu uitam nici de prezentatorii radio, care prin interventiile lor sclipitoare, antrenante, constituie un factor semnificativ determinant pentru alegerea facuta de public in favoarea radioului. De altfel, e de remarcat una dintre caracteristicile exemplare ale radioului – cea de a imbina, de a intercala muzica si personalitatile de care publicul este interesat si, astfel, fac audienta. In plus, puterea radioului continua sa fie intretinuta de versatilitatea sa si de modul extrem de facil de utilizare a platformei respective in comparatie cu cele ale concurentilor sai, precum sunt streamingul si podcasturile.
Totusi, vorbim despre situatia la zi. Dar daca aruncam o privire in viitor, cum se poate schimba aceasta
Nu exista nici acolo, cel putin, in viitorul apropiat, mari schimbari. Conform sondajelor, majoritatea consumatorilor de continut audio radiofonic intentioneaza sa il foloseasca in proportii chiar mai mari anul viitor. 24% dintre respondentii cu varsta cuprinsa intre 18 si 54 de ani au spus ca vor asculta mai mult radio in 2022 si doar 11% - ca il vor asculta mai putin. Deci, castigul net potential de audienta pentru radio este de cel putin 13 la suta.
Bine, daca radioul ramane cea mai populara platforma audio din lume astazi, cum se reflecta aceste tendinte pe piata noastra? Ce restrictii impiedica radioul din tara noastra sa se dezvolte si sa ramana competitiv
Activitatea radioului difuzat pe fecvente terestre in Moldova este reglementata de Codul serviciilor media audiovizuale. Potrivit acestui document, toate posturile de radio din Moldova au obligatia de a difuza cel putin 30% din volumul total de muzica in limba romana (din care 10% trebuie sa fie furnizata de interpreti locali). In acelasi timp, legislatia nu reglementeaza in niciun fel proportiile lingvistice ale muzicii audio difuzate (de exemplu, prin streaming) pe internet. Evident, principiile de baza ale concurentei loiale sunt incalcate deoarece ascultatorul online nu se confrunta cu restrictiile care sunt impuse unilateral doar emisiei FM, usor accesibile publicului larg. Mai mult decat atat, de curand, unii interpreti si producatori din Moldova, precum si organizatii precum „COPYRIGHT”, Asociatia Nationala a Producatorilor de Fonograme si Interpreti (ANPFI) si Centrul de Licentiere si Administrare a Drepturilor (CLAD) au lansat o initiativa de majorare a proportiei lingvistice de difuzare - de la 30% la 50% - insotita de majorarea platilor catre artisti.
E justificata aceasta initiativa din punctual dvs de vedere? Ce urmari pentru radio ar putea avea satisfacerea acestei solicitari?
Pozitia interpretilor si a producatorilor, daca nu este justificata, este cel putin, de inteles: in Moldova nu exista atat de multe posturi de radio, astfel, este usor sa le controlezi si in acest context, apare tentatia de a „tunde oile” odata in plus. Asta in conditiile in care accesul la cei care emit online fara nicio restrictie este imposibil de realizat, iar toti radiodifuzorii terestri sunt la vedere... Ce se va intampla daca aceste cote lingvistice si de participare a artistilor autohtoni vor fi majorate? Simplu! Auditoriul de la radio va migra pe online (unde nu exista nicio restrictie, inclusiv, cote: nu au fost si nu vor fi vreodata), veniturile posturilor de radio vor scadea semnificativ, in consecinta, logic, vor scadea si platile catre artisti. Oare asta isi doresc interpretii si producatorii? Nu cred.
Dar ati incercat sa discutati cu autorii initiativei respective? Sa gasiti un limbaj comun, sa va argumentati pozitia?
Da, recent am avut o intalnire cu autorii initiativei. In timpul conversatiei s-a facut referire la experienta ucraineana, unde cota de prezenta a interpretilor locali in emisie radiofonica este acum de 50%. Doar ca initiatorii majorarii cotelor in Moldova omit din calculi faptul ca populatia Ucrainei este de peste 40 de milioane de locuitori, iar industria lor muzicala (nationala) este una dintre cele mai puternice din Europa de Est! Evident, autorii ideii de majorare a cotelor de emisie pentru interpretii locali, si-au argumentat propunerea prin necesitatea „promovarii muzicii nationale”, „protejarea valorilor culturale nationale”. Dar, iarasi, ma indoiesc de sinceritatea acestor justificari, pentru ca realitatea ne demonstreaza cu totul altceva, tinand cont de aceiasi experienta din Ucraina: principalul lobbyist pentru cresterea cotelor ce revin muzicii ucrainene in emisiunea posturilor locale de radio, liderul grupului Mad Heads Vadim Krasnookiy s-a mutat in Canada cu resedinta permanenta la doar cateva zile dupa adoptarea legii pe care o promova...
Vreti sa spuneti ca argumentele partiotice nu sunt consistente si nu v-au convins?
Tocmai asta vreau sa spun! Cred ca motivatia producatorilor care pledeaza pentru cresterea cotelor „nationale” nu este deloc rezultatul unui sentiment „patriotic” accentuat, ci al unuia foarte pragmatic si chiar meschin. Pe de o parte, promovarea noilor artisti la TV ii costa scump, foarte scump! Pe de alta parte, promovarea eficienta a muzicii autohtone online trebuie sa se bazeze pe studii serioase pentru ca trebuie facuta profesionist, in cunostinta de cauza, cu tot instrumentariul necesar bine insusit. Iar posturile de radio, care deschid calea cea mai eficienta de a familiariza publicul cu muzica noua, sunt, cum s-ar zice, la indemana, cu rapoartele trimestriale elaborate deschis si transparent. Asa ca de ce sa nu le „inhamam” si sa nu profitam de ele?! Producatorii nu vor sa se gandeasca la interesele ascultatorilor (principalul, de altfel, „atu” al emisiei radio), ci la castigul propriu. Asta e! Sarcina lor este sa „bage” posturilor de radio cat mai multa muzica proprie (care, hai sa fim sinceri, nu corespunde intotdeauna cerintelor reale ale audientei) pentru a obtine o sursa aproape gratuita de promovare intensa a artistilor in ideea de a „strange smantana” la nunti, cumatrii si petreceri corporative. Ma intreb daca interpretii si producatorii lor platesc cu acuratete impozitele catre stat din veniturile de la aceste spectacole…
Bine, dar exista practici mondiale la care putem face referinta? Banuiesc ca e o problema cu care s-au confruntat si altii, nu?
Conform experientei mondiale, mentinerea cotelor pentru interpreti si muzica locala in emisia radio este paguboasa chiar si pe pietele mari (cum ar fi, de exemplu, cea franceza sau australiana). Si asta in conditiile in care in aceste tari industria muzicala autohtona este foarte dezvoltata! Pai, ce sa mai vorbim despre pietele mici, precum cea din Moldova?! Repet, o majorare nerezonabila a cotelor va conduce spre un exod masiv al ascultatorilor posturilor autohtone de radio catre internet, unde introducerea oricaror cote este in general imposibila. Cei care sustin aceste noi restrictii nu inteleg ceea ce este mai mult decat evident: cotele vor genera pierderea exponentiala a audientei canalelor radiofonice difuzate pe frecvente terestre, iar efectul va fi exact opusul celui dorit! Wayne Kloten, directorul Federatiei Radiodifuzorilor Australieni, are dreptate atunci cand afirma: „In lumea moderna doar cei care nu inteleg modul in care astazi oamenii descopera pentru ei insisi muzica noua pot pleda pentru introducerea cotelor de emisie”.
Este de inteles pozitia dvs daca-mi permiteti s-o etalez drept pozitie a radiodifuzorilor autohtoni. Dar, totusi, cum promovam muzica interpretilor nostri, lasand la o parte judecatile de valoare privind calitatea acesteia? Exista vreo cale de compromis?
Nici nu e nevoie de compromis, cred, ci de o canalizare corecta a solutiei. Vedeti dvs, in fiecare tara din lume exista posturi de radio publice/de stat, pe care le finanteaza contribuabilii. Existenta acestor posturi este justificata de caietul de sarcini mai speciale, in care, printre altele, este stipulata si cea de protejare si dezvoltare a culturii lingvistice si a produsului muzical national. Deci, poate are sens sa crestem cotele pentru muzica nationala pentru aceste canale? Desi, banuiesc ca si posturile respective vor opune rezistenta cresterii cotelor, pentru ca si managementul acestora intelege limpede ca lipsa libertatii de alegere va genera reducerea substantiala a interesului ascultatorilor. Jurnalistul american Henry Louis Mencken a spus odata: „Orice problema complexa are intotdeauna o solutie – simpla, evidenta si cu siguranta, gresita”. Este mult mai usor sa impui cote majorate de muzica locala posturilor de radio, decat sa investesti ca stat in dezvoltarea institutiilor muzicale, sa creezi conditii favorabile si confortabile pentru artistii autohtoni, lucruri care nu sunt atat de vizibile si „utile” atunci cand iti „vinzi” programele electorale alegatorilor.
Oho, sunteti dur cu statul! Dar haideti sa vedem daca la randul vostru, sunteti chiar asa de imaculati… Ma refer la managementul posturilor de radio. Din cate stiu, deja au fost cazuri de penalizare a radiodifuzorilor locali in procesul monitorizarii modului in care sunt respectate standardele audiovizuale in radiodifuziune…
In acest context vreau sa va spun cu toata responsabilitatea ca noi respectam legea, dar ne confruntam adesea cu o practica neloiala de aplicare a prevederilor legale care arata astfel: prietenilor li se permite totul, celorlati li se aplica legea. Astfel, concurentii sunt eliminati, iar nisa eliberata este ocupata de cel care a facut lobby pentru noile restrictii. S-a intamplat ca posturile de radio sa fie amendate pentru un deficit de doar 1% (!!!) conform cotelor existente privind difuzarea interpretilor autohtoni. In opinia mea, o eroare atat de mica in indeplinirea cotelor existente de 10% -15% nu trebuie considerata critica. Sa nu uitam ca radioul este un produs creativ. Si, la urma urmei, nu suntem intr-o farmacie, unde o greseala cat de mica in prescriptia unui medicament poate duce la moartea pacientului...
Aceste nuante, credeti, vor fi luate in consideratie de noua componenta a institutiei de reglementare in audiovizual?
Cred ca CA ar trebui sa fie mai putin un organism punitiv si mai mult un instrument eficient de dezvoltare a pietei audiovizuale din tara. De altfel, declaratiile facute pana acum de reprezentantii noii componente a CA indica faptul ca acest organism este destul de prietenos cu toti radiodifuzorii locali. Asa ca exista o speranta viabila privind o posibila dezvoltare a cooperarii si conlucrarii spre binele tuturor jucatorilor din acest proces.
Totusi, as vrea sa revenim la cote. Ati mentionat mai devreme ceva despre practicile nefaste in acest sens din mai multe tari. Haideti sa exemplificam mai detaliat. Dar mai intai, sa ne oprim la una din intrebarile lasate fara raspuns deocamdata: introducerea cotelor pentru difuzarea muzicii autohtone pot de principiu sa contribuie la imbunatatirea calitatii productiei muzicale locale?
Nu, nu pot. Experienta multor tari a aratat ca acest lucru nu functioneaza. In Moldova, astfel de cote sunt in vigoare din 2003, dar tot nu avem suficienta muzica autohtona de calitate. Problema trebuie pusa altfel, nu cotele sunt solutia. La ce, dupa parerea mea, are sens sa se gandeasca statul? La investirea resurselor in formarea tinerilor muzicieni care creaza in genuri moderne, la crearea unor conditii preferentiale de impozitare pentru acestia, la subventionarea muncii in studiourile profesionale, la favorizarea creativitatii in general - aceste lucruri trebuie facut cu minutiozitate. Evident, este mult mai usor sa pedalezi pe „uralele patriotarde” prin introducerea interdictiilor, a restrictiilor. Uralele nu necesita cheltuieli suplimentare...
Rezonabil… Haideti sa luam la rand practicile cele mai elocvente privind introducerea cotelor de difuzare a muzicii autohtone. Cu ce incepem?
In Belarus, de exemplu, din 2005 au fost introduse cote stricte pentru interpretarea muzicii locale la radio. Repercusiunile au fost, practic, imediate: in scurt timp, nivelul de auditie a posturilor de radio din republica a ajuns la cel mai scazut din Europa: acoperirea zilnica este de doar 20% (!). Dupa introducerea cotei de 50% de muzica autohtona pentru posturile de radio, acestea nu au mai fost capabile sa exploreze formate noi. De exemplu, cunoscutul post Radio ROKS si-a schimbat formatul in… „chanson” (!). Nu mai exista formate pentru copii, iar asemenea stiluri precum jazz, muzica clasica, muzica rock, practic au disparut din emisie... Mai mult decat atat, odata cu introducerea cotelor de 75% de muzica locala, formatele majoritatii posturilor de radio din Belarus au fost reduse la „pop” - CHR, AC, Hot AC, Retro. Abia dupa relaxarea cotelor posturile rock au revenit in emisie si a aparut pe piata un radio de nisa - Relax. Cotele, de facto, au actionat ca un instrument de „raschetare” a audientei de pe oferta posturilor de radio. Si incotro a migrat acest public? Spre internet. Si ce, a beneficiat cumva statul din asta?
Banuiesc ca nu. Dar sa luam exemplul unei tari care nu poate fi suspectata de dictatura. Sa zicem, Australia. Ce s-a intamplat acolo in context?
Australia a devenit prima tara care a introdus cote (5-25%) pentru difuzarea la radio a muzicii inregistrate de artistii locali. Asta a fost inca in 1942. Scopul acestei masuri a fost declarat drept consolidarea „identitatii culturale”. Insa odata cu cresterea ponderii televiziunii, a numarului tot mai mare de frecvente radio disponibile si a surselor de muzica online, cota este acum privita ca o masura extrem de nepotrivita care nu face decat sa justifice reticenta industriei muzicale din Australia de a investi in dezvoltarea de noi talente autohtone. Acum cotele maxime in vigoare in Australia se limiteaza la 15%, dar sunt diferentiate in functie de format.
Rusia are, din cate stiu, o industrie muzicala foarte dezvoltata. Acolo exista probleme cu cotele de difuzare a muzicii autohtone?
In Rusia, producatorii de muzica „patrioti” (ale caror creatii sunt adesea departe de a rezista in conditiile concurentei) au cerut, la randul lor, cote pentru muzica difuzata la radio, insistand pe majorarea volumului de „opusuri” proprii. Dar industria radio a luat o pozitie transanta impotriva introducerii restrictiilor. Este de inteles! Vedeti dvs, este important ca radioul sa ofere un program creat din ingrediente de cea mai buna calitate, mizand nu pe dorintele producatorilor, ci pe preferintele ascultatorilor. Cu asistenta Academiei Ruse de Radio, a fost efectuata o analiza scrupuloasa a continutului muzical de limba rusa emis de posturile de radio si s-a dovedit ca si fara introducerea cotelor acesta este caracterizat de o varietate mare de genuri, stiluri si formate muzicale (inclusiv la posturile care emit exclusiv in limba rusa). In dialogul dintre legiuitor si industrie, rusii au decis: factorul principal pe care trebuie sa se bazeze orice decizie este interesul publicului, libertatea sa de a alege de sinestataror ce si cat de mult sa asculte. Drept urmare, in Rusia nu exista cote, iar posturile de radio nu au durere de cap privind cate procente de muzica necompetitiva sa difuzeze, ci se concentreaza pe crearea unui continut solicitat de audienta. La urma urmei, cu cat mai multi oameni asculta radioul, cu atat mai mult castiga statul!
Bine, sa zicem ca Rusia nu e tocmai exemplul potrivit pentru noi – acolo nu au existat niciodata probleme de discriminare a limbii de stat. Protejarea patrimoniului lingvistic este o problema pe care o prioritizeaza, spre exemplu, Franta. Ce se intampla acolo?
Da, Franta este sensibila la protejarea patrimoniului lingvistic, avand in vedere parcursul sau istoric, si atitudinea fata de cultura nationala, fata de limba in care sund difuzate la radio cantecele atinge strune delicate. Acolo cotele de muzica autohtona difuzata la radio au fost introduse in urma cu 30 de ani pentru a sprijini interpretii locali si pentru a contracara asa-zisa „invazie culturala anglo-saxona”. Cu toate acestea, nu cu mult timp in urma, sub presiunea posturilor de radio (ele numesc cotele „asasinul libertatii”), parlamentul francez le-a micsorat de la 40 la 35%. Iar pentru posturile specializate in muzica straina a redus si mai mult cotele - la 15%. Reiese ca Moldova nu este in mainstream? De fapt, Franta (dupa cateva decenii de la introducerea cotelor) este, probabil, cel mai bun exemplu in ideea de a intelege consecintele negative ale introducerii cotelor. In ultimii ani, casele de discuri franceze si-au pierdut o parte din afaceri din cauza transformarilor digitale si sunt nevoite sa reduca volumul productiei locale. Centrul de Cercetare al Observatorului Muzicii, care monitorizeaza industria muzicala, estimeaza ca productia de cantece in limba franceza a scazut cu 51,5% de-a lungul deceniului. Si ce - au ajutat la ceva cotele?! Hai sa spunem lucrurilor pe nume: pentru posturile FM care doresc formate bine definite si variate, aceasta lege este un cosmar.
E chiar asa de sinistru? Aceasta „batalie” pentru prezumarea lingvistica pe dimensiunea radiofonica este chiar atat de paguboasa pentru industria radio? Dar, pentru industria muzicala?
Raspund prin exemple. Virgin Radio France, de exemplu, are un format electro-pop, stil in care 99% de muzica este scrisa in engleza. Da, exista muzica franceza in acest format, dar e prea putina. Interpretii scriu si canta preponderant in engleza, deoarece se straduiesc sa-si gaseasca public nou, inclusiv in strainatate. Prin urmare, odata ce trebuie sa respecte legea, postul respectiv e nevoit sa difuzeze muzica ce contrazice formatul sau! Altceva. Productia muzicala franceza (am vazut deja aceste cifre) a scazut semnificativ. Capacitatea posturilor de radio de a reda o gama mai larga de muzica, pentru formatul in care au fost concepute, a scazut. Unele posturi de radio, precum este principala retea muzicala NRJ, este pusa in situatia sa difuzeze repetitiv aceeasi muzica franceza, pentru a minimiza riscurile. Conform cercetarilor facute cu cativa ani in urma, aproape trei sferturi din repertoriul francez difuzat pe NRJ era constituit din... doar 10 cantece (!!!) S-a ajuns la absurd… De fapt, exista multi interpreti francezi care canta in engleza. E perfect explicabil - o fac pentru a intra in topurile mondiale. Totodata, asta inseamna ca ei nu se incadreaza in aceste cote si pentru ei nu are chiar niciun sens sa se incadreze in acestea. Respectiv, introducerea cotelor in emisia radiofonica a adus pierderi mari studiourilor de inregistrari. Sunt mai putine acum. Deci, vedeti si dvs – nu doar pentru radio, ci si pentru industria muzicala introducerea cotelelor este un dezastru...
Orice actiune implica si o doza de rezistenta. In calitate de expert si proprietar al unui post de radio, prevedeti actiuni comune ale jucatorilor din industria radio pentru a discuta problemele industriei cu statul? Ma refer aici la crearea Comitetului Industrial Radio (CIR) Moldova. Crearea acestei structuri poate fi considerata un pas pozitiv intr-un astfel de eventual dialog?
Intr-adevar, reprezentantii industriei radiofonice din Republica Moldova au creat un institut de bransa - Comitetul Industrial Radio (CIR). Si vreau sa subliniez ca asta nu inseamna ca suntem pe picior de razboi cu cineva sau impotriva cuiva. Dimpotriva, noi, ca nimeni altcineva, suntem interesati de dezvoltarea industriei muzicale din tara noastra: cunoscand si protejand interesele ascultatorilor, ne dorim sa primim cat mai mult material muzical de inalta calitate creat de interpretii locali. Concomitent, in baza experientei internationale, suntem gata sa demonstram cu lux de amanunte ca inasprirea cotelor de emisie nu rezolva niciuna dintre problemele legate de dezvoltarea culturii muzicale nationale. Si, da, suntem pregatiti pentru un dialog constructiv cu statul pentru a gasi instrumente rezonabile care sa ajute industria muzicala sa se dezvolte, iar industria radio - sa fie si mai increzatoare in fata concurentei tot mai dure in ideea acapararii atentiei ascultatorului si a timpului sau.
Deci, ce misiune principala are Comitetul? Ce obiective va propuneti?
Misiunea CIR este de a proteja interesele tuturor radiodifuzorilor in cooperare cu legislatorii, CA, societatile de drepturi de autor, producatorii si artistii interpreti. Consideram ca o singura conditie este fundamental importanta - regulile concurentei ar trebui sa fie aceleasi pentru toti jucatorii de pe piata audio. Majorarea cotelor pentru difuzarea muzicii autohtone la radio ne pune intr-o pozitie inegala fata de serviciile de streaming. Si asta in ciuda faptului ca ne desfasuram afacerile in mod transparent, cream locuri de munca si, spre deosebire de serviciile de streaming, platim impozite in Moldova.
Aveti si alte proiecte comune in derulare?
Un alt proiect de bransa este RadioPlayer Moldova. Este o platforma unificata pentru ascultarea online a posturilor de radio din Republica Moldova. Aplicatia mobila RadioPlayer Moldova, creata in cadrul cooperarii noastre internationale, face posibila, intr-un mod simplu si confortabil, auditia celor mai bune posturi de radio din Moldova oriunde exista Internet. Puteti asculta radioul preferat, indiferent daca acesta emite pe banda FM im raza unei anumite localitati. RadioPlayer Moldova este primul, dar departe de a ramane singurul pas comun pe care il face industria radio din tara noastra in aspectul transformarilor digitale.
Inteleg ca nu renuntati deloc in fata provocarilor si continuati sa credeti ca radioul va supravietui in orice conditii. Dar cum ar trebui sa fie legislatia „ideala” audiovizuala, care v-ar satisfice pe deplin, tinand cont de interesele ascultatorilor posturilor de radio muzicale?
Sunt departe de a idealiza orice legislatie, dar, dupa parerea mea, ar trebui ca legea in orice caz sa se bazeze pe doua pozitii cheie: eliminarea cotelor obligatorii pentru difuzarea muzicii autohtone de catre radiodifuzori si interzicerea retransmisiunilor neadaptate a serviciilor posturilor de radio din strainatate. Sunt mai mult decat sigur ca piata noastra este deja „coapta” pentru ca in Moldova sa activeze posturi de radio de diverse genuri, create integral de specialisti locali. Posturile de radio locale, in mod normal, ar trebui sa concureze nu cu contenturile imprumutate de la radiodifuzori straini, ci intre ele prin prisma ideilor proprii, a cretivitatii si a identificarii de noi talente. Ar trebui sa primeze exclusiv interesele ascultatorilor: doar asa vom avea in emisie cele mai bune melodii, atat straine, cat si moldovenesti. Iar producatorii locali vor fi preocupati in primul rand de creatie calitativa, astfel incat directorii de programe ale posturilor de radio din Moldova „sa se bata” pe ele, incercand sa le prezinte in premiera ascultatorilor sai! Deci, este nevoie de un compromis rezonabil. Pe de o parte, eliminarea cotelor va liberaliza piata din interiorul tarii, iar acest fapt va servi drept imbold pentru crearea si difuzarea unui spectru mai larg de formate (apropo, nu doar bazate pe muzica pop), permitand radioului sa concureze intr-o competitie loiala cu serviciile de streaming pe internet. In acelasi timp, statul, interesat sa creasca volumul muzicii nationale in emisie, ar putea sa implementeze privilegii fiscale pentru posturile care se concentreaza pe material autohton. Aici se incadreaza perfect si interzicerea retransmisiunii directe, neadaptate pentru publicul moldovenesc, a continutului livrat de posturi de radio din strainatate.
Si ultima intrebare – ce posturi de radio vor supravietui in aceasta lume care se schimba de la o zi la alta, iar tehnologiile pur si simplu uneori o iau razna?
Vor supravietui doar acele posturi de radio prin emisie directa care isi pot crea in mod evident si profesionist marca. Ea trebuie sa fie usor recognoscibila si inteleasa de audienta, oferind ascultatorilor un produs de calitate pe toate platformele pe care acestia le utilizeaza. Posturile „no-name”, neidentificabile, posturile care nu si-au gasit locul in acceptia si mintea ascultatorului si posturile care nu au o oferta valoaroasa, unica in felul ei, fiind in limita benzii FM traditionale, au o durata de viata limitata.
Va multumesc! Sa le amintim cititorilor ca se pot documenta privind subiectele vizate in interviu accesand materialele din studiul Broadcast Programming & Research „Radio in the context of the global audio sphere”, publicat in cadrul conferintei internationale „Radio in the global media competition” (Moscova, noiembrie 2021).
*Acest articol este un produs comercial.