Lipsuri, griji și incertitudine, printre ele a crescut Evelina, o adolescentă de 13 ani din satul Răzeni, care trăiește un gol imens lăsat de proprii ei părinți, care au abandonat-o. De atunci, tot ce are mai scump sunt bunicii, care au luat-o în grija lor. Probleme sunt multe, la fel și greutăți, mai ales de când bunica s-a îmbolnăvit, iar azi e țintuită la pat. Se întrețin din pensia mică și își doresc condiții în casa bătrânească în care locuiesc și speranță pentru un viitor mai luminos.

Valeria Capra

CHIOSA FIODOR IDNP 2008044012339

Nr. card 4779 1800 1872 5383

Nr.contului/IBAN MD35VI022522400005993MDL

Unele visuri pot suna așa...

„Casa să fie mai frumoasă, să am mamă și tată. Să fiu fericită.”

Să le vadă cu ochii pare imposibil pentru ea – Evelina. 

În satul Răzeni, raionul Ialoveni, își trăiesc viața doi bunici și nepoata lor pe care o cresc, după ce a fost abandonată de proprii părinți.

Evelina DRĂGUȚAN, ELEVĂ: „Tata o bătea pe mama, bunica și bunelul mă luau la ea în cameră, acolo era o lejancă, mă punea la cald și se auzeau țipete. Eram speriată, plângeam.”

Tudor CHIOSA, BUNICUL: „Am luat-o de la trei ani și am avut grijă. Părinții nu se împăcau, nu era loc între ei de pace să crească copilul mai departe. Noi de mică am luat-o sub supravegherea noastră, am avut grijă până azi.”

Copilăria Evelinei a fost conturată de ceartă și violență, iar grijă și iubire a găsit în brațele bunicilor, care i-au devenit și părinți. Ei și-au asumat responsabilitatea, după ce mama și tata au fost decăzuți din drepturile părintești.

Evelina DRĂGUȚAN, ELEVĂ: „Le-aș spune că sunt mulțumită de viața care mi-au dat-o, dar nu că m-au făcut să sufăr, să am o durere pe suflet.”

Lipsuri au fost multe, la fel și incertitudine în ziua de mâine.

Tudor CHIOSA, BUNICUL: „Ea e la spital, iar el s-a însurat cu altcineva și nu mai răspunde. Când trebuia la întâi septembrie să o pornim la școală până acum eu aveam grijă. 
- Haine, geantă, tot ce trebuia și o porneam la școală, așa fac până azi. Și mâncarea tot eu o fac, și îmi e greu, numai Dumnezeu știe.”

Anii au trecut, Evelina a crescut și a înțeles că, la rândul ei, trebuie să ofere suport bunicilor. Așa că face ce poate ea mai bine. Merge la școală...

Evelina DRĂGUȚAN, ELEVĂ: „Am 13 ani, învăț la liceul teoretic ”Ion Pelivan”, în timpul liber îmi place să dansez. Am câte șase lecții în fiecare zi, apoi vin acasă, mănânc, îmi fac lecțiile și petrec timpul cu verișoara.”

Tamara VERDEȘ, DIRIGINTA EVELINEI: „Este o fetiță responsabilă, își pregătește zilnic temele, e activă în timpul orelor.
- Este mai emotivă, greu își destăinue problemele pe care le are, uneori le ascunde și e nevoie de mai multă comunicare.”

Ajută prin gospodărie...

Evelina DRĂGUȚAN, ELEVĂ: „Bunicul îmi spune ce să fac și eu îl ajut. Fac curat prin casă.”

Sau face de mâncare...

„Clătite, ouă prăjite, cafea cu lapte.
- Ce ați pus azi pe masă?
- Iată aici în ceaun avem niște paste, am făcut ceai de dimineață, pâine cu unt.”

Și-ar dori să se bucure de perioada vârstei pe care o parcurge, însă în loc de liniște și siguranță, în sufletul Evelinei e multă tristețe și durere, care iese la suprafață deseori...

Evelina DRĂGUȚAN, ELEVĂ: „Sunt zile când la școală profesorii zic de părinți, mai mult la limba engleză când trebuia să scriem ce fac părinții, ce lucrează mama sau tata. Eu am o greutate pentru că nu știu ce să scriu.”

Așa că a în astfel de clipe este nevoită să inventeze o poveste...

„Vorbesc cu colega de bancă, o întreb ce a scris ea și trec peste situație.
- Mama lucrează la magazin, tata cu aparate, constructor.
- Dar realitatea de fapt cum arată?
- Mama e la spital, iar tata, nu țin legătura cu el, prin Chișinău, cred.”

Valeria CAPRA, REPORTER PRO TV: „Tot ce are mai de preț Evelina sunt bunicii, mătușa și verișoarele ei. Iar această casă bătrânească este căminul unde crește. Lipsuri sunt multe, este nevoie de mobilier, electrocasnice, dar mai ales un grup sanitar.”

„Spun că le trebuie baie, dar putință nu e. Văd greu, e ceață în ochii mei, mă deplasez cu un băț. 
Cu pensia asta nu ajunge nici de medicamente.”

Medicamentele sunt o altă necesitate pe care o au, după ce bunica s-a îmbolnăvit, iar azi stă la pat.

Ludmila CIOCOI, BUNICA: „Evelina e cuminte. - Ea ne ajută.
- Eu o ridic, o pun la masă, e greu, dar merg înainte.
- Eu o hrănesc cu lingura.
- La ora 13, apoi la 17.”

„Bunelul îmi spune că totul va fi bine, să nu mă gândesc la rău. 
- Bunica nu prea vorbește. Când plâng îmi spun să nu o mai fac.”

Sărăcia se vede de departe, pereții au fisuri și este nevoie de reparație. Însă în casă e curat, lemnele sunt pregătite pentru iarnă, la fel și câteva provizii.

Tudor CHIOSA, BUNICUL: „Mai sunt niște borcane cu roșii. Cât e a face niște murături, pui țelină, verdeață și mănânci iarna. Aici am făcut un pic de reparație, e o cameră de vară. Iar alături baie voiam să facem. Acum ținem haine vechi.”

În ciuda neajunsurilor, modestia e în capul mesei.

„Am de toate, am tot ce îmi trebuie. Aici îmi țin hainele, aici îmi țin cărțile. 
- Unde îți faci temele?
- La această măsuță.”

Această familie speră la un viitor mai bun, însă are nevoie de suport pentru a face primii pași către el. Cei care își doresc să-i ajute pot depune bani pe contul direct sau prin transfer P2P pe cardul familiei. Datele le găsiți pe site-ul protv.md, dar și pe paginile de pe rețelele sociale ale PRO TV Chișinău.