Topul pe care l-am realizat cuprinde cartile ce m-au impresionat in 2018. Ordinea lor nu am stabilit-o in functie de cat de mult mi-a placut cartea, ci este mai degraba aleatorie. Voi incepe, totusi, cu literatura de fictiune, pentru ca aceasta ma pasioneaza mai mult.

1. „Astazi mai bine nu m-as fi intalnit cu mine insami” de Herta Muller. Pun aceasta carte pe locul intai pentru felul in care si-a turnat autoarea cuvintele in fraze, pentru ca am savurat din ea fiecare imbinare de cuvinte – atata lirism si atata poezie este in toate! Muller, o scriitoare germana, originara din Romania, laureata a premiului Nobel pentru literatura in anul 2009, expune trairile unei femei care este chemata de securitatea lui Ceausescu pentru “joi la ora 10 fix”. E o carte care nu se incepe si nu se termina, la fel ca romanele ce urmeaza o structura clasica. Naratiunea cuprinde o calatorie cu tramvaiul din care se desprind amintiri, povestiri si sentimente.

2. „Sa nu ma parasesti” de Kazuo Ishiguro este un SF care te tine cu sufletul la gura de la primul pana la ultimul rand. Este povestea unor clone umane, create pentru a asigura alte vieti, donandu-le organele. Oameni de laborator care exista intre viata si… ultimul act de donare, dar care gandesc, simt, sufera si iubesc. Modul in care aceste fiinte descopera lumea si incearca sa afle cine sunt este tulburator.

3. „Gradina de sticla” de Tatiana Tibuleac – este cartea noastra, problemele noastre, Chisinaul nostru, oamenii nostri - copiii din generatia mutilata de lipsuri, dar mai ales de lipsa de iubire, crescuti fara caldura si aruncati in viata sa se descurce pe cont propriu – toate adunate intr-o fetita plapanda, dar un personaj puternic conturat - Lastocika. Este un roman crud, unele fraze te injunghie, altele - iti provoaca scarba, ceea ce demonstreaza uriasa forta de evocare a autoarei. Este romanul nostru, al celor care inca ne amintim detaliile desprinse din Uniunea Sovietica, traite pe propria piele si care copiilor nostri le vor fi deja straine.

4. „Bine” de Igor Guzun este o carte care se joaca – de-a cuvintele, de-a amintirile, de-a senzatiile. O carte din care ai impresia ca miroase – a haine abia aduse de la ger, a lemne arse in soba, a coji de portocala depozitate de bunelul pentru ceai, a copilarie.

5. „Muzeul Inocentei” de Orhan Pamuk este un roman de dragoste si suferinta, povestit atat de clar si de iscusit, incat ai impresia ca te doare durerea eroului principal. Este istoria din spatele unui muzeu din Istanbul, construit dintr-o mare iubire si dintr-o pasiune aproape obsesiva. Mai mult decat atat, Pamuk vorbeste despre conflictul dintre sentimente si traditia dictata de religie, iar langa povestea eroilor, te fascineaza descrierea orasului si cultura turca din anii 1970.

6. „Ratacirile fetei nesabuite” de Mario Vargas Llosa este din aceeasi gama - o iubire de-o viata. Un barbat gata sa urmeze pana la capatul lumii o femeie pe care nici nu stie cum o cheama. Acesta o gaseste pe continente diferite, sub identitati diferite si ii este mereu fidel. Dezamagirile si suferintele se tin lant, dar la final, acesta constata ca toate impreuna i-au adus, de fapt, fericirea.

7. „Dragostea in vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez intra in topul meu pentru 2018 pentru ca am recitit cu interes aceasta carte pe care am descoperit-o in adolescenta. E despre o iubire tinuta “in sertar” cu o perseverenta iesita din comun si lasata sa se infiripe abia la batranete. E despre vremuri cand metodele de comunicare erau altele decat azi, cand felul de a aborda pe cineva era diferit, cand alte norme morale erau dominante, dar sentimentele erau la fel.

8. „Origini” de Dan Brown – este o carte-film, cu multa actiune, cu intriga si suspans asa incat sa te tina strans si sa nu vrei sa o scapi din maini. Dincolo de aceasta, e o carte care pune marile intrebari ale omenirii: „De unde venim si incotro ne indreptam?” si te indeamna sa meditezi. Milionarul Edmond Kirsh este ucis chiar in momentul in care se pregateste sa raspunda la aceste intrebari, iar de aici incolo, profesorul Robert Langdon este cel care urmeaza sa descopere... descoperirea acestuia. Pe langa tezele despre trecut si viitor, este impresionanta descrierea operei arhitectului Antoni Gaudi.

9. As lega aceasta carte de „Homo Deus” de Youval Noah Harari care expune unele idei asemanatoare despre viitorul omenirii, dar intr-o maniera total diferita. Homo Deus este o lucrare stiintifica, bazata pe cercetarile autorului care este un istoric israelian, scolit la Oxford. Biotehnologia este viitorul, homo sapiens este inlocuit, incet de omul-computer, iar “dataismul” ar fi religia de maine, un termen nou care ar exprima fluxul de date si informatii - sunt doar cateva teze expuse in cartea care te lasa sa meditezi.

10.„Homo Aggressivus” de Dorian Furtuna este cartea despre care v-am povestit intr-un articol anterior si, careia ii atribui, la fel, locul intai in topul lecturilor importante din 2018. Am citit-o cu mare interes si o recomand in continuare.

11. „Ce spui dupa buna ziua” sau „Jocurile noastre de toate zilele” de Eric Berne sunt cartile pe care le-am inceput in 2018 si pe care le citesc acum. Berne, un psihiatru american, nascut in Canada, este cel care a lansat metoda analizei tranzactionale a relatiilor sociale. Lucrarile sale vorbesc despre interactiunile dintre oameni din perspectiva Eu-lui care cuprinde trei stari – copil, parinte, adult. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult este teoria scenariului de viata, care potrivit lui Berne, poate fi stabilit de cateva fraze aruncate de parinti in copilarie.

Anul trecut mi-au mai placut si:

„Colectionarul” de John Fowles, un roman de o tensiune psihologica intensa, scris la persoana intaia de ambele personaje centrale – pe de o parte, o tanara care este rapita si tinuta captiva intr-un beci si, pe de alta parte, individul care a sechestrat-o si care o tortureaza, considerand ca o iubeste.

„Casa Inglesi” de Alexandru Bordian – un roman-altfel, in care este mai mult vers alb decat proza.

„Flori de ruina” de Patrick Modiano in care personajul-narator incearca sa descopere povestea unui suicid produs cu 30 de ani in urma, cand un cuplu si-a pus capat zilelor si nimeni nu a mai aflat de ce. Cartea nu este un detectiv, ci iti ofera o scriitura destul de delicata si, pe alocuri, destul de greu de descifrat.

„Valea Constiintei” de Marina si Sergei Dyacenko – un SF care povesteste viata unui barbat care sufera de o anumita afectiune ce ii face dependenti de el pe cei cu care comunica mai mult. Un roman despre iubire si pierdere, despre dependente si eliberare.

Si personajul principal din „Cum sa opresti timpul” de Matt Haig sufera de o boala ciudata. Afectiunea il face sa traiasca secole la rand, asa ca acesta si-a vazut iubirea vietii sale imbatranind si stingandu-se, in timp ce el a ramas tanar. Lucrarea se incheie cu o meditatie despre viata noastra, despre trecerea timpului si lucrurile cu adevarat importante. Poti sa-ti opresti timpul in momentele cele mai frumoase din viata ta, sa-l dilatezi la infinit ca sa traiesti acolo – ne sugereaza autorul si ii dau dreptate.

Vezi aici si alte carti valoroase care au marcat-o extrem de mult pe Sorina.