La 15 august 1945, imparatul Hirohito a anuntat, in primul sau discurs difuzat la radio, acceptarea de catre Japonia a conditiilor de capitulare avansate de Puterile Aliate, punandu-se astfel capat celui de-Al Doilea Razboi Mondial, potrivit Reuters.

Aceasta decizie a avut loc dupa ce la 6 si la 9 august 1945 bombardiere strategice americane, B-29, au lansat, pentru prima data in istorie, bombe cu incarcatura nucleara asupra Japoniei, pentru decimarea capacitatii de lupta a armatei nipone si pentru incheierea definitiva a conflictului.

Japonia intrase in conflict in decembrie 1941, prin atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbour, determinand implicarea Statelor Unite ale Americii in operatiunile celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Operatiunile militare din Pacific au inclus desfasurarea a numeroase confruntari navale si aeriene, iar implicarea fortelor americane in aceasta zona a contribuit la echilibrarea fortelor beligerante.

La 10 august 1945, la numai o zi de la momentul lansarii bombei nucleare asupra Nagasaki, Japonia transmite Aliatilor consimtamantul asupra conditiilor de capitulare neconditionata avansate cu prilejul Conferintei de la Potsdam, potrivit portalului history.com.

In 26 iulie 1945, cu prilejul Conferintei de la Potsdam, Aliatii au stabilit sub forma unei Proclamatii termenii capitularii Japoniei. Suveranitatea nipona trebuia limitata la insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, si asupra altor insule mici ce urmau sa fie stabilite de reprezentantii Aliatilor. Fortele armate nipone trebuiau dezarmate complet, iar militarilor sa li se permita sa revina la casele lor, guvernul nipon sa indeparteze barierele in calea refacerii si consolidarii directiilor democratice, restabilirea libertatii de expresie, a religiei si a libertatii de gandire, precum si respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Articolul 11 al declaratiei viza pastrarea acelor industrii care sa ofere cadrul necesar functionarii economiei sa permita plata reparatiilor de razboi, insa nu acele ramuri industriale care ar fi oferit posibilitatea reinarmarii pentru a putea duce un razboi, conform www.atomicheritage.org.

Prezidarea de catre imparatul Hirohito a Consiliului de Razboi a contribuit la adoptarea hotararii prin care executivul nipon a asumat transmiterea deciziei de incheiere a ostilitatilor. ''Este evident ca natiunea nu mai poate purta razboiul, iar abilitatea sa de a-si apara granitele este indoielnica'', a mentionat imparatul Hirohito cu prilejul sedintei Consiliului de Razboi, ai carui membrii aveau opinii impartite privind asumarea capitularii, potrivit history.com. Adoptarea acestei decizii a fost luata si din perspectiva invaziei sovietice in Manciuria. Ministrul nipon de razboi, generalul Anami Korechika, a fost unul dintre sustinatorii continuarii razboiului, insa nu putea sa sustina o pozitie opusa imparatului, indica www.osti.gov.

Executivul de la Tokyo a transmis un mesaj diplomatic catre ambasadorii sai din misiunile diplomatice din Elvetia si Suedia, care a fost ulterior transmis Aliatilor. Continutul mesajului facea referire la acceptarea formala a Declaratiei de la Potsdam, incluzand prevederea potrivit careia ''Declaratia de capitulare nu va contine nicio cerere care sa prejudicieze prerogativele Majestatii Sale in calitate de conducator suveran''. Dupa transmiterea mesajului, au fost demarate negocieri intre administratiile de la Washington si de la Tokyo, pe fondul luptelor crancene dintre Japonia si Uniunea Sovietica in Manciuria, potrivit history.com.

Lansarea bombelor nucleare asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki a atras atentia presedintelui american Harry S. Truman asupra ororilor care au afectat civili nevinovati. Anterior desfasurarii atacurilor, au fost realizate planuri ce includeau lovituri nucleare, in functie de conditiile atmosferice, pentru 17 sau 18 august, la Kokura Arsenal si la Niigata. Generalul american Kenneth Nichols avansase ca propunere pentru o lovitura nucleara chiar capitala Tokyo. Presedintele american Harry Truman a cerut suspendarea oricarei planificari militare privind alte atacuri nucleare pe fondul desfasurarii negocierilor cu Tokyo pentru incheierea ostilitatilor.

In cadrul mesajului difuzat la radio, la nivel national, imparatul Hirohito transmite, la 15 august 1945 (14 august 1945 in alte state de pe glob in functie de fusul orar - n.red.), poporului nipon decizia capitularii Japoniei, conform history.com. Acesta era momentul oficial transmis public natiunii nipone si comunitatii internationale privind incheierea conflictului din Pacific.

In discursul sau, imparatul motiva decizia prin evitarea pierderii a numeroase vieti omenesti pe fondul pregatirilor inamicului de a purta atacuri devastatoare cu „o bomba nemiloasa a carei putere de distrugere este nemasurabila”, indica history.com. „Situatia razboiului a evoluat in dezavantajul Japoniei”, explica, in prima parte discursului, imparatul, conform www.osti.gov. Potrivit memoriilor imparatului Hirohito, publicate si traduse dupa razboi, era evidentiata temerea sa la momentul luarii deciziei de capitulare ca „rasa nipona va fi complet distrusa daca razboiul continua”.

Un punct important in cadrul negocierilor privind termenii capitularii l-a constituit statutul imparatului Hirohito. Executivul de la Tokyo a avut drept obiectiv protejarea functiei imperiale, insa Aliatii nu au fost de acord cu includerea anumitor conditii in procesul de purtare a negocierilor privind capitularea. A fost obtinuta o intelegere, imparatul si-a pastrat titlul imperial, insa a fost determinat sa renunte public la statutul divin al functiei sale. Generalul american Douglas MacArthur considerase ca o astfel de expunere publica a imparatului cu prilejul ceremoniei avea sa actioneze ca un factor stabilizator pentru Japonia postbelica, indica history.com.

Timp de doua saptamani, delegatiile administratiilor Statelor Unite si Japoniei au desfasurat negocieri ample pentru stabilirea detaliilor capitularii. Evenimentul oficial s-a desfasurat, in cadrul unei ceremonii formale, la 2 septembrie 1945, la bordul navei americane de lupta USS Missouri, indica www.osti.gov. Oficialii guvernului nipon au semnat documentul capitularii intitulat „Instrumentul capitularii japoneze”. Din partea Aliatilor au fost prezenti reprezentanti ai guvernelor SUA, Marii Britanii, Chinei, Uniunii Sovietice, Canadei, Australiei, Noii Zeelande, Frantei si Olandei, care, de asemenea, au semnat documentul capitularii Japoniei, potrivit www.warhistoryonline.com. Dupa ceremonie, au avut loc manifestari, organizate in cadrul „V-J Day” (Ziua Victoriei Asupra Japoniei), in statele aliate, atat in randul civililor cat si in cadrul structurilor militare aliate. Ostilitatile militare ample s-au incheiat imediat, dupa semnarea capitularii, in cateva insule din Pacific luptele au mai continuat timp de cateva luni, potrivit www.warhistoryonline.com.