După ani de conflict înghețat și tensiuni latente, o apropiere istorică între Armenia, Azerbaidjan și Turcia pare să prindă contur, cu posibile implicații radicale pentru arhitectura de securitate din Caucazul de Sud. De data aceasta, Moscova nu mai este actorul central, ci mai degrabă un spectator iritat și slăbit, prins în propria aventură militară din Ucraina, scrie în Kyiv Post, Timothy Ash, strateg principal pentru piețele emergente suverane în cadrul Bluebay Asset Management Company, cu sediul la Londra, potrivit adevarul.ro.

Potrivit unor surse diplomatice și relatări din presa regională, cele trei state negociază intens asupra coridorului Zangezur – un traseu strategic care ar lega Azerbaidjanul de exclava sa Nahicevan, prin sudul Armeniei, și mai departe de Turcia. Vizita recentă a premierului armean Nikol Pașinian la Ankara pare să fi accelerat un proces de reconciliere care până de curând părea imposibil.

Începutul unei păci și sfârșitul unei hegemonii

Un posibil acord asupra coridorului ar fi un pas decisiv spre normalizarea relațiilor între Erevan, Baku și Ankara, punând capăt unei istorii dureroase, marcată de conflicte identitare și revendicări teritoriale. Ar fi, totodată, și o victorie simbolică a diplomației asupra vechilor narative de război.

Pentru Armenia, s-ar deschide porți comerciale spre Europa și Asia Centrală. Pentru Azerbaidjan și Turcia, s-ar consolida o axă de influență est-vest, fără intermedierea Moscovei. Pentru Rusia, în schimb, aceasta ar putea fi una dintre cele mai semnificative înfrângeri strategice de la destrămarea Uniunii Sovietice.

Prețul unei absențe: Rusia, în defensivă

Războiul din Ucraina a consumat nu doar resursele militare ale Kremlinului, ci și capacitatea sa de a arbitra conflictele din fostul spațiu sovietic. În 2023, când Azerbaidjanul – sprijinit activ de Turcia – a reluat ofensiva în Nagorno-Karabah, Rusia nu a intervenit. Obligațiile sale față de Armenia, ca aliat în cadrul CSTO, au rămas pe hârtie, iar Baku a obținut o victorie clară.

Premierul Pașinian, deși aflat într-o poziție politică fragilă, a înțeles rapid realitatea noului context regional. A început demersurile pentru normalizarea relațiilor cu vecinii ostili de altădată și s-a apropiat vizibil de Uniunea Europeană, în special de Franța. Kremlinul a răspuns cu ostilitate, încercând să destabilizeze guvernul de la Erevan prin sprijinirea unor tentative de lovitură de stat, potrivit unor rapoarte recente.

Coridorul Zangezur, o poartă deschisă și o concesie grea

Pentru Azerbaidjan, cheia unui acord de pace final rămâne modificarea Constituției armene, astfel încât Erevanul să recunoască oficial suveranitatea Baku asupra Nagorno-Karabah. Pașinian, conștient de lipsa de popularitate a unei astfel de măsuri, a tergiversat decizia, mizând pe beneficii economice care ar putea atenua rezistența internă.

Totuși, acceptul privind coridorul Zangezur ar putea fi moneda de schimb care să determine Azerbaidjanul să relaxeze pretențiile constituționale – și, implicit, să semneze un tratat de pace istoric.

Rusia pierde Caucazul, dar câștigă Georgia?

Într-o ironie geopolitică deloc subtilă, în timp ce Armenia și Azerbaidjan se desprind de orbita Moscovei, vecina Georgia – odinioară “favorita Occidentului” – face pași înapoi, apropiindu-se tot mai mult de Rusia sub conducerea partidului Visul georgian, controlat de miliardarul Bidzina Ivanișvili.

În ciuda protestelor pro-europene reprimate cu brutalitate, Tbilisi pare să încline balanța în sens invers față de restul regiunii. O piesă importantă pe această tablă geopolitică rămâne portul Anaklia, disputat între interesele chineze și cele americane. Proiectul irită administrația Trump, care susține în Congres sancțiuni împotriva regimului de la Tbilisi.

Iranul, pe margine

Un alt actor regional afectat de evoluția actuală este Iranul, care se opunea deschiderii coridorului Zangezur. Slăbit însă după loviturile recente ale SUA și Israelului, Teheranul nu mai are aceeași capacitate de presiune. Astfel, inițiativa azero-turcă a prins contur într-un moment în care Iranul este, pentru prima dată în ani, fără capacitatea reală de a o bloca.

Caucazul, în pragul unei reașezări istorice

Dacă acest acord va fi semnat, vom asista la una dintre cele mai spectaculoase repoziționări geopolitice din spațiul post-sovietic. Rusia, care timp de trei decenii a controlat echilibrul din Caucaz prin prezență militară și dependențe economice, își vede acum influența șubrezită de propriile greșeli strategice.

Coridorul Zangezur nu este doar o rută de transport – ci și o linie de demarcație între trecutul dominat de Moscova și un viitor care, cel puțin în viziunea Armeniei și Azerbaidjanului, se construiește mai aproape de Ankara, Bruxelles și, poate, Washington.