În jurul datei de 24 februarie, la patru ani de la invazia Rusiei în Ucraina, Uniunea Europeană va lansa un nou pachet de sancțiuni împotriva Moscovei, care va fi „foarte dur” și va fi axat pe flota ei fantomă, a spus Valentin Naumescu, consilierul pentru afaceri europene al președintelui Nicușor Dan. El a vorbit despre adevărata miză a măsurilor punitive, scrie hotnews.ro.
Contrar scepticismului public, sancțiunile împotriva Rusiei au un impact puternic. Comerțul dintre Uniunea Europeană și Rusia s-a prăbușit cu aproape trei sferturi față de nivelul de dinaintea invaziei, iar economia rusă resimte presiunea , a afirmat Valentin Naumescu, la CFA Forecast Dinner, eveniment al comunității economice și financiare din România.
„S-a discutat despre flota-fantomă a Rusiei, care, după ultimele estimări, ar fi ajuns la peste 1.200 de nave. Acestea transportă și vând petrol pe mările lumii. Sunt nave în general vechi, cu o stare tehnică destul de deteriorată, dar, trecând de aspectul acesta, sigur că ele, de fapt, încalcă sancțiuni internaționale. Ei bine, ritmul de anihilare a lor este de 10 vase pe lună”, a adirmat Naumescu.
El a mai explicat că efectele sancțiunilor sunt diluate de reorientarea Rusiei spre Sudul Global și China, dar și de ambiguitatea unor state care practică o „ambidextrie strategică”: cooperare cu Vestul, dar și continuarea comerțului cu Moscova, ca în cazul Turciei.
Aceasta nu este o dovadă a eșecului sancțiunilor, crede consilierul prezidențial, ci a faptului că ele funcționează doar într-un ecosistem geopolitic coerent.
De ce economia de război a Rusiei nu este sustenabilă
Rusia a trecut la un model de economie de război concentrând resursele pe industria militară. Este o strategie care poate produce creștere artificială pe termen scurt, dar care erodează economia reală și nivelul de trai. Nicio economie nu poate funcționa la infinit astfel, a explicat consilierul prezidențial.
Semnele de oboseală sunt deja vizibile. Iar miza finală nu este doar încetarea războiului, ci modul în care se încheie.
„Care-i morala acestui război?”, s-a întrebat Naumescu. „Dacă morala este că agresorul a fost recompensat, iar victima a fost pedepsită, atunci nu facem decât să deschidem perspective destul de sumbre pentru ca alți agresori să încerce același tip de exercițiu”, afirmă Naumescu.
Pentru că aici se joacă adevărata lecție istorică: dacă agresorul este recompensat, iar victima penalizată, atunci ordinea internațională bazată pe reguli încetează să mai existe.
În acest context, sancțiunile nu sunt doar un instrument economic, ci unul moral și politic. Ele transmit un mesaj despre ce este acceptabil într-o lume care pretinde că respectă Dreptul internațional.
România, ca stat de frontieră al acestei ordini fragile, nu are luxul ambiguității. Supraviețuirea ei strategică depinde de menținerea lumii bazate pe reguli – chiar imperfecte – și de evitarea revenirii la logica brutală a forței.
Naumescu a mai vorbit despre noua lume – care nu mai funcționează după regulile vechi, dar nici nu a acceptat încă reguli noi. Ordinea internațională de după 1945 se erodează vizibil, însă alternativa ei rămâne neclară, fragmentată și periculoasă, crede expertul. Nu asistăm la o tranziție lină, ci la un interstițiu istoric, un spațiu instabil în care vechile mecanisme încă respiră, iar noile puteri testează limitele forței.
Capcana lumii în care statele mici devin monedă de schimb
Instituțiile internaționale care au structurat lumea de după Al Doilea Război Mondial, ONU, NATO, arhitectura Bretton Woods, există încă. Dar capacitatea lor de a impune reguli este tot mai contestată. Multilateralismul clasic este ocolit prin formate ad-hoc, alianțe temporare și soluții de forță.
Paradoxal, această fragmentare, crede consilierul prezidențial, coexistă cu un proces opus: adâncirea integrării europene. Uniunea Europeană nu se retrage, ci se adaptează. Își construiește, lent, o politică de apărare, o capacitate industrială militară și un cadru financiar dedicat securității. Nu este încă pregătită să garanteze singură securitatea continentului — dar se pregătește.
Lumea se îndreaptă, fără îndoială, spre multipolaritate. Dar termenul este periculos de ambiguu. Fără reguli clare, multipolarismul poate deveni o mască pentru revenirea la sfere de influență, exact tipul de ordine care a produs tragediile secolului XX.
Acesta este riscul major: ca declinul ordinii bazate pe reguli să nu ducă la un echilibru mai just, ci la o lume în care forța decide, iar statele mici devin monedă de schimb.
Prețul conflictelor nerezolvate
Importantă nu este doar încheiere războiului, ci și felul în care se va încheia acesta, subliniază consilierul prezidențial, care amintește de eșecul acordurilor de la Minsk. Deși Franța și Germania au crezut că înțelegerile semnate în 2014 și 2015, Minsk I și Minsk II, au pus capăt conflictului dintre Rusia și Ucraina, s-au înșelat. În realitate, n-a fost vorba decât despre o înghețare a conflictului, iar după șapte ani Rusia a reluat războiul la o scară și mai mare.
„Vedem cum, practic, fiecare agresiune a Rusiei, de la o etapă la alta în istoria recentă, a fost din ce în ce mai mare și mai violentă. Lucrul acesta vrem să ne asigurăm că nu se va mai întâmpla. Războiul lui Putin împotriva Occidentului nu a început pe 24 februarie 2022, a început în 2008.
De fapt, la câteva luni după summitul NATO de la București, a apărut războiul ruso-georgian, din august 2008. Atunci a părut foarte mic, a fost ca un fel de testare a vigilenței occidentale, lumea nu a fost foarte impresionată, administrația Obama a fost foarte moale și a dat niște declarații de condamnare, nu s-a întâmplat mare lucru. 2014 a venit cu anexarea Crimei, deja au crescut nivelul, dar iarăși nu s-a întâmplat mare lucru. Și iată, după încă 8 ani, în februarie 2022, a avut loc invazia pe scară largă. Asta înseamnă conflicte nerezolvate”, a conchis Naumescu.