Avioanele B-2 sunt singurele în lume care pot transporta tipul de bombă cu o greutate imensă, folosit contra instalațiilor nucleare din Iran. Nu se știe câte astfel de aeronave dețin SUA. Plecându-se de la ideea că sunt puține, când s-a văzut că unele dintre B-2 au decolat peste Pacific, asta a creat confuzie. În realitate, o altă escadrilă a plecat spre Atlantic, prin est, a traversat Europa la sud și Africa la nord, pe deasupra Mării Mediterane, pentru a ajunge în aproximativ 18 ore deasupra țintelor, scrie hotnews.ro

Pentagonul a caracterizat atacul SUA asupra Iranului drept „cel mai mare atac operațional al avioanelor B-2 în istoria SUA”. Operațiunea a fost concepută astfel încât să păcălească vigilența armatei iraniene, notează Fox News.

Secretarul Apărării Pete Hegseth a afirmat că „dimensiunea operațiunii a fost limitată în mod intenționat”, adăugând însă că armata americană dispune de capabilități „aproape nelimitate”.

Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, a detaliat cronologia operațiunii și tehnicile de intoxicare folosite la atacul asupra instalațiilor nucleare de la Fordow, Natanz și Ispahan.

Bombardierele, escortate de zeci de alte aeronave

Operațiunea a început când bombardierele nedetectabile B-2 au decolat de la Baza Aeriană Whiteman din Missouri la ora locală 12.01 a zilei de sâmbătă. Unele dintre bombardiere au zburat către vest, în zona Pacificului, ca o țintă falsă. Caine a spus că a fost „un efort de intoxicare cunoscut unui număr foarte mic de lideri de prim rang”.

Principala forță de lovire, alcătuită din șapte bombardiere B-2 Spirit, fiecare cu un echipaj din două persoane, au zburat către est, cu comunicații limitate pe cât posibil, pe durata a 18 ore.

Avioanele au fost realimentate în zbor de mai multe ori, iar odată ajunse deasupra uscatului au făcut legătura cu avioane de vânătoare ca escortă. Caine a descris joncțiunea ca „o manevră complexă, care a cerut sincronizare exactă a mai multor platforme într-o zonă restrânsă, totul realizat cu comunicații minimale”.

În jurul orei 12.30, ora locală în Iran, un submarin american a lansat peste 20 de rachete Tomahawk împotriva unor ținte de infrastructură de suprafață, în timp ce principala forță de atac intra în spațiul aerian iranian.

Apoi au fost utilizate alte tehnici de disimulare, avioanele de sprijin avansând înaintea grupului de bombardiere cu viteză mare, la altitudine ridicată pentru a atrage atenția avioanelor inamice și ale rachetelor sol-aer.

Pe măsură ce grupul de avioane B-2 se apropia de Fordow și Natanz, avioanele de sprijin au utilizat rachete de mare viteză pentru a le asigura trecerea în siguranță.

„Am păstrat elementul-surpriză”

„În momentul de față nu știm să se fi tras asupra grupului de atac la intrarea în Iran”, a spus Caine. Instalațiie nucleare de la Fordow au fost lovite la ora locală 02.10. Avionul B-2 din fruntea grupului a lansat două bombe antibuncăr, urmate de celelalte avioane, numărul total de bombe fiind de 14. Alte rachete Tomahawk lansate de pe submarinele americane au lovit ultimele, țintele fiind în orașul Ispahan.

Ulterior, bombardierele au făcut cale întoarce către baza din Missouri. Nici la întoarcere nu sunt informații că Iranul ar fi încercat să riposteze. „Avioanele de vânătoare ale Iranului nu au decolat și se pare că sistemele de rachete sol-aer nu ne-au văzut pe durata misiunii. Am păstrat elementul-surpriză”, a spus Caine. „Operațiunea de intoxicare care a reușit magistral”, au spus oficialii americani.

Operațiunea Midnight Hammer a folosit 125 de avioane în această misiune: șapte bombardiere B-2, avioane de vânătoare de generația a 4-a și a 5-a, zeci de avioane de alimentare în zbor, submarine și „o gamă largă” de avioane de supraveghere și recunoaștere.

Forțele americane au folosit 75 de proiectele ghidate, cele 14 bombe antibuncăr reprezentând prima utilizare operațională a acestui tip de armă.

Caine a spus că acesta a fost cel mai mare atac al bombardierelor B-2 de până acum și că „nicio altă armată din lume nu ar fi putut face acest lucru.” Generalul a susținut că de la planificare la execuție au trecut doar câteva săptămâni.