Autoritățile nepaleze au publicat imagini dramatice cu salvarea unei fetițe de sub ruinele unei clădiri prăbușite. Copila a rezistat mai bine de două zile strivită de zidaria surpată. Cum salvatorii nu aveau la dispoziție utilaje pentru a îndeparta resturile, operațiunea a fost una riscantă, iar fetița a fost trasă afară după mai multe tentative eșuate. Acum e în grija medicilor, dar nu se știe nimic de soarta părinților ei. Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional.
Între timp, echipele de salvare fac eforturi disperate să ajungă la cei peste 830 de angajați ai unei hidrocentrale, despre care se crede că ar fi rămas blocați în tuneluri după viitura înfricoșătoare de miercurea trecută. Cu ajutorul unor echipamente de foraj s-au făcut două gauri în pereții tunelurilor, pe unde se pompează aer și se aruncă alimente.
De la o alta hidrocentrală măturată de șuvoaie au fost salvați sâmbătă în jur de 100 de muncitori.
Ram CHANDRA, VICTIMĂ: „Am stat atârnat de un inel de pe tavan, în timp ce apa creștea sub mine.”
Amar BISTA, SALVATOR: „N-am cuvinte să descriu ce am găsit acolo, zeci, sute de oameni fără pic de mâncare de atâtea zile. Parcă am pătruns într-o altă realitate.”
Cu drumurile și podurile măturate de torenți, accesul în zonele izolate se poate face doar pe calea aerului, cu elicoptere. Aparatele aduc în continuu supraviețuitori din zonele cel mai afectate. Sunt epuizați, unii grav raniți, dar se simt norocoși că au scăpat cu viață.
In Devighat, distrugerile sunt incomensurabile, cât vezi cu ochii doar ruine și nămol. Viața parcă a stat în loc. Sunt în mișcare doar polițiști însoțiți de câini care caută cadavre. Mii de localnici și-au pierdut casele și micile afaceri. Sadip a scăpat doar în tricou și sandale fugind pe munte când a zărit valul imens de apă și noroi apropiindu-se. Casa lui este acum plină de crengi, nămol și cadavre de animale înecate. Toate bunurile sunt distruse.
”Cât credeți că va dura să refaceți totul? Nu cred că mai putem rămâne aici, cred că trebuie să plecăm.”
În acest timp, la morga și la spitalul universitar din Kathmandu, zidurile s-au umplut de mesaje lăsate de rudele îndurerate ale celor dispăruți. Oamenii lipesc fotografii, scriu mesaje și își lasă numerele de telefon, în speranța că se va găsi cineva care să le dea vești despre cei dragi.
Neeraj KALWANI, CUMNATUL UNEI PERSOANE DISPĂRUTE: „Nu știm ce să facem. Am contactat Ambasada Chinei și pe a Australiei. Căutăm prin spitale, am vorbit si cu tur-operatorul care a organizat excursia, dar nu am aflat nimic. Il vrem inapoi in orice conditii.”
Printre victimele casatrofei se numară și această fetiță de 5 ani, care se îndrepta spre școală cu autobuzul când a năvălit viitura.
Rajkumar, TATĂL FETIȚEI: „Visul meu era ca fetița mea să facă școală, astfel încât educația sa-i asigure o viață mai bună. Pentru asta munceam din greu, dar acum s-a ales praful de tot.”
În timp ce căutarile continuă sub amenințarea unor noi revărsari devastatoare, autoritățile au început săparea unor gropi comune pentru numeroasele victime.