Un buncar antiatomic de pe vremea Uniunii Sovietice a devenit obiectiv turistic.

Publicat:10.11.2019, 09:18

Are numarul 703 si este in adancurile Moscovei, iar candva era pazit cu mare atentie si era ingrijit, pentru a primi imediat demnitarii in caz de razboi nuclear.

Acum este aproape parasit si arata dezolant. Aceasta imagine nu ii descurajeaza insa pe turistii veniti sa vada unul dintre marile secrete ale Uniunii Sovietice.

Turistii care intra in subsolul intunecat si sordid sunt intampinati de suierul terifiant al unei sirene, care aminteste de alarma care anunta un bombardament atomic. Demnitarii erau condusii printr-un tunel pana in buncarul de maxima securitate.

Barbat„Ceea ce vedem acum este intrarea principala in acest loc, prima frontiera, o usa rezistenta la explozii, care este proiectata in asa fel ca in cazul unei explozii nucleare in oras, casa care mascheaza intrarea sa fie demolata, iar valul de soc care intra aici, sa fie oprit de aceasta usa grea de zece tone.”

Buncarul are o suprafata de o mie de metri patrati si este la 43 de metri adancime. Multe dintre dotarile sale sunt din anii ’50, atunci cand a fost construit.

Barbat„Acesta este panoul central de comanda pentru toate sistemele buncarului, asa incat ventilatia, scurgerea si incalzirea sau racirea aerului erau controlate de aici, tot ce era necesar pentru sustinerea conditiilor de viata pe timp de pace era controlat de aici.”

Iar daca era un atac nuclear, cei care aveau privilegiul de a se adaposti in acest adapost subteran puteau fi siguri ca vor supravietui cativa ani, pana cand nivelul radiatiilor de la suprafata ar fi trebuit sa scada. Dar se pare ca buncarul nu era utilizabil pe perioade foarte lungi.

Barbat: „Se credea ca in astfel de buncare, oamenii puteau supravietui cativa ani, timp in care mutantii alergau la suprafata prin desertul radioactiv. De fapt, nu este adevarat. Buncarele strategice sunt proiectate pentru cel mult cateva saptamani de viata, pana cand nivelul radiatiilor de la suprafata se reduce, dupa care trebuie sa urci la suprafata, sa evacuezi bunurile materiale si sa incepi sa iti duci viata mai departe.”

Intregul complex este inconjurat de apa, de sol imbibat cu apa, asa ca administratorul buncarului il compara cu un submarin. Iar pentru norocosii turisti straini sau rusi ajunsi in acest loc, pana de curand secret, senzatia este asemanatoare unei calatorii in trecut.

Barbat„Te afli ca in mijlocul unui razboi rece secret, cred ca din perioada anilor ’60. Pentru oamenii din Chile sau din Occident acest lucru este de necrezut.”

Barbat: „Imi da un sentiment de siguranta, desi inteleg ca subiectul nu este unul foarte dragut, dar imi place, ma simt mai in siguranta stiind ca avem astfel de lucruri, ca avem posibilitate sa ne ascundem in caz ca se intampla ceva.”

In buncar mai sunt depozitate si documente secrete ale regimului de la Moscova, dar si acte care au fost declasificate, asa cum este Pactul Ribbentrop-Molotov, sustine directorul buncarului transformat in muzeu.

Iar cei care au locuit zeci de ani deasupra buncarului nu au avut idee despre existenta acestuia. Au aflat ca locuiau deasupra unui astfel de sistem abia cand locul ultrasecret a fost deschis pentru vizitare.