Care sunt opțiunile lui Emmanuel Macron pentru a încerca să readucă stabilitatea politică în Franța, după demisia premierului Sébastien Lecornu

Este, așadar, o revenire la situația de la 8 septembrie, când predecesorul său la Matignon, François Bayrou, a fost demis printr-un vot de neîncredere al Adunării Naționale. Franceinfo face bilanțul diferitelor scenarii aflate pe masa Elysée în acest context de instabilitate politică fără precedent.

Numirea unui nou prim-ministru, care nu provine neapărat din tabăra prezidențială

Președintele Republicii are prerogativa de a numi noul ocupant al Matignon. Dar, după eșecurile lui Michel Barnier, François Bayrou și Sébastien Lecornu, nu pare judicios să se numească din nou un membru al bazei sal politice. Cu atât mai mult cu cât aceasta a implodat duminică seara, LR și UDI anunțând ieșirea din această alianță după numirea guvernului.

„Cred că trebuie să încercăm cu Yaël Braun-Pivet. Este singura care nu are ego și care ar fi neutră”, consideră un membru al Renaissance. Dar ar fi președinta Adunării Naționale capabilă să reconsolideze blocul central care s-a fracturat duminică? „Lecornu a reușit să implodeze baza”, exclamă un responsabil al UDI, partid de centru-dreapta. „Nu vedem prea bine cine ar fi în măsură să rezolve problema cu care s-a confruntat Sébastien Lecornu între o bază comună care s-a evaporat și opozițiile care împing spre dizolvare”, apreciază constituționalistul Benjamin Morel pentru franceinfo.

Poate Emmanuel Macron să-și schimbe strategia și să propună la Matignon o personalitate din stânga eșichierului politic? Șeful statului a refuzat întotdeauna acest lucru de la al doilea tur al alegerilor legislative, în iulie 2024, în urma deciziei sale de a dizolva Adunarea Națională. Luni dimineață, Partidul Socialist și-a reiterat ofertele de serviciu. „Suntem gata să ne asumăm responsabilitățile țării. Este timpul să îi chemăm pe cei care au câștigat alegerile”, a scris pe Twitter deputatul PS din Eure, Philippe Brun.

Perspectiva unui semnal către opoziție este susținută de aripa stângă a Renaissance. Agnès Pannier-Runacher, care tocmai fusese renumită în funcția de ministru al Tranziției ecologice, insistă în acest sens. „Celor care cred că se poate guverna fără stânga, le spun: vă înșelați”, scrie ea pe contul său de Twitter.

Dar, în acest caz, guvernul nu ar mai avea sprijinul dreptei. „Este exclus să susținem astăzi un prim-ministru de stânga”, a exclus Bruno Retailleau, luni, pe TF1.

Mai mult ca niciodată, Emmanuel Macron este sub presiune pentru a găsi o soluție care să permită evitarea unei moțiuni de cenzură. Totodată, trebuie să țină cont de calendarul parlamentar, cu un obiectiv care pare acum foarte greu de atins: dotarea Franței cu un buget înainte de 31 decembrie.

O nouă dizolvare a Adunării Naționale

Acest guvern, cel mai efemer al celei de-a V-a Republici, este al treilea care cade de la dizolvarea Parlamentului din iunie 2024. Instabilitatea politică cronică reia apelurile la dizolvare, o putere care se află în mâinile șefului statului. „Singura decizie înțeleaptă este să ne întoarcem la urne”, a declarat Marine Le Pen în fața sediului partidului său, chemându-l pe Emmanuel Macron să dizolve Adunarea Națională, o poziție susținută de RN de câteva luni.

O noutate este că apelurile la alegeri legislative anticipate provin acum și din partea LR. „Nu avem nimic de temut pentru noi în cazul unei dizolvări”, a afirmat vicepreședintele partidului, François-Xavier Bellamy, la France Inter. „Putem câștiga în cazul unei dizolvări”, crede un alt membru al LR, entuziast după mai multe victorii la alegerile legislative parțiale din ultimele luni. „Există alte mijloace înainte de a reveni la urne”, a temperat Bruno Retailleau, luni, la TF1.

În stânga, senatorul comunist Ian Brossat ia în considerare această opțiune doar ca ultimă soluție, după numirea unui prim-ministru de stânga de către Emmanuel Macron. Dacă acesta nu o va face, „în mod inevitabil, va fi obligat să revină la urne și, prin urmare, la dizolvarea Adunării Naționale”, estimează purtătorul de cuvânt al Partidului Comunist la franceinfo.

Dar va risca Emmanuel Macron să facă din nou un salt în necunoscut, în condițiile în care prima dizolvare a fost considerată un eșec, inclusiv în tabăra sa, și că o nouă scrutin ar fi foarte riscantă pentru macronisti, aflați în scădere în mai multe sondaje din ultimele luni? În cazul dizolvării, alegerile legislative anticipate ar fi organizate în 20-40 de zile, conform prevederilor Constituției. „Dar este probabil să nu existe o majoritate mai mare decât la ultimele alegeri legislative, să avem un hemiciclu și mai greu de guvernat și un grup RN care ar ieși întărit”, afirmă constituționalistul Benjamin Morel.

Demiterea lui Emmanuel Macron de către parlamentarii din opoziție

Numeroase voci continuă să ceară plecarea șefului statului. De luni dimineață, liderii La France insoumise readuc în discuție ipoteza demiterii lui Emmanuel Macron. „Este evident că obstinația sa blochează țara”, estimează deputatul LFI din Seine-Saint-Denis, Eric Coquerel, la France Inter. „Solicităm examinarea imediată a moțiunii depuse de 104 deputați pentru destituirea lui Emmanuel Macron”, cere Jean-Luc Mélenchon pe X.

Membrii LFI cer demisia lui Emmanuel Macron din vara anului 2024 după refuzul său de a numi un prim-ministru de stânga, în ciuda faptului că Noul Front Popular a câștigat alegerile legislative, cu o majoritate foarte relativă. Considerată admisibilă de către biroul Adunării, procedura de destituire a fost larg respinsă de comisia pentru legi, la 2 octombrie 2024. Pe 11 septembrie, insoumis au depus o nouă moțiune, semnată și de deputați din grupurile ecologiste și comuniste. Biroul Adunării, unde stânga nu mai deține majoritatea de săptămâna trecută, trebuie să o examineze miercuri.

Reforma constituțională din 2007 a instituit o procedură de destituire a președintelui Republicii, „în cazul încălcării îndatoririlor sale în mod evident incompatibil cu exercitarea mandatului său”. Însă sunt necesare numeroase etape înainte ca aceasta să fie finalizată, mai întâi aprobarea biroului Adunării, apoi a comisiei pentru legi. Apoi, două treimi din membrii Adunării și ai Senatului trebuie să voteze în favoarea acesteia, iar două treimi din totalul parlamentarilor reuniți în Înalta Curte trebuie să o aprobe. De la instituirea sa, această procedură nu a fost niciodată finalizată.

Demisia lui Emmanuel Macron

Deși probabilitatea destituirii președintelui pare minimă, se înmulțesc apelurile la o demisie voluntară a șefului statului. „Emmanuel Macron poate înțelege, de asemenea, în numele interesului general, că trebuie să demisioneze”, afirmă Eric Coquerel la France Inter. Ideea prinde contur, după cum explică mai multe voci din dreapta, printre care cea a președintelui Asociației primarilor din Franța și primarului din Cannes, David Lisnard (LR), în numele „interesului Franței”.

Șefa RN crede și ea că Macron ar trebui să demisioneze. „Dacă ia decizia de a face acest lucru, cred că ar fi o decizie, din nou, înțeleaptă”, a declarat Marine Le Pen luni dimineață. Până în prezent, președintele Republicii a respins orice idee de demisie în fața blocajelor întâmpinate de Adunare și s-a arătat chiar iritat de faptul că i s-a pus această întrebare. În orice caz, plecarea lui Emmanuel Macron de la Elysée ar duce la alegeri prezidențiale anticipate și, foarte probabil, la alegeri legislative în același timp.