Cazul mamei care a stat nevinovata 20 de ani in inchisoare, acuzata ca si-ar fi ucis cei patru copii

Insa, notitele s-au oprit brusc dupa 19 zile, cand bebelusul a murit.

In urmatorii zece ani, pana in 1999, Folbigg a pierdut al doilea, al treilea si al patrulea copil, iar vina pe care o simtea ca mama „ratata” si-a facut loc in viata ei.

Ca o lovitura de teatru, in 2003, jurnalele sale au fost folosite ca dovada ca aceasta si-a sufocat bebelusii, o teorie consolidata de afirmatiile procurorilor australieni potrivit carora, pierderea a patru copii intr-o singura familie este atat de rara, incat ar fi aproape imposibila fara interventie umana, relateaza CNN, citata de News.ro.

La proces, Kathleen Folbigg a fost gasita vinovata de trei capete de acuzare pentru crima si unul pentru omor prin imprudenta, si a petrecut 20 de ani in inchisoare, inainte de a fi eliberata de procurorul general din statul australian New South Wales, la inceputul acestei luni.

Genetica ofera sperante si dreptate

Eliberarea lui Kathleen Folbigg a avut loc dupa ce oamenii de stiinta au descoperit la cele doua fiice ale sale o gena mutanta, necunoscuta anterior, care s-ar putea sa fi fost fatala. Asta a dus la „indoieli rezonabile” cu privire la condamnarea sa, oferind argumentul pentru o gratiere.

Confirmarea unei cauze genetice probabile pentru moartea copiilor ei are implicatii dincolo de Australia pentru parintii care au fost acuzati ca si-au ucis sau si-au ranit copiii.

In acelasi timp, cazul a multiplicat apelurile pentru un sistem mai bun de revizuire post-condamnare in Australia, astfel incat alte persoane care sustin ca au fost condamnate pe nedrept, sa nu ramana uitate in inchisoare ani de zile.

„Astazi este o victorie pentru stiinta si, mai ales, pentru adevar”, a declarat Kathleen Folbigg dupa eliberare, intr-o inregistrare video filmata la o proprietate rurala din nordul statului New South Wales, unde se recupereaza inainte de a-si prezenta cazul din nou la Curtea de Apel, pentru a obtine anularea condamnarilor.

Criticii procesului sau din 2003 spun ca procurorul a rastalmacit cuvintele lui Folbigg si s-a bazat pe idei preconcepute despre maternitate, pentru a convinge juriul ca aceasta era fundamental nepotrivita pentru acest rol si ca a cedat sub presiunea ingrijirii bebelusilor.

Progresele in domeniul analizleor genetice folosite pentru a o elibera pe Folbigg dau si altor familii speranta ca stiinta ar putea explica de ce le-au murit copiii, dar expertii spun ca, uneori, nici macar acest lucru nu poate exonera parintii - adesea mame - acuzati ca le-au facut rau.

Pana si sotul ei a tradat-o

Primul copil al lui Folbigg, Caleb, a murit in 1989, urmat de Patrick, care a murit in 1991, la opt luni, dupa ce a suferit convulsii, care l-au lasat orb. Sarah a murit in timpul noptii in 1993, cand avea zece luni, iar Laura s-a stins in 1999, la varsta de 18 luni.

Primele trei decese au fost atribuite initial sindromului mortii subite a sugarului (SIDS), un termen folosit atunci cand bebelusii sub 1 an mor fara un motiv aparent. Moartea Laurei a fost prima care a ridicat suspiciuni dupa ce un medic legist a marcat cauza ca fiind „nedeterminata”.

Politia a inceput sa investigheze si, desi sotul de atunci al lui Kathleen Folbigg, Craig, a fost initial de partea ei, acesta a devenit convins ca ea si-a ucis bebelusii si a depus marturie impotriva ei in timpul unui proces de sapte saptamani la capatul careia mama a fost gasita vinovata.

Legea Meadow

Emma Cunliffe, profesor la Allard School of Law din cadrul Universitatii British Columbia, care a inceput sa studieze procesele mamelor acuzate de crima pentru doctoratul sau in 2004, spune ca a observat o diferenta esentiala in cazul lui Folbigg. „Celelalte mame ale caror cazuri mi-am propus sa le studiez fusesera toate exonerate. Condamnarea lui Kathleen a fost singura care a ramas in picioare”, a declarat Cunliffe, care a facut o pledoarie pentru eliberarea lui Folbigg in cartea sa din 2011 „Crima, medicina si maternitate”.

In toate cazurile, condamnarile s-au bazat pe o versiune a „legii Meadow”, teoria falsa promovata de discreditatul pediatru britanic Roy Meadow, potrivit careia o moarte subita a unui copil intr-o familie este o tragedie, doua sunt suspecte si trei sunt crima.

Niciunul dintre cazuri nu a avut acces la tehnologia genetica care a eliberat-o in cele din urma pe Folbigg, insa mamele din Regatul Unit si Canada au fost eliberate dupa ce probele au fost examinate de un comitet de revizuire post-condamnare, un organism care nu exista insa in Australia.

Adevarul din jurnalele mamei

Pe masura ce campania de eliberare a lui Folbigg a luat amploare, expertii au inceput sa-i analizeze jurnalele si a inceput sa apara o imagine foarte diferita a femeii prezentate in instanta ca fiind o ucigasa de copii.

Unul dintre experti, Sharmila Betts, un psiholog clinician cu zeci de ani de experienta in lucrul cu mame si in domeniul protectiei copilului, a analizat continutul jurnalelor ei in 2014. „In absenta unor dovezi medicale concludente, (procurorul) a prezentat insemnarile criptice si subiective din jurnal - pe care doamna Folbigg a negat ca ar fi fost marturisiri - ca fiind dovezi ale vinovatiei, renuntand astfel la necesitatea unor dovezi medicale mai concludente ale omuciderii”, a scris ea intr-un raport prezentat ca dovada intr-o ancheta recenta.

Betts a declarat pentru CNN ca o femeie care a pierdut patru copii s-ar fi invinovatit fara indoiala pentru pierderea lor. „Daca pierzi un copil, e durere. Il pierzi si pe al doilea, il pierzi si pe al treilea, il pierzi si pe al patrulea. Deci, exista durere acumulata. Dar mai exista si intrebarea: Ce este in neregula cu mine?”, a explicat ea. „Ea se invinovateste. Crede ca a facut ceva, pentru ca nimeni nu i-a explicat ce s-a intamplat cu acei copii”, arata psihologul.

Explicatia stiintifica a mortii copiilor

In 2019, unii dintre cei mai importanti experti in genetica din lume au crezut ca au gasit raspunsul.

Acestia au efectuat secventierea intregului genom al copiilor si al mamei lor si au descoperit ca Folbigg si fiicele sale, Sarah si Laura, erau purtatoare ale unei variante nemaivazute pana atunci a genei CALM2.

Genele CALM regleaza proteina calmodulina, care joaca un rol important in reglarea nivelurilor de sodiu, potasiu si calciu pentru o functionare sanatoasa a inimii. Variantele pot provoca aritmie cardiaca, iar primul semn al unei probleme poate fi moartea subita.

Cum nu exista nicio inregistrare a acestei variante de gena, oamenii de stiinta s-au grabit sa isi prezinte descoperirile in cadrul unei anchete din 2019 privind condamnarea lui Folbigg. Revizuirea fusese decisa in mare parte pentru a asculta obiectiile privind utilizarea „legii Meadow” in procesul acesteia.

Dar, pentru ca dovezile genetice au fost acceptate ca o argumentatie tarzie, judecatorul pensionar care conducea ancheta, Reginald Blanch, a ajuns la concluzia ca tot ceea ce auzise si citise „intareste vinovatia doamnei Folbigg”.

Mama a fost eliberata dupa 20 de ani, petrecuti in inchisoare

In anul urmator, in noiembrie 2020, 27 de oameni de stiinta si-au publicat dovezile intr-o lucrare in care au prezentat rezultatele secventierii intregului genom al lui Kathleen Folbigg si al copiilor ei.

Constatarile au convins mai mult de 100 dintre cei mai importanti oameni de stiinta din lume ca aceasta a fost condamnata pe nedrept si au semnat o petitie prin care au indemnat guvernul statului New South Wales sa initieze o noua ancheta.

In noiembrie 2022, anchetatorii au fost informati ca fiii decedati ai lui Folbigg - Caleb si Patrick - erau purtatori de variante rare ale genei BSN (sau Bassoon), a carei deficienta este cunoscuta ca fiind cauza epilepsiei letale la soareci. Dar, mai ales, cercetatorii au explicat ca Folbigg si fiicele ei erau purtatoare ale variantei CALM2-G114R si ca, desi era complet noua, o varianta similara fusese gasita intr-o familie americana, unde un baiat de 4 ani a murit subit, iar sora sa de cinci ani a suferit un stop cardiac.

De data aceasta, judecatorul pensionar Tom Bathurst a acceptat datele stiintifice si a recomandat gratierea lui Folbigg.

Stiinta geneticii

Unul dintre autorii principali ai studiului, profesorul Carola Vinuesa, spune ca acest caz al lui Kathleen Folbigg a incurajat alte familii si avocati sa iasa in fata, cautand dovezi genetice pentru a exonera mamele acuzate ca si-au ranit copiii.

In aceste cazuri, nu toti copiii au murit. Dar unele mame acuzate ca si-au ranit copiii cauta o explicatie genetica pentru simptomele lor, pentru a contracara acuzatiile de abuz asupra copiilor. „Majoritatea acestor mame nu le-au facut rau copiilor lor, dar copiii au aceste afectiuni foarte rare. Si la cateva cazuri la care am lucrat deja de la ancheta Folbigg am reusit sa punem un diagnostic genetic. Sunt foarte rare, asa ca nu sunt in manuale, nu le poti gasi cu usurinta”, a spus Carola Vinuesa.

Mamele sunt acuzate de „abuz medical asupra copiilor” sau de „boala fabricata sau indusa” - atunci cand cei care ii ingrijesc fac rau unor copii altfel sanatosi sau le fabrica simptomele, pentru a forta vizite la spital si analize medicale. In trecut, un astfel de comportament era cunoscut sub numele de sindromul Munchausen, considerat o boala mintala de catre Meadow, acelasi medic radiat din registrul medical britanic pentru ca a furnizat statistici extrem de inexacte despre moartea subita a sugarului in cadrul unor procese in care unele mame au fost incarcerate.

Vindecare

Lumea s-a schimbat de cand Kathleen Folbigg a fost incarcerata, dincolo de progresele in domeniul testelor genetice. Ea a intrat intr-o celula in acelasi an in care Concorde avea ultimul sau zbor, fostul presedinte american George W Bush isi revendica victoria in Irak, iar MySpace aparea ca o noua retea sociala. Mai erau patru ani pana la lansarea globala a iPhone-ului.

In prima ei zi de libertate, Folbigg a fost „zapacita” de telefoane si incantata sa descopere serviciile de video la cerere, a declarat prietena ei Tracy Chapman intr-o conferinta de presa transmisa in direct la televiziunea nationala. „Vrea doar sa poata trai o viata care i-a lipsit in ultimii 20 de ani”, a spus Chapman, care a relatat ca inclusiv animalele fac parte din terapia vindecarii prietenei ei.

Intr-un videoclip difuzat presei la 6 iunie, Folbigg este vazuta aranjand flori, inclusiv muguri albi si delicati de Gypsophila, planta cunoscuta sub numele de „Respiratia copilului”.

„In ultimii 20 de ani in care am fost in inchisoare, m-am gandit mereu si ma voi gandi mereu la copiii mei, imi plang copiii, imi este dor de ei si ii iubesc teribil”, spune ea.

Daca ar fi supravietuit, Caleb, primul ei nascut, ar fi avut azi 34 de ani, iar ultima nascuta, Laura, 25 de ani. Poate ca acum, la 56 de ani, Kathleen ar fi fost bunica.

Urmari

Deja se pun intrebari de ce Folbigg a trebuit sa lupte atat de mult pentru libertatea ei, in conditiile in care in alte parti erau eliberate femeile in situatii similare.

Chiar si dupa ce au fost publicate dovezile stiintifice, a fost nevoie de mai mult de un an pentru ca guvernul sa convoace o noua ancheta si de inca un an inainte de gratierea lui Folbigg.

Academia Australiana de Stiinta a actionat in calitate de consilier stiintific independent in timpul celei de-a doua anchete pentru a se asigura ca cei mai importanti oameni de stiinta din lume au fost ascultati.

Acum, avocatii se lupta pentru a facilita cautarea dreptatii pentru alti acuzati pe nedrept. Echipa de avocati a lui Folbigg si alte asociatii, inclusiv Consiliul de Drept, Institutul de Criminologie din Sydney si Alianta Avocatilor Australieni, spun ca Australia are nevoie de un organism de revizuire post-condamnare pentru a examina alte potentiale erori judiciare.

In Australia, cele mai multe chestiuni penale sunt judecate de sistemele judiciare de la nivelul statelor si teritoriilor, astfel incat orice organism national de revizuire ar necesita un acord intre diferitele niveluri de guvernare.