Cei mai buni oameni de stat inteleg ceea ce oamenii mai putin legati de realitate si mai putin experimentati trec adesea cu vederea: Razboaiele sunt in principal eforturi politice si economice si implica utilizarea fortei brute pentru a obtine obiective politice si/sau economice. Cei mai buni oameni de stat isi dau seama, de asemenea, ca este la fel de important sa castige pacea care urmeaza conflictului ca castigarea luptei militare in sine, se arata intr-o analiza Forbes.
Putine razboaie se termina asa cum s-a intamplat in cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu invingatorii atat de coplesitori si invinsii atat de profund distrusi si umiliti incat invingatorii au putut ocupa teritoriile invinsilor dupa incheierea ostilitatilor si au putut literalmente sa refaca societatile lor dupa chipul si asemanarea invingatorilor.
Sfarsitul celor mai multe razboaie este o chestiune mult mai incurcata, in care niciuna dintre parti nu este pe deplin victorioasa din punct de vedere militar, iar fostii adversari ajung la un fel de pace negociata, care trebuie apoi sa fie pusa in practica de catre supravietuitori. Intr-adevar, putine tari au pierdut un razboi la fel de clar ca natiunea franceza in Primul Razboi Mondial, dar poporului sau i s-a spus ca a fost invingator. Ramificatiile acestei dihotomii au devenit evidente in 1940, cand armata franceza, cea mai mare si mai bine echipata din lume la acea vreme, s-a prabusit in doar sase saptamani in fata lui Adolf Hitler.
Cu exceptia unui lucru cu adevarat dezastruos, cum ar fi recurgerea la arme nucleare tactice sau la razboiul chimic, a devenit din ce in ce mai probabil ca ne vom confrunta cu o astfel de situatie dezordonata si neconcludenta in urmatoarele cateva luni in razboiul Rusiei impotriva Ucrainei.
In mod clar, presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a calculat gresit la modul cel mai grosolan atunci cand a lansat „operatiunea sa militara speciala” in februarie. In doar sase luni, atat el, cat si natiunea rusa au fost slabiti in mod semnificativ, atat din punct de vedere militar, cat si politic/economic.
Armata rusa, odinioara de temut, care cucerise rapid Crimeea si bucati din estul Ucrainei si Georgia cu un efort aparent mic, a parut stangace si de-a dreptul incompetenta in fata unei rezistente neasteptat de puternice din partea Ucrainei.
Fara indoiala, succesele ucrainene au fost inlesnite de sprijinul SUA si al altor tari NATO, inclusiv prin primirea de armament avansat, informatii si alte tipuri de sprijin logistic, ca sa nu mai vorbim de asistenta umanitara si alte acte generoase similare pentru a ajuta poporul ucrainean. Cu toate acestea, indiferent daca Ucraina ar fi ajuns unde este acum fara un astfel de ajutor, ramane faptul ca razboiul Rusiei nu este acolo unde a sperat si a promis Kremlinul ca va fi atunci cand a inceput razboiul.
Intr-adevar, cu doar doua luni in urma, era posibil sa ni-l imaginam pe Putin in ascensiune, dupa ce a obtinut controlul unui pod terestru virtual de la Rusia propriu-zisa la Crimeea si in controlul celei mai prolifice regiuni producatoare de cereale din lume. Acum pare mai probabil ca obiectivul lui Putin sa fie respins, iar Putin s-ar putea confrunta cu o alegere dificila intre umilirea militara sau continuarea escaladarii, fiecare dintre acestea fiind plina de pericole atat pentru Rusia, cat si pentru actuala sa conducere.
Daca, asa cum pare mai probabil acum, Putin si Rusia vor fi si mai mult slabite, iar obiectivele lor militare vor fi si mai mult zadarnicite, ce ar insemna asta pentru unul dintre cei mai mari producatori si exportatori de energie din lume?
In primul rand, din punct de vedere economic si politic, Rusia va deveni mai dependenta de acele tari care vor ramane dispuse sa ii cumpere petrolul si gazele, in acest caz fiind vorba in principal de China si India si practic de nimeni altcineva. Deja ridiculizata ca fiind o „benzinarie cu o armata”, Rusia va deveni aproape complet supusa oricui va accepta sa-i cumpere energia.
Din punct de vedere geo-politic, asta inseamna ca Putin va aluneca din ce in ce mai mult in rolul de „marioneta a lui Xi”. Zilele in care Rusia isi va controla unilateral propriile afaceri externe vor lua sfarsit. Pentru Occident, acest lucru ar fi fost mult mai inspaimantator daca s-ar fi intamplat acum doi ani, cand China parea atat de ascendenta.
Cu toate acestea, putem fi siguri ca Beijingul a urmarit indeaproape evenimentele din Ucraina, inclusiv sprijinul pe care Ucraina il primeste in culise din partea SUA si a aliatilor sai din NATO, si va fi mai putin probabil decat inainte sa initieze ostilitati chiar in Taiwan – acte de intimidare mai frecvente si o crestere a zornaitului de sabie, poate inca da; inceperea directa a ostilitatilor, probabil nu. In plus, carantinele interminabile ale COVID vor face ca economia chineza sa fie mai putin solida si, in general, va fi mai riscant sa se faca afaceri cu aceasta natiune.
In al doilea rand, Ucraina va fi probabil in ascensiune. Crezand ca Ucraina nu este cu adevarat o natiune si ca nu va opune rezistenta, si lansand razboiul sau, Putin, in mod ironic, ar putea sa fi consolidat nationalitatea si identitatea de sine a Ucrainei. Aceasta are acum o traditie moderna si mandra de sacrificiu pentru identitatea sa nationala – ceea ce au toate guvernele coezive.
Aceasta nu va fi dizolvata usor. Conductele cheie de petrol si gaze care pornesc din Rusia traverseaza Ucraina in drumul lor spre Europa de Vest, iar Ucraina primeste plati de transbordare pentru aceasta energie. Ar trebui sa ne asteptam ca pozitia de negociere si hotararea Ucrainei sa fie mult intarite in viitoarele negocieri.
In al treilea rand, si oarecum contra-intuitiv (pana cand acest lucru va fi analizat cu mai multa atentie), ar trebui sa ne asteptam ca NATO sa fie supus unei presiuni mai mari pentru a-si justifica existenta. Imediat dupa atacul rusesc impotriva Ucrainei, NATO s-a extins prin aderarea Suediei si Finlandei, care se opuneau de mult timp, si a fost intarit, cel putin temporar, prin cooperarea membrilor sai pentru a ajuta si sustine rezistenta Ucrainei. Acum, insa, o alianta al carei obiectiv principal este de a preveni agresiunea rusa va fi fortata sa isi explice scopul si existenta in continuare atunci cand Rusia nu poate invinge nici macar Ucraina, care nu este membra.
In al patrulea rand, echilibru de mediu mondial va fi si mai amenintat. Rusia a dat dovada de o lipsa totala de preocupare pentru mediu in demersurile sale economice de imbogatire personala. Pe masura ce se simte tot mai amenintata din punct de vedere economic, trebuie sa ne asteptam ca preocuparea sa pentru mediul mondial in ansamblu sa scada si mai mult. Noi, cei din Occident, ne putem agita in legatura cu schimbarile climatice. Acest lucru pare sa nu fie o preocupare prea mare pentru Rusia sau China – cel putin acum si pana cand poate deveni prea tarziu pentru a repara raul care s-a produs deja.
In al cincilea rand, Rusia va deveni instabila din punct de vedere politic. Putin ar putea fi slabit pana la un punct nemaiintalnit din 1905, cand ultimul tar, Nicolae al II-lea, a fost umilit de japonezi. Doisprezece ani mai tarziu, acesta si-a pierdut coroana, apoi capul. Putin stie ca tara sa nu trateaza cu bunavointa liderii militari esuati.
Controlul sau asupra puterii, atat de dominant in februarie, este acum indoielnic. Dar, in mod ironic, s-ar putea ca aceasta sa nu fie o veste buna pentru Occident, in ciuda dispretului larg raspandit al Occidentului fata de Putin. Istoria este plina de exemple de inlaturare a unor despoti esuati ale caror tari si regiuni au devenit si mai instabile dupa ce despotul a fost inlaturat. In trecutul recent, ne putem uita la disparitia lui Saddam Hussein in Irak si a lui Muammar Gaddafi in Libia ca exemple in acest sens. Din punct de vedere istoric, au existat si altele.
Ce poate face Occidentul? In mod clar, orice incercare de a exercita un control asupra politicii Rusiei ar fi sortita esecului. Rusii isi vor rezolva singuri aceasta problema, fara indoiala.
Daca Putin va cadea, atunci interesul nostru este sa sprijinim orice potential pentru o tranzitie democratica adevarata. Acest lucru ar insemna o incetare rapida a embargourilor energetice si a altor restrictii comerciale asupra unei Rusii post-Putin. Acest lucru nu trebuie neaparat sa aiba un impact asupra rusilor specifici vizati de Occident. Cei care l-au ajutat pe Putin sa zdrobeasca pluralismul rusesc, sa invadeze Ucraina si sa transforme democratia rusa intr-o gluma la propriu, pot fi lasati sa isi urmeze soarta meritata.
O idee ar putea fi aceea de a le oferi rusilor asistenta pentru a-si extrage resursele energetice intr-un mod mai ecologic. Cu siguranta, acest lucru se va confrunta cu opozitia ecologistilor occidentali, care se opun oricarei exploatari de combustibili fosili. Cu toate acestea, rusii vor fora pentru gaze si petrol, fie ca ne place sau nu. Asigurarea faptului ca acest lucru se va face cat mai putin daunator pentru mediu are sens din punct de vedere ecologic, politic si economic.
In pofida dificultatilor economice si sociale din ultimii 100 de ani, stiinta rusa a facut mari progrese. Acesta ar putea fi un alt domeniu de care Occidentul se poate lega. Pentru aceasta am putea cauta un model cu Statia Spatiala Internationala, in legatura cu care au existat multe amenintari belicoase din partea Rusiei, dar care ramane o insula de cooperare internationala si dependenta reciproca. Casatoria dintre tehnologia rusa si cea occidentala pentru dezvoltarea energetica pare la suprafata ca fiind castigatoare pentru toata lumea, cu conditia sa nu puna mai multi bani in buzunarul unui lider rus pentru a fi folositi militar impotriva vecinilor sai.
Pe scurt, daca putem contribui la transformarea dezastrului pe care il reprezinta razboiul din Ucraina intr-un model de cooperare internationala si de dezvoltare energetica ecologica, le vom face un mare serviciu rusilor, noua insine si planetei. Intrebarea ramane, bineinteles, daca putem face cu adevarat acest lucru sau daca lacomia umana, dorinta de putere si lipsa de interes fata de mediu si fata de mostenirea ecologica pe care o lasam copiilor si nepotilor nostri vor continua sa zadarniceasca bunul simt si interesul mondial pentru salvarea noastra si a planetei noastre.