Volodimir Zelenski a declarat că va zbura în Turcia și îl va aștepta acolo pe Vladimir Putin — pentru negocieri directe pe 15 mai. Donald Trump, de asemenea, a sugerat că ar putea veni — ulterior a apărut informația că președintele SUA va ajunge în Turcia doar dacă liderul Federației Ruse va fi prezent. În același timp, Zelenski a precizat că este dispus să se deplaseze în orice oraș din Turcia — în cazul în care Putin nu va fi pregătit să zboare la Ankara. Cu alte cuvinte, totul depinde acum de președintele Rusiei. Proiectul analitic Re: Russia consideră că aceasta este o situație extrem de periculoasă, nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreaga Europă, scrie meduza.io.
Trump a planificat această întâlnire încă din iarnă. Replica lui Donald Trump, potrivit căreia ar putea fi prezent joi, 15 mai, la Istanbul — acolo unde Volodimir Zelenski a promis deja că îl va aștepta pe Vladimir Putin — intensifică și mai mult intriga diplomatică a acestor zile. Însă, la o privire mai atentă, aceasta nu este deloc o surpriză.
În realitate, un plan spectaculos — care presupunea că, în timpul primei sale vizite externe, Trump îl va întâlni pe Putin „pe drum” și va realiza un miracol diplomatic, tăind nodul gordian al războiului ruso-ucrainean — exista cel puțin din începutul lunii februarie. Încă din 12 februarie, Trump a menționat posibilitatea unei astfel de întâlniri, în contextul vizitei sale planificate în Arabia Saudită, imediat după primul său apel telefonic cu Putin.
La sfârșitul lunii martie, surse ale publicației Axios relatau că vizita lui Trump în Riad fusese discutată în timpul negocierilor dintre delegațiile rusă și americană, care avuseseră loc pe 18 februarie în același oraș. Potrivit acestor surse, vizita urma să aibă loc doar după un acord de încetare a focului în Ucraina.
Este ușor de imaginat cât de atrăgător părea acest scenariu pentru Trump. Nu este exclus ca tocmai spectacolul diplomatic pe care îl putea oferi o asemenea întâlnire să fi influențat semnificativ strategia sa de concesii față de Moscova, contrar planului inițial elaborat de reprezentantul special pentru Ucraina, Keith Kellogg, care prevedea o poziție mai dură față de Kremlin.
La sfârșitul lunii martie și începutul lui aprilie, după ce negocierile din Riad au intrat în impas, iar Rusia a intensificat bombardamentele asupra orașelor ucrainene, Trump a amenințat Kremlinul cu măsuri dure. Cu toate acestea, doar câteva zile mai târziu, a trimis în Rusia principalul promotor al concesiilor față de Moscova — Steve Witkoff.
După primele negocieri ale lui Witkoff în Rusia, pe 17 aprilie, consilierul lui Putin pentru politică externă, Iuri Ușakov, a menționat în treacăt o posibilă întâlnire la Riad, subliniind însă că inițiativa aparține părții americane. Cu toate acestea, reacția Washingtonului la a doua vizită a lui Witkoff a fost dezamăgitoare pentru Kremlin, iar negocierile păreau să intre într-o pauză.
Pe 24 aprilie, întrebat dacă ar putea să se întâlnească cu Putin în timpul vizitei în Orientul Mijlociu, Trump a oferit un răspuns evaziv: este posibil, dar puțin probabil, sugerând că întâlnirea ar putea avea loc după călătorie. Pe 5 mai, purtătorul de cuvânt al lui Putin a declarat că președintele rus nu are în plan nicio vizită în Arabia Saudită. Iar în jurul datei de 10 mai, surse din administrația Trump, citate de NBC, au afirmat că o întâlnire cu Putin va fi posibilă doar în cazul unui acord de încetare a focului în Ucraina — un scenariu care, la acel moment, părea puțin probabil.
De fapt, Putin nu tergiversează negocierile — chiar el a stabilit data concretă a acestora
Este interesant că exact în aceeași zi în care sursele NBC și-au exprimat îndoiala cu privire la posibilitatea unui acord de încetare a focului și a unei întâlniri între Trump și Putin, adică pe 10 mai, patru lideri europeni — Macron, Starmer, Merz și Tusk — au sosit pe neașteptate la Kiev și au transmis Rusiei un ultimatum prin care cereau încetarea imediată a focului pentru 30 de zile.
Cu două zile înainte, Trump publicase un mesaj în care spunea că „SUA solicită, în mod ideal, o încetare necondiționată a focului pentru 30 de zile... Dacă aceasta nu va fi respectată, SUA și partenerii săi vor impune sancțiuni suplimentare”. Inițiativa celor cinci lideri a continuat această idee, dar într-o formă mai fermă, mai ultimativă.
Există două direcții de bază pentru orice proces de pace:
Prima constă în ca părțile, cu medierea unui terț, să convină asupra condițiilor încetării ostilităților, iar după ce se ajunge la o înțelegere privind elementele-cheie ale păcii, să se semneze un acord de încetare a focului.
A doua presupune o ordine inversă: încetarea focului fără condiții prealabile este primul pas al procesului de negociere, iar apoi, în condiții de „liniște”, părțile negociază și își apropie treptat pozițiile.
Așadar, aceste două abordări definesc diferit ce este „căruța” și ce este „calul” care o trage înainte în procesul de pace.
Încă din februarie, Trump a susținut a doua variantă — încetarea focului ca punct de plecare al negocierilor. Moscova, deși nu a respins oficial această idee (formulată încă în cadrul primei întâlniri ruso-americane de la Riad), a insistat asupra unor „nuanțe” care ar trebui discutate în prealabil. Astfel, a reușit să atragă administrația Trump într-un joc privind condițiile păcii, inversând ordinea „cal-căruță”.
Până la sfârșitul lunii aprilie, aceste negocieri au intrat într-un impas. În esență, poziția Moscovei este că încetarea focului ar trebui să aibă loc doar după acceptarea cerințelor sale maximaliste față de Ucraina — formulate încă la începutul războiului. În acest context, ultimatumul lansat de Zelenski și cei patru lideri europeni a apărut ca o nouă încercare de a forța Kremlinul să revină la a doua cale de negociere.
Președintele Putin a răspuns cu o mișcare proprie, la doar câteva ore distanță, în noaptea de 11 mai — un fapt destul de excepțional, având în vedere că Putin rareori ține conferințe de presă noaptea.
Ținând jurnaliștii în așteptare timp de o oră și jumătate pentru a amplifica suspansul, el a ieșit public și a respin practic cererea coaliției privind un armistițiu, propunând în schimb începerea unor negocieri directe între Rusia și Ucraina la Istanbul, ca o continuare a discuțiilor întrerupte în urmă cu trei ani.
Liderii europeni au continuat să insiste că negocierile au sens doar în cazul stabilirii unui regim de încetare a focului. Într-adevăr, dacă Kremlinul intenționează să repete aceleași condiții maximaliste pe care le-a propus acum trei ani, condiții pe care le-a susținut în negocierile cu reprezentanții lui Trump în aprilie și care sunt considerate la Kiev practic condiții de capitulare, atunci care ar mai fi sensul unui nou rund de negocieri? Asistentul lui Putin, Ușakov, a confirmat că Moscova va rămâne pe pozițiile sale inițiale din 2022.
Prima reacție a lui Zelenski la inițiativa lui Putin a fost de asemenea mai degrabă în sensul că încetarea focului ar trebui să preceadă începerea negocierilor. Cu toate acestea, Donald Trump a preluat surprinzător mingea aruncată de Putin într-un post destul de ambiguu.
Astfel, el subminează simultan ultimatumul adresat lui Putin (încetarea focului ca condiție pentru începerea negocierilor), cerându-i lui Zelenski să accepte negocieri directe fără nicio condiție, și exprimă scepticism cu privire la capacitatea Rusiei și Ucrainei de a progresa în aceste negocieri. La scurt timp după aceasta, Zelenski a scris că va aștepta pe Putin în Istanbul, joi. Iar câteva ore mai târziu, Trump a anunțat că și el ar putea ajunge în Istanbul.
La prima vedere, declarația lui Putin părea a fi o încercare de a face un pas asimetric — și respingerea ultimatumului privind încetarea focului, și propunerea de a continua eforturile de pace, dar pe condițiile Rusiei. Mulți observatori au interpretat-o drept o încercare a Kremlinului de a câștiga timp, refuzând să accepte un armistițiu, dar fără a renunța la negocieri. Și, dimpotrivă, declarația lui Zelenski că va călători personal la Istanbul a părut, în acest context, o escaladare conștientă. Iar declarația lui Trump că ar putea ajunge și el la Istanbul punea aparent pe Putin într-o poziție aproape imposibilă.
Totuși, o astfel de interpretare a evenimentelor este aproape cu siguranță greșită. Faptul că Vladimir Putin în discursul său nocturn a fost primul care a propus o dată concretă pentru reluarea negocierilor — joi, 15 mai — este o dovadă. În logica „prelungirii” procesului, nu ar fi trebuit să fie menționată o dată fixă. Mai ales această dată unică, când Donald Trump va încheia vizita sa în Arabia Saudită, dar nu va părăsi încă Eurasia.
Cu alte cuvinte, este tocmai Vladimir Putin, perfect conștient de visul lui Trump, care a sugerat posibilitatea unei întâlniri la Istanbul, în cadrul căreia Trump ar putea să-și pună în aplicare planul ambițios de a rezolva criza ucraineană chiar în timpul primului său turneu exterior. Iar Trump a preluat mingea.
Dacă Putin ajunge în Turcia, Ucraina și Europa vor fi într-o poziție extrem de slabă
Vizita lui Trump în Istanbul pentru întâlnirea cu Putin și Zelenski are, desigur, sens doar în cazul în care sub patronajul său acolo se va semna un acord asemănător unui armistițiu temporar, care să poată fi prezentat ca o victorie diplomatică a președintelui american. Dar ce va conține acest acord? Nu știm. Nu știm nici dacă Zelenski și partenerii europeni ai Ucrainei sunt la curent cu acest lucru. Este foarte posibil ca, în acest moment, acest acord să nu fi fost finalizat și ca negocierile să continue chiar în aceste ore (ceea ce este sugerat și de comentariile publice recente ale lui Steve Whitcoff, un susținător constant al concesiilor mari față de Moscova).
Totuși, știm deja cine a acceptat să ajungă în Istanbul și cine aproape cu siguranță nu va fi acolo. Zelenski a fost nevoit să urmeze indicațiile lui Trump, fiind șantajat de Washington cu oprirea ajutorului militar pentru Ucraina. Și aproape cu siguranță nu vor fi europenii — liderii Marii Britanii, Franței și Germaniei — care l-au susținut pe Zelenski în toate etapele presiunii americane asupra sa.
În același timp, Putin nu a reacționat încă nici la disponibilitatea lui Zelenski de a ajunge în Istanbul, nici la aluziile lui Trump că ar putea fi acolo. Tăcerea lui Putin arată cel mai bine cine se află în poziția de forță: de fapt, de la el depinde dacă întâlnirea va avea loc. Așadar, este în mâinile lui să joace la visul președintelui american de a semna un acord în timpul primului său turneu internațional.
De fapt, după două luni de negocieri, ceea ce rămâne piatra de încercare, esențial în procesul de negociere, este o singură întrebare. În dorința de a obține un succes rapid, administrația Trump era pregătită, în aprilie, să facă concesii semnificative Moscovei, inclusiv recunoașterea Crimeei ca parte a Rusiei. Cu toate acestea, două linii roșii au fost stabilite de Kiev și coaliția europeană: cerința ca Rusia să cedeze teritoriile încă neocupate, dar deja declarate teritorii rusești, și cerința ca coaliția europeană să nu ajute Ucraina să-și întărească capacitățile de apărare și să nu rămână în țară după încheierea conflictului.
În ceea ce privește prima cerință, Moscova pare dispusă să facă un pas înapoi, dar în ceea ce privește a doua cerință, care va face Ucraina vulnerabilă în fața unui alt atac din partea Rusiei, aceasta a devenit bariera în negocierile dintre Moscova și Washington la sfârșitul lunii aprilie. Pentru Ucraina și Europa, aceasta nu este doar o problemă de securitate, ci și o problemă legată de posibilitatea atragerii sectorului privat în reconstrucția țării. Există teama că acordul final, pregătit fără participarea lui Zelenski și a Europei, va conține concesii pe această temă.
Dacă Putin nu ajunge în Istanbul, atunci negocierile la nivel de miniștri vor eșua probabil. Dacă însă se va afla că Putin va veni în Istanbul, acest lucru va reprezenta un semnal de pericol pentru Ucraina și Europa. Zelenski aproape că nu va mai avea spațiu de manevră, în cazul în care Putin și Trump vor ajunge în Istanbul cu un acord pe care Trump îi va cere să-l semneze. Cu toate acestea, în ultimii trei ani, Zelenski a demonstrat de mai multe ori minuni de forță și viclenie, care pot apărea doar din disperare.