Dacă Rusia va ataca țările din flancul estic al NATO și alianța va începe să transfere soldați, echipament militar și muniție din Europa de Vest, unde se află principalele contingente și porturi, acest proces va dura până la o lună și jumătate. Infrastructura civilă a Europei este slab pregătită pentru transportul în masă al trupelor, iar în legătură cu amenințarea rusă, țările UE încearcă să creeze un „Shengen militar” scrie digi24.ro
În prezent, transportul trupelor din porturile strategice occidentale către țările care se învecinează cu Rusia sau Ucraina durează aproximativ 45 de zile, scrie Financial Times, citând estimările oficialilor UE, care miercuri intenționează să prezinte noi propuneri privind „mobilitatea militară”.
Potrivit acestora, obiectivul este de a reduce acest termen la cinci sau chiar trei zile.
Cifrele exacte ale trupelor și rutele de deplasare ale acestora sunt informații secrete. Dar diplomații din țările NATO au calificat ca fiind în general corecte estimările analiștilor, potrivit cărora din SUA, Canada și Marea Britanie vor fi transferate în Europa continentală aproximativ 200.000 de militari, aproximativ 1.500 de tancuri și peste 2.500 de unități de blindate. „Mobilitatea militară este o componentă importantă a securității și apărării eficiente, iar infrastructura adecvată ajută aliații să asigure livrarea forțelor necesare la locul potrivit, la momentul potrivit”, a declarat reprezentantul alianței.
Toate elementele unei astfel de operațiuni trebuie să funcționeze „ca un ceas elvețian”, spune generalul-locotenent al Bundeswehrului Alexander Zolfrank, responsabil cu pregătirea Germaniei pentru a îndeplini rolul principal în cadrul acesteia. Scopul, potrivit lui, este de a trimite autorităților ruse un semnal puternic de descurajare: „Știm ce puneți la cale și suntem pregătiți. Uitați-vă, suntem aici”. Dar, deocamdată, podurile care nu suportă greutatea echipamentelor, căile ferate cu ecartamente diferite și obstacolele birocratice rămân piedici serioase în calea asigurării acestui „suntem aici”. Zolfrank însuși a declarat la începutul lunii noiembrie că Rusia „poate lansa mâine o atac asupra teritoriului NATO la scară limitată”. Între timp, în 2022, după invadarea Ucrainei, Franța nu a putut trimite tancuri în România pe cea mai scurtă rută terestră prin Germania și a fost nevoită să le transporte pe Marea Mediterană. Deoarece vama germană a refuzat să lase tancurile să treacă, considerându-le prea grele pentru drumurile locale, transportul a durat câteva săptămâni în loc de câteva zile.
De atunci, oficialii au început să lucreze la crearea unui „Shenengen militar”, care ar trebui să standardizeze regulile disparate, inclusiv cele tehnice, vamale și de securitate. Pentru același convoi de camioane, în fiecare țară pot exista cerințe diferite, se plânge deputatul francez François Calfon, care se ocupă de transporturile militare, iar documentația este puțin probabil să fie transferată în format digital, deoarece NATO preferă copiile pe hârtie din cauza temerilor legate de atacurile cibernetice.
În 2024, Țările de Jos, Germania și Polonia au semnat un acord privind simplificarea transporturilor militare transfrontaliere între ele. Pentru aceasta, ele apelează, printre altele, la ajutorul companiilor private. Bundeswehr a semnat anul acesta un contract în valoare de 260 de milioane de euro cu o divizie a concernului de armament Rheinmetall, care trebuie să ofere sprijin convoaielor militare, furnizând tot ceea ce este necesar – de la paturi până la centre de întreținere tehnică a tancurilor.
Europa abia începe să conștientizeze problemele, spune Alberto Mazzola, director executiv al Asociației Europene a Căilor Ferate (CER). Dimensiunile standard ale tunelurilor și pasajelor sub poduri din UE, care permit trecerea trenurilor de marfă, sunt prea înguste pentru echipamentele militare. „Este necesar să se verifice ce tuneluri din Europa sunt potrivite pentru acest scop”, spune Mazzola.
Potrivit datelor CER, pentru transportul unei divizii ușoare cu aproximativ 15.000 de soldați și 7.500 de vehicule ar putea fi necesare până la 200 de trenuri cu 42 de vagoane fiecare, în total 8.400 de vagoane.
O altă problemă o reprezintă lățimea diferită a căii ferate în țările baltice, care sunt expuse celui mai mare risc de atac din partea Rusiei. Proiectul Rail Baltica, care prevede construirea unei căi ferate de mare viteză din Estonia prin Letonia și Lituania până în Polonia, cu ecartament european, se desfășoară cu întârzieri mari. Lățimea căii ferate din Spania și Portugalia diferă, de asemenea, de standardul european, ceea ce va întârzia livrările din aceste țări.
În cele din urmă, până când războiul nu va începe, armata va trebui să respecte regulile și legile civile atunci când va transfera trupe. Yannick Hartmann, cercetător la Colegiul de Apărare al NATO din Roma, spune: Dacă va fi declarată război, toate aceste obstacole birocratice vor dispărea. Dar dacă va fi declarată, va fi deja prea târziu. Și aceasta este principala dificultate... Deocamdată nu suntem în stare de război.
O parte din timpul necesar pentru transportul trupelor va fi consumat pentru luarea unei decizii, adaugă generalul Ben Hodges, fost comandant al forțelor americane în Europa. „Cât de repede vom putea determina că ei [trupele ruse] se pregătesc [de atac]? – spune el. – Persoanele care iau decizii vor trebui să dea ordinul de mobilizare, de transportare a muniției din depozite. Ceasul ticăie și trebuie să se ia măsuri înainte ca rușii să înceapă atacul”.